― Şi în asta îţi pui toate speranţele, omule? Ce anticipezi? O revoltă a gospodinelor? O jaquerie?*. (Jacquerie ― asociaţie si revoltă a ţăranilor francezi împotriva nobilimii în timpuî captivităţii regelui Ioan (l358) şi, prin extensie, revoltă a claselor sărace împotriva claselor avute (n.t.)) Iscarea din senin a unei răscoale a măcelarilor şi băcanilor înarmaţi cu satîre şi cuţite de pîine strigînd: „Daţi-ne înapoi maşinile atomice şi automate de spălat Super-Clar?".

― Nu, domnule, spuse Mallow scos din sărite, nu. Mă aştept totuşi la un murmur general de nemulţumire care va putea fi mai apoi folosit de persoane mai importante.

― Şi care ar fi aceste persoane mai importante?

― Producătorii, proprietarii de întreprinderi, industriaşii de pe Korell. După ce vor trece cei doi ani de expectativă, maşinile din întreprinderi vor începe, una după alta, să nu mai funcţioneze. Industriile pe care noi le-am modificat de la un capăt la celălalt cu noile noastre invenţii atomice vor fi foarte curînd distruse. Dintr-o lovitură, industriile grele se vor trezi în întregime proprietare ale unor utilaje care nu mai funcţionează, numai bune de dat la fier vechi.

― Mallow, întreprinderile funcţionau destul de bine înainte de a merge tu acolo.

― Da, Sutt, funcţionau cu un profit de zero virgulă zero la sută, chiar dacă nu iei în calcul costurile reconversiunii la starea originală, preatomică. În condiţiile în care i se vor opune atît industriaşii şi marea finanţă, cît şi omul simplu, cît crezi că va mai rezista Commdorul?

― Atîta timp cît va dori, de îndată ce-i va trece prin minte să obţină noi generatoare atomice de la Imperiu.

Auzind acestea, Maliow rîse copios:

― N-ai înţeles Sutt, n-ai înţeles nici cît Commdorul. N-ai priceput că Imperiul nu poate înlocui nimic. Imperiul a fost dintotdeauna un domeniu cu resurse colosale. Au calculat totul în planete, în sisteme stelare, în sectoare întregi de Galaxie. Generatoarele lor sînt gigantice, întrucît gîndeau la modul gigantesc. Însă noi ― noi, mica noastră Fundaţie, lumea noastră solitară şi lipsită de resurse metalice ― am fost siliţi să lucrăm cu zgîrcenie brutală. A trebuit ca generatoarele noastre să aibă mărimea unor degetare, pentru că acesta era metalul de care dispuneam. A trebuit să creăm noi tehnici şi noi metode cu care Imperiul nu poate ţine pasul pentru că a decăzut atît de mult încît nu mai poate face nici un progres ştiinţific cu adevărat vital.

Cu toate scuturile lor atomice, îndeajuns de mari pentru a proteja o navă, un oraş, o lume întreagă, n-au fost niciodată în stare să construiască unul care să apere un singur om. Pentru aprovizionarea cu apă şi energie electrică a unui oraş au motoare mari cît o clădire cu şase etaje ― le-am văzut doar ―, pe cînd ale noastre ar încăpea într-o cameră ca aceasta. Şi cînd i-am spus unuia dintre specialiştii lor că un container de plumb de mărimea unei nuci avea înăuntru un generator atomic, aproape că s-a sufocat pe dată de indignare. Păi nici nu-şi mai înţeleg singuri propriii coloşi. Instalaţiile funcţionează automat din generaţie în generaţie şi îngrijitorii lor constituie o castă ereditară care ar rămîne cu mîinile încrucişate dacă un singur tub din toată structura aceea vastă s-ar arde.

Războiul acesta este o confruntare între două sisteme ― între Imperiu şi Fundaţie, între cel mare şi cel mic. Pentru a prelua controlul asupra unei lumi, ei mituiesc cu nave imense care pot purta războaiele, dar care sînt total lipsite de importanţă economică. Pe de altă parte, noi mituim cu lucruri minuscule, inutile în război, dar vitale pentru obţinerea prosperităţii şi profiturilor.

Un rege sau un Commdor pot să primească aceste nave şi să ducă războaie. De-a lungul întregii istorii au existat conducători arbitrari care au negustorit bunăstarea supuşilor lor pentru ceea ce au luat drept onoare, glorie şi cucerire'. Cu toate acestea, lucrurile mărunte sînt cele care contează în viaţa de zi cu zi, iar Asper Argo nu va rezista crizei economice care va pustii Korellul peste doi sau trei ani.

Sutt era la fereastră acum, cu spatele către Malîow şi Jael. Se înserase şi puţinele stele care se puteau vedea aici, exact la marginea Galaxiei, străluceau profilate pe fundalul înceţoşat al formei lenticulare care cuprindea rămăşiţelea acelui Imperiu, încă uriaş, care lupta împotriva Fundaţiei

Sutt spuse, sceptic:

― Nu. Nu eşti omul potrivit.

― Nu mă crezi?

― Vreau să spun că nu am încredere în tine. Eşti alunecos şi vorba ţi-e înşelătoare. M-ai tras pe sfoară şi atunci cînd eram sigur că te aflai cu totul sub controlul meu, cu prilejul primei tale călătorii spre Korell. Cînd mi-am închipuit că te încolţisem la proces, te-ai strecurat cu abilitate şi ai cucerit postul de primar prin demagogie. Ai un caracter plin de ascunzişuri şi ocolişuri: nu oferi nici un argument dincolo de care să nu se afle un altul; orice afirmaţie de-a ta poate fi înţeleasă în trei feluri. Să presupunem că ai fi trădător. Să spunem că vizita în Imperiu ţi-a adus o subvenţie şi promisiuni de putere. Într-un asemenea caz, acţiunile tale ar fi exact cele pe care le întreprinzi acum. Ai provoca un război după ce ai oferit întăriri duşmanului. Ai obliga Fundaţia la inacţiune şi ai propune o explicaţie plauzibilă în legătură cu tot ce faci atît de convingătoare, încît ai cuceri toată lumea de partea ta.

― Vrei să spui că nu există cale de compromis? întrebă calm Mallow.

― Vreau să spun că trebuie să pleci de bună-voie sau cu forţa.

― Ţi-am pus în vedere că singura ta alternativă e să cooperezi.

Chipul lui Jorane Sutt se congestiona într-o izbucnire de furie:

― Iar eu te avertizez, Hober Mallow din Smyrno, că dacă mă arestezi, nu va exista cruţare. Oamenii mei nu se vor da înapoi de la nimic pentru a face cunoscut tot adevărul în ceea ce te priveşte, iar oamenii simpli ai Fundaţiei se vor ridica împotriva conducătorului lor străin. Ei au o conştiinţă a destinului pe care un smyrnian n-o poate înţelege vreodată, şi această trezire a lor te va distruge.

Neclintit, Hober Mallow le ordonă celor două gărzi care tocmai intraseră:

― Luaţi-l! E în stare de arest.

Sutt preciză:

― Ultima soluţie.

Mallow îşi stinse ţigara de foi şi rămase cu privirea în pămînt.

Cîteva minute mai tîrziu, Jael se foi şi întrebă cu o voce obosită:

― Ei, după ce ai făcut un martir ai cauzei, ce va urma?

Mallow lăsă deoparte scrumiera pe care o mişca fără rost, ridicîndu-şi privirea.

― Sutt nu mai este aşa cum îl ştiam. A devenit un taur orbit de sînge şi furie. Şi cît mă urăşte!

― Deci, cu atît mai periculos.

― Mai periculos? Vorbe! Nu mai judecă, defel.

― Ai prea multă încredere în propriile puteri, Mallow. Neglijezi posibilitatea izbucnirii unei revolte populare.

Sumbru, Mallow îl privi pe Joel drept în ochi:

― Înţelege odată pentru totdeauna Joel, nu există pericolul unei revolte populare.

― Ce sigur eşti de tine!

― Sînt sigur de existenţa Crizei Seldon şi de valabilitatea istorică a soluţiilor externe şi interne. Sînt unele lucruri pe care nu i le-am spus acum lui Sutt. El a încercat să ţină sub control însăşi Fundaţia cu ajutorul forţelor religioase şi a dat greş ― şi acesta este semnul cel mai sigur că în Planul Seldon religia şi-a încheiat misiunea. Controlul economic funcţionează altfel. Şi, ca să parafrazez faimosul citat al lui Hardin, care ţi-e atît de drag, arma care nu are două capete nu e bună de nimic. Dacă Korell a prosperat prin comerţ, tot aşa şi noi. Dacă fabricile de pe Korell se prăbuşesc fără comerţul cu noi şi dacă prosperitatea lumilor exterioare se spulberă din cauza izolării, tot aşa şi întreprinderile noastre vor decădea, iar prosperitatea se va mistui ca fumul. Şi nu există nici o întreprindere, nici o companie de transporturi care să nu se afle sub controlul meu şi pe care să nu o pot reduce la tăcere dacă Sutt încearcă să mă sperie cu propaganda revoluţionară. Acolo unde propaganda lui va avea succes sau va prinde cît de cît, voi avea grijă să fac în aşa fel încît prosperitatea să devină o amintire. Acolo unde propaganda va da greş, prosperitatea va exista în continuare pentru că întreprinderile mele îşi vor păstra toţi angajaţii. Aşa că, graţie aceluiaşi raţionament care mă face să fiu atît de sigur că populaţia Korellului se va revolta în favoarea prosperităţii, sînt sigur că noi nu ne vom ridica împotriva ei. Vom face acest joc pînă la capăt.

― Prin urmare, zise Joel, pui bazele unei plutocraţii. Ne transformi într-o planetă de neguţători şi de prinţi ai comerţului. În cazul acesta, care va fi viitorul nostru?

Mallow îşi ridică faţa preocupată şi exclamă furios:

― Ce treabă am eu cu viitorul? E neîndoielnic că Seldon l-a anticipat şi l-a pregătit. În vremurile ce vor veni, atunci cînd puterea financiară va deveni o forţă moartă aşa cum este religia acum, vor mai exista şi alte crize. Lasă-i pe succesorii mei să rezolve noile probleme ce se vor ivi, aşa cum am rezolvat-o eu pe cea de astăzi.

KORELL .... Şi astfel, după trei ani de război, care a fost cu siguranţă cel mai paşnic din cîte avem cunoştinţă, Republica Korell s-a predat necondiţionat, iar Hober Mallow şi-a ocupat locul alături de Hari Seldon şi Salvor Hardin în inimile oamenilor Fundaţiei.

ENCICLOPEDIA GALACTICA

------------------------------------

Table of Contents

Title page

ENCICLOPEDIA GALACTICAENCICLOPEDIA GALACTICAENCICLOPEDIA GALACTICA

ENCICLOPEDIŞTIIENCICLOPEDIA GALACTICA

PRIMARIIENCICLOPEDIA GALACTICAENCICLOPEDIA GALACTICA

MARII NEGUŢĂTORIENCICLOPEDIA GALACTICĂENCICLOPEDIA GALACTICA