― Ba nu. Îl ajut făcîndu-i un nou duşman. Şi de-aş fi prieten cu viceregele aşa cum îi sînt duşman, l-aş sfătui să pună navă lîngă navă în spaţiu pînă la marginea Galaxiei.
― Nu sînt nave acolo?
― Ai văzut tu vreuna? Te-a împiedicat vreo navă de pază să pătrunzi pînă aici? Cu foarte puţine nave şi cu provinciile vecine măcinate de intrigi şi inegalităţi, nici una nu poate fi folosită pentru apărarea sorilor barbari din exterior. Pînă la sosirea ta nu ne-a ameninţat niciodată vreun pericol dinspre marginea destrămată a Galaxiei.
― Eu? Eu reprezint un pericol?
― Vor mai veni şi alţii după tine.
Mallow clătină din cap.
― Nu te prea înţeleg.
― Ascultă! Te-am cunoscut de cum ai intrat. Posezi un scut de forţă care te înconjură ― îl aveai cînd ai intrat aici, spuse bătrînul pe un ton înfierbîntat.
― Da, îl aveam, confirmă Mallow, după cîteva momente de ezitare.
― Bun. A fost o scăpare, dar nu ţi-ai dat seama. Mă pricep la unele lucruri. În vremurile astea de decădere nu mai e la modă să fii soldat. Evenimentele se succed cu iuţeala fulgerului şi cel care nu e în stare să se opună valului cu arma în mînă este măturat, aşa cum s-a întîmplat cu mine. Numai că eu am fost savant şi ştiu că în întreaga istorie a atomismului nu a fost inventat vreodată un scut portabil de forţă. Avem şi noi scuturi de forţă ― centrale uriaşe şi greoaie care pot proteja un oraş întreg sau chiar o navă, dar nu un om.
― Aşa? tăcu Mallow, ţuguindu-şi buzele. Şi la ce concluzie ai ajuns?
― Prin spaţiu au parvenit tot felul de istorisiri. Ele călătoresc pe diverse căi şi sînt mereu transformate, cu fiecare parsec pe care-l parcurg. Dar cînd eram tînăr îmi amintesc că a sosit o navă nu prea mare cu oameni ciudaţi care nu cunoşteau obiceiurile noastre şi nu puteau spune de unde veneau. Vorbeau despre nişte vrăjitori de la marginea Galaxiei; vrăjitori care străluceau în întuneric, care zburau prin aer şi pe care nici o armă nu-i putea vătăma. Noi rîdeam. Am rîs şi eu atunci. Uitasem întîmplarea asta pînă astăzi. Însă tu răspîndeşti o lumină în întuneric şi nu cred că arma mea, dacă aş avea una, ţi-ar putea face vreun rău. Spune-mi, poţi zbura?
Mallow răspunse calm:
― Nu pot aşa ceva.
Barr zîmbi.
― Mă mulţumesc cu răspunsul acesta, zise el. Nu-mi cercetez oaspeţii. Dar dacă există vrăjitori, dacă tu eşti unul dintre ei, s-ar putea ca într-o bună zi să sosească mulţi dintre aceştia ori dintre ai tăi. Cred că asta ar prinde bine. Avem nevoie de sînge tînăr. (Murmură ceva pentru sine, apoi continuă rar.) Dar lucrurile evoluează şi împotriva firii, iar noul nostru vicerege visează precum Wiscard.
― Vrea şi el coroana de Împărat?
Barr clătină din cap în semn de încuviinţare.
― Fiul meu află tot felul de veşti. Fiind în anturajul viceregelui, aude fără să vrea tot felul de istorii. Iar el mi le povesteşte şi mie. Noul nostru vicerege n-ar refuza coroana dacă i-ar fi oferită, dar îşi păstrează şi o portiţă de salvare. Se spune că, dacă dă greş în aspiraţiile lui imperiale, plănuieşte să clădească un nou Imperiu în regiunea situată dincolo de civilizaţiile barbare. Se mai spune, dar eu nu bag mîna în foc pentru asta, că a căsătorit-o deja pe una dintre fiice cu un rege mărunt de undeva din Periferia necercetată încă.
― Dacă ar fi să dai crezare tuturor poveştilor...
― Aşa e. Mai sînt şi altele. Eu sînt bătrîn şi bîigui vrute şi nevrute. Totuşi, ce părere ai? Ochii bătrîni şi sfredelitori îl cercetară întrebător.
Neguţătorul rămase pe gînduri:
― N-am nimic de zis, dar aş vrea să te întreb ceva. Ştiu că Siwenna posedă energie atomică. Vreau să spun, au generatoare intacte în prezent ori au fost distruse în cursul recentelor tulburări?
― Distruse? Nu. Dacă ar fi atinsă vreo centrală atomică, fie ea cît de mică, întreaga planetă ar sări în aer. Sînt de neînlocuit şi asigură toată energia şi puterea flotei. Avem cele mai mari şi mai bune centrale din părţile acestea, cu excepţia planetei Trantor, spuse el cu mîndrie.
― Şi în caz că aş vrea să văd aceste generatoare, ce ar trebui să fac mai întîi?
― Nimic! răspunse Barr hotărit. Nu te-ai putea apropia de nici unul dintre centrele militare fără să fii împuşcat pe loc. Nimeni n-ar putea face asta. Siwenna este încă lipsită de drepturi civile.
― Vrei să spui că toate centralele nucleare se află sub control militar?
― Nu. Mai sînt centralele mici, orăşeneşti, cele care furnizează energie pentru încălzire şi pentru iluminatul casnic, pentru acţionarea unor vehicule şi aşa mai departe. Dar e acelaşi lucru. Sînt controlate de tehnicieni.
― Cine sînt aceştia?
― Un grup specializat care supraveghează centralele atomice. Onoarea aceasta se transmite ereditar, cei tineri fiind educaţi şi pregătiţi profesional ca ucenici. Un sever simţ al datoriei, al cinstei şi altele. În centrale nu pot intra decît tehnicieni.
― Înţeleg.
― Nu pot să spun, totuşi, că nu au existat cazuri de mituire. În vremurile acestea în care am avut nouă împăraţi în cincizeci de ani, dintre care şapte au fost asasinaţi, în care orice căpitan de navă nu visează decît uzurparea unui vicerege şi orice vicerege nu ţinteşte decît uzurparea Imperiului, presupun că pînă şi tehnicienii pot cădea pradă banului. Numai că ar trebui cam mulţi bani, iar eu nu am deloc. Ai tu cumva?
― Bani? Nu. Dar mita înseamnă totdeauna bani?
― Dar ce altceva, cînd poţi cumpăra totul cu bani?
― Sînt destule lucruri care nu pot fi plătite cu bani. Şi-acum dacă-mi vei spune încotro e cel mai apropiat oraş care să aibă o centrală nucleară şi cum să ajung acolo, îţi voi fi recunoscător.
― Aşteaptă! (Barr întinse mîinile firave.) Ce-i cu graba asta? Ai venit la mine, iar eu nu te întreb nimic. În oraş, unde toţi locuitorii sînt consideraţi încă rebeli, vei fi oprit de primul soldat sau paznic imediat ce le va ajunge la ureche accentul tău sau vor vedea cum eşti îmbrăcat.
Se ridică şi, dintr-un colţ de dulap uitat, îi aduse un carneţel.
― Uite paşaportul meu ― e fals. Cu el m-am salvat.
I-l puse în palmă lui Mallow şi-i îndoi degetele peste el.
― Semnalmentele nu corespund, dar, dacă inventezi ceva, s-ar putea să ai noroc să nu se uite prea atent la el.
