― E atît de veche? (Bătrînul suspină.) Multe s-au întîmplat de atunci. Cunoşti evenimentele?
Mallow dădu încet din cap.
Barr spuse:
― Eşti norocos. A fost o vreme cumplită pentru provincii, în afară doar de perioada în care a domnit Stannel VI, iar el a murit acum cincizeci de ani. De atunci s-au ţinut lanţ, cînd rebeliuni şi ruină, cînd ruină şi revolte.
Barr se întrebă dacă nu cumva devenise prea vorbăreţ. Viaţa era plicticoasă şi singuratică, şi rareori avea prilejul de a discuta cu cineva.
Mallow întrebă repezit:
― Ruină? După cîte spui s-ar părea că provincia este săracă.
― La scară absolută, probabil că nu. Resursele fizice a douăzeci şi cinci de planete mari nu se epuizează atît de repede. Totuşi, în comparaţie cu bunăstarea din secolul trecut, ne-am scufundat de tot şi nu se vede vreun semn de îmbunătăţire a situaţiei; nici vorbă încă de aşa ceva. Dar de ce te interesează atît de mult problemele astea, tinere? Eşti foarte alert şi ochii-ţi strălucesc!
Neguţătorul fu cît pe ce să roşească, pentru că ochii stinşi ai bătrînului păreau să-l sfredelească pînă în străfunduri, făcîndu-l să zîmbească la ceea ce vedeau, cînd spuse:
― Ascultă. Sînt neguţător undeva la marginea Galaxiei. Am găsit nişte hărţi vechi şi am pornit să descopăr noi pieţe. E normal să fiu afectat aflînd de sărăcia provinciilor. Nu poţi cîştiga bani într-o lume decît dacă există bani de cîştigat. Acum, spune-mi, unde-i Siwenna, de exemplu?
Bătrinul se aplecă puţin în faţă:
― Nu pot să-ţi spun. Şi ce ţi-am spus e de ajuns, probabil. Dar chiar eşti neguţător? Semeni mai degrabă cu un războinic. Ţii tot timpul mîna pregătită să înşface arma şi mai văd şi o cicatrice pe obrazul tău.
Mallow ridică semeţ capul:
― Fiecare îşi face legea lui acolo de unde vine. Luptele şi cicatricile fac parte din profitul neguţătorului. Lupta e utilă doar dacă ies ceva bani, în cele din urmă, dar dacă obţin banii şi fără luptă, cu atît mai bine. Întrebarea e: găsesc eu aici bani de ajuns ca să merite să mă bat? După cîte înţeleg, sînt destule motive să iasă o încăierare.
― Destule, încuviinţă Barr. Te poţi înrola în armata lui Wiscard, sau în ce-a mai rămas din ea, pe Stelele Roşii. Totuşi nu ştiu dacă poţi numi război sau piraterie ceea ce fac ei. Îţi poţi oferi serviciile actualului nostru vicerege ― ajuns vicerege graţie asasinatului, jafului, pustiirii şi graţie cuvîntului unui Impărat-copil care a fost de mult asasinat.
― Nu prea vorbeşti frumos despre vicerege, patriciene Barr, spuse Mallow. Dacă sînt unul dintre spionii lui?
― Şi ce dacă ai fi? zise Barr cu amărăciune. Ce-mi poţi lua? Făcu un gest cu mîna descărnată către interiorul sărăcăcios al casei dărăpănate.
― Viaţa!
― Viaţa mă va părăsi în curînd. Şi aşa am trăit cu cinci ani mai mult decît ar fi trebuit. Dar nu eşti unul dintre oamenii viceregelui. Dac-ai fi, probabil că instinctul de conservare m-ar îndemna să-mi ţin gura.
― De unde ştii?
Bătrinul pufni în rîs.
― Eşti cam bănuitor. Hai, pariez că te gîndeşti că încerc să te determin să vorbeşti de rău guvernul. Nu, politica nu mai e de mine.
― Nu mai e? Se poate întîmpla aşa ceva? Cuvintele pe care le-ai folosit pentru a-l descrie pe vicerege oare ce-au fost? Asasinat, jaf şi altele. Nu sunau deloc obiectiv. Aşa că nu-mi spune că politica nu mai e de tine.
Bătrînul ridică din umeri.
― Amintirile rănesc atunci cînd năvălesc dintr-o dată. Ascultă! Ascultă şi judecă singur! Cînd Siwenna era capitala provinciei, eu eram patrician şi membru al Senatului provincial. Familia mea avea rădăcini adînci şi era respectată. Unul dintre străbunicii mei fusese... A, nu, să lăsăm asta. Gloria trecută nu ţine de foame.
― După cîte înţeleg, spuse Mallow, a avut loc un război civil sau o revoluţie.
Chipul lui Barr se întunecă.
― Războaiele civile sînt cronice în vremurile astea de pierzanie, dar Siwenna s-a ţinut deoparte. Sub conducerea lui Stannel VI, aproape îşi redobîndise prosperitatea de odinioară, însă i-au succedat împăraţi nevolnici, şi împăraţi nevolnici înseamnă viceregi puternici. Ultimul nostru vicerege, acelaşi Wiscard, ale cărui hoarde se hrănesc încă din comerţul dintre Stelele Roşii, ţintea, nici mai mult nici mai puţin, decît Purpura Imperială. Nici măcar nu era primul care ţintea atît de sus, chiar dacă ar fi reuşit. Dar a dat greş. Pentru că atunci cînd nava-amiral a Împăratului s-a apropiat de provincie în fruntea unei flote, Siwenna s-a răsculat împotriva rebelului ei vicerege. Tăcu întristat.
Mallow îşi dădu seama că stătea încordat pe marginea scaunului şi se controla să nu alunece jos.
― Te rog să continui, domnule!
― Mulţumesc, spuse Barr cu o voce obosită. Frumos din partea ta că-i cînţi în strună unui bătrîn. S-au răsculat, sau mai degrabă ne-am răsculat, pentru că şi eu am fost unul dintre liderii mai mici. Wiscard a părăsit Siwenna cu puţin timp înaintea noastră, iar planeta cu provincia ei au fost oferite pe tavă amiralului, împreună cu toate dovezile de loialitate faţă de Împărat. Nu ştiu de ce toate astea. Poate că ne-am simţit loiali faţă de simbolul, dacă nu faţă de persoana Împăratului ― un copilandru crud şi nemilos. Probabil că ne temeam de ororile unui asediu.
― Şi? îl îndemnă Mallow cu precauţie.
― Şi ― veni răspunsul sumbru ― asta nu l-a mulţumit pe amiral. Voia să se împăuneze cu gloria de a cuceri o provincie nesupusă, iar oamenii lui doreau să prade tot ce se putea. Aşa că, în timp ce poporul era încă adunat în oraşele mari, ovaţionîndu-i pe Împărat şi pe amiralul său, el a ocupat toate centrele militare şi apoi a ordonat ca populaţia să fie măcelărită cu bombe atomice.
― Sub ce pretext?
― Sub pretextul că poporul se răsculase împotriva viceregelui, unsul Împăratului. Iar amiralul a devenit noul vicerege, după o lună de masacre, jafuri şi teroare. Am avut şase fii. Cinci au murit în diferite feluri. Am avut o fiică. Sper, pentru binele ei, că a murit şi ea. Eu am scăpat cu viaţă pentru că eram bătrin. M-am aciuit aici, prea bătrîn ca să-i mai provoc vreo grijă viceregelui. (Îşi plecă îndurerat capul.) Nu mi-au lăsat nimic deoarece contribuisem la izgonirea unui guvernator rebel şi-l lipsisem de glorie pe amiral.
Mallow rămase tăcut în aşteptare.
― Şi ce s-a întîmplat cu cel de-al şaselea fiu al tău? întrebă el, cu voce şoptită.
Barr zîmbi cu răceală.
― E în viaţă, pentru că s-a înrolat ca soldat în armata amiralului. Sub nume de împrumut. E tunar în flota personală a acestuia. A, nu, ţi-am citit privirea. Nu e un fiu nedemn. Mă vizitează cînd poate şi-mi mai lasă cîte ceva de mîncare. Mă ţine în viaţă. Într-o bună zi, viceregele nostru cel măreţ şi împovărat de glorie se va tăvăli în ţărînă, iar fiul meu va fi călăul lui.
― Şi spui asta unui necunoscut? Îţi pui fiul în pericol de moarte?
