Bărbatul de lîngă el îi puse o ţigară de foi între dinţi şi i-o aprinse. Apoi, reteză cu dinţii capătul propriei ţigări şi spuse:
― Cred că eşti epuizat. S-ar părea că ai nevoie de o perioadă de odihnă.
― Poate că da, Jael, dar aş prefera să mă odihnesc pe un scaun al Consiliului. Pentru că vreau acel scaun, iar tu mă vei sprijini.
Ankor Jael ridică din sprîncene a mirare:
― Ce amestec am eu în toată afacerea asta?
― Ai, nu te mai îndoi. Întîi de toate, eşti un cal bătrin în politică. Apoi, ai fost scos fără prea multe politeţuri din scaunul de ministru de către Jorane Sutt, individul care ar prefera să piardă un ochi decît să mă vadă în Consiliu. Nu prea crezi în şansele mele, aşa-i?
― Nu prea, aprobă fostul ministru al Educaţiei. Eşti smyrnian.
― Asta nu-i un inconvenient legal. Am avut o educaţie laică.
― Hai, lasă-mă. De cînd urmează prejudecăţile alte legi decît pe cele proprii? Păi, ce face omul tău, Jaim Twer? El ce spune?
― Mi-a propus, cu aproape un an în urmă, să particip la alegeri pentru Consiliu, răspunse Mallow degajat, dar nu mai am nevoie de el acum. Oricum, n-ar fi reuşit stratagema. E gălăgios şi impulsiv ― iar prin asta devine incomod. Sînt hotărît să dau o adevărată lovitură. Am nevoie de tine.
― Jorane Sutt este cel mai deştept politician de pe planeta asta şi ţi se va opune. N-am pretenţia că-l pot trage pe sfoară. Şi să nu-ţi închipui că nu ştie să lupte din răsputeri folosind chiar mijloace murdare.
― Sînt plin de bani.
― Ăsta ar fi un avantaj. Numai că-ţi trebuie mulţi bani ca să învingi prejudecăţile ― smyrnian prăpădit!
― Voi avea bani.
― Bine, o să mă mai interesez. Dar să nu-ţi treacă prin minte să ridici glasul şi să începi să mîrîi că eu te-am încurajat în aventura asta. Cine a venit?
Mallow redeveni serios şi zise:
― Jorane Sutt în persoană. A venit cam devreme şi înţeleg motivul. Îl tot port cu vorba de vreo lună. Ascultă, Jael, mergi în camera alăturată şi lasă difuzorul încet. Vreau să auzi ce vorbim.
Îl ajută pe consilier să iasă din cameră, împingîndu-l uşor cu mîna, apoi se ridică şi-şi puse un halat de mătase. Lumina solară artificială redeveni normală.
Secretarul primarului intră plin de sine, în timp ce majordomul ieşi pe vîrfuri şi închise uşa.
Mallow îşi fixă centura şi spuse:
― Stai pe ce scaun doreşti, Sutt.
Un zîmbet fugar traversă chipul serios al lui Sutt. Scaunul pe care şi-l alesese era confortabil, însă nu se aşeză comod pe el. Stînd pe marginea scaunului, spuse:
― Dacă îmi vei preciza condiţiile pe care le pui, putem trece îndată la afaceri.
― Ce condiţii?
― Vrei să fii rugat? Păi, de exemplu, ce-ai făcut pe Korell? Raportul tău a fost incomplet.
― Ţi l-am dat cu luni în urmă. La vremea aceea ai fost mulţumit.
― Da, spuse Sutt, frecîndu-şi fruntea cu un deget, dar de atunci acţiunile tale au căpătat altă semnificaţie. Cam ştiu cu ce te ocupi, Mallow. Cunoaştem exact cîte întreprinderi construieşti; cu ce grabă se lucrează, şi cît te costă. Şi mai e şi palatul acesta ― spuse el privind în jur cu răceală, fără a arăta că este impresionat în vreun fel ― care face mai mult decît salariul meu pe un an; şi mai ştiu şi cîtă vîlvă faci ― cam multă şi cam costisitoare ― prin înalta societate a Fundaţiei.
― Aşa, deci? În afară de faptul că foloseşti nişte spioni bine instruiţi, ce dovedeşte asta?
― Dovedeşte că ai bani pe care anul trecut nu-i aveai. Şi asta poate dovedi orice ― că, de exemplu, s-au întîmplat multe lucruri pe Korell despre care noi nu avem cunoştinţă. De unde provin banii?
― Dragul meu Sutt, sper că nu te aştepţi să-ţi dezvălui totul.
― Nu.
― Nici nu credeam aşa ceva. Tocmai de aceea îţi voi spune eu. Provin exact din tezaurul Commdorului de pe Korell.
Sutt clipi, nevenindu-i a crede. Mallow zîmbi şi continuă:
― Din nefericire pentru tine, banii sînt cîştigaţi în mod legal. Sînt Neguţător-şef, şi banii pe care i-am primit reprezintă cantităţi de fier şi cromită luate în schimbul unui număr de zorzoane cu care l-am aprovizionat. Cincizeci la sută din profit e al meu prin contract pecetluit cu Fundaţia. Cealaltă jumătate va fi primită de guvern la sfirşitul anului, cînd toţi cetăţenii de bună credinţă îşi plătesc taxele pe venit.
― Nu-mi amintesc să fi citit în raportul tău ceva despre vreun contract comercial.
― N-am menţionat nici ce-am mîncat la micul-dejun în ziua aceea, nici numele amantei şi nici alte detalii. (Zîmbetul lui Mallow se transformă într-un rînjet.) Am fost trimis ― ca să-ţi reamintesc propriile vorbe ― ca să observ. Şi n-am închis un ochi tot timpul. Ai vrut să afli ce s-a întîmplat cu navele comerciale ale Fundaţiei, care fuseseră capturate. N-am văzut nici una şi nici n-am auzit de ele. Ai vrut să ştii dacă există energie atomică pe Korell. Raportul meu face referire la arme atomice aflate în posesia gărzii de corp a Commdorului. Alte semne n-am văzut. Iar armele pe care le-am văzut sînt relicve ale fostului Imperiu şi s-ar putea să fie doar obiecte decorative care nu funcţionează, după toate aparenţele. Pînă aici am respectat ordinele, dar, dincolo de toate acestea, am fost şi sînt încă un cetăţean liber. Potrivit legilor Fundaţiei, un Neguţător-şef poate deschide oricît de multe pieţe doreşte şi poate primi de acolo cuvenita jumătate din profit. Ce obiecţiuni ai? Nu le văd.
Sutt privi ţintă spre perete şi, stăpînindu-şi cu greu furia, spuse:
― Stă în obiceiul tuturor neguţătorilor să promoveze religia comerţului lor.
― Respect legile, nu obiceiurile.
― Sînt unele cazuri în care obiceiurile pot deveni mai importante decît legile.
