― A celor evidente. Au incitat preoţimea Planetelor Exterioare la părtinire în ceea ce priveşte neînţelegerile facţiunilor de pe Fundaţie. Acest lucru este ilegal. Să-i acuze de „subminarea securităţii Statului". Şi nu-mi pasă ce pedeapsă vor primi, aşa cum nici lor nu le-a păsat de mine. Scoate-i de pe scena politică pînă voi ajunge eu primar.

― Mai e jumătate de an pînă la alegeri.

― Nu-i prea mult! (Mallow se ridică în picioare şi-l strînse pe Jael de braţ pe neaşteptate.) Ascultă, aş ridica tot guvernul cu forţa dacă ar fi nevoie ― aşa cum a făcut Salvor Hardin acum o sută de ani. Criza Seldon încă mocneşte şi cînd va izbucni, va trebui să fiu şi primar, şi mare preot.

Jael se încruntă. Spuse rar şi apăsat:

― Ce va fi cu Korell, pînă la urmă?

― Cu siguranţă, dădu Mallow afirmativ din cap, vor declara război, deşi sînt gata să pariez că o vor face abia peste cîţiva ani.

― Cu nave acţionate atomic?

― Tu ce crezi? Cele trei nave comerciale pe care le-am pierdut în acel sector al spaţiului nu puteau fi capturate cu pistoale cu aer comprimat. Jael, au primit nave chiar din partea Imperiului. Nu rămîne cu gura căscată ca un caraghios. Am spus Imperiul! Încă există, să ştii. O fi dispărut ca prezenţă aici, la Periferie, dar în centrul Galaxiei e încă foarte activ. Şi orice mişcare greşită pe care o vom face ar putea periclita existenţa noastră. De aceea trebuie să ajung primar şi mare preot. Sînt singurul care ştie cum putem înfrunta criza.

Jael înghiţi în sec:

― Cum? Ce-ai de gînd să faci?

― Nimic.

Jael zîmbi neîncrezător:

― Zău? Chiar aşa?

Mallow răspunse hotărît şi tăios:

― Cînd voi fi conducătorul acestei Fundaţii nu voi face nimic. Absolut nimic, şi tocmai acesta este secretul acestei crize.

l6

ASPER ARGO, Preaiubitul Commdor al Republicii Korell îşi întîmpină soţia, care tocmai intra, cu o vinovată încruntare a sprîncenelor rare. La ea, cel puţin, epitetul ce şi-l atribuise singur nu avea nici o trecere. Ştia bine acest lucru.

Cu o voce piţigăiată şi glacială spuse:

― Înţeleg că scumpul meu soţ a ajuns, în sfirşit, la o decizie în ceea ce priveşte soarta vlăstarelor Fundaţiei.

― Serios? întrebă Commdorul. Şi ce altceva mai înţelege sprintena ta minte?

― Destule lucruri, nobile soţ. Ai mai avut una dintre timidele tale consultări cu consilierii. Grozavi consilieri mai ai. Apoi, cu dispreţ nemărginit, adăugă: O turmă de idioţi orbi şi paralitici care strîng bine la piepturile lor scofîlcite profiturile sterile, spre nemulţumirea tatălui meu.

― Şi care este, draga mea, nemaipomenita sursă din care rezultă părerea ta despre toate astea?

Commdora pufni în rîs:

― Dacă ţi-aş spune, sursa mea ar fi mai degrabă în cursă decît sursă.

― Bine, vei proceda cum vei crede de cuviinţă, ca întotdeauna. (Commdorul ridică din umeri şi-i întoarse spatele.) Cît priveşte nemulţumirea tatălui tău, îmi pare rău, dar întîmpin un refuz meschin la cererea de a mi se da alte nave.

Fierbînd de furie, Commdora izbucni:

― Alte nave! Păi nu ai cinci? Să nu îndrăzneşti să negi. Ştiu că ai cinci, şi-ţi este promisă a şasea.

― Promisă pentru anul trecut.

― Dar şi una poate transforma Fundaţia în praf şi pulbere. Doar una! O navă ca să spulberi navele lor neînsemnate.

― Nu pot ataca planeta aceasta nici măcar cu o duzină de nave.

― Şi cît va rezista planeta lor dacă le ruinăm comerţul şi le distrugem încărcăturile de jucărioare şi alte prostii?

― Acele jucărioare şi prostii înseamnă bani, suspină el. Mulţi, mulţi bani!

― Dar dacă ai cuceri Fundaţia, n-ai avea tot ce-i aparţine? Şi dacă ai avea o umbră de respect şi recunoştinţă pentru tatăl meu, n-ai avea mai mult decît ţi-ar oferi Fundaţia vreodată? Au trecut trei ani ― ba mai mult ― de cînd a venit barbarul acela cu reprezentaţia lui magică. A trecut destul timp.

― Draga mea! (Commdorul se întoarse şi o privi drept în ochi.) Îmbătrinesc. Sînt obosit. Îmi lipseşte puterea de a mai rezista vocii tale cicălitoare. Spui că ştii că am luat o hotărîre. Ei bine, am luat-o. S-a terminat. Va fi război între Korell şi Fundaţie.

― I-auzi! (Chipul Commdorei se lumină, iar ochii ei străluciră.) În sfîrşit, cînd era cît pe-aci să dai în mintea copiilor ţi-a venit mintea la cap. Iar acum, că eşti stăpîn al acestei zone, poate vei deveni suficient de respectabil pentru a avea un cuvînt de spus în Imperiu. De exemplu, am putea părăsi lumea asta barbară pentru a merge la curtea viceregelui. Aşa m-am gîndit eu.

Ieşi într-un foşnet de rochie, zîmbind şi ţinînd o mînă în şold. În lumină, părul ei arunca reflexe albăstrii.

Commdorul aşteptă, apoi, adresîndu-se către uşă, spuse cu ură şi răutate:

― Iar cînd voi fi stăpîn a ceea ce numeşti tu zona interioară, voi fi îndeajuns de respectabil pentru a mă lipsi de aroganţa tatălui şi de limba ascuţită a fiicei. Mă voi lipsi total!

l7

LOCOTENENTUL-MAJOR de pe Dark Nebula se holbă îngrozit prin hublou.

― Pentru numele Galaxiei! (Ceea ce trebuia să fie un ţipăt disperat devenise o şoaptă.) Ce e asta?

Era o navă, dar părea un caşalot faţă de insignifianta Dark Nebula şi, în plus, pe flanc purta însemnele Imperiului: Nava-şi-Soarele. Toate sistemele de alarmă răsunau înnebunite.

Se transmiseră ordine în toate compartimentele navei şi Dark Nebula se pregăti să fugă, dacă mai era posibil, sau pentru luptă ― dacă trebuia ―, în timp ce în cabina de transmisiuni în ultraunde, un mesaj îşi croi drum prin hiperspaţiu către Fundaţie.

Repetîndu-se mereu şi mereu! Era parţial un apel pentru ajutor, dar, în primul rind, un mesaj ce avertiza asupra pericolului.

l8

HOBER MALLOW îşi întinse picioarele pentru a alunga oboseala, în timp ce răsfoia cîteva rapoarte. Cei doi ani de cînd ocupa funcţia de primar îl făcuseră să devină mai răbdător, mai domolit şi mai puţin preocupat de confort. Dar rapoartele guvernamentale şi aiuritorul limbaj oficial în care acestea erau scrise tot nu-i plăceau.

― Cîte nave au primit? întrebă Jael.

― Patru sînt reţinute la sol. Despre două n-am primit informaţii. Celelalte sînt în bună stare şi se ştie unde se află. Ar fi trebuit să ne descurcăm mai bine, dar ăsta n-a fost decît începutul, mormăi Mallow.

Nu primi răspuns, aşa că Mallow ridică privirea spre Jael şi întrebă:

― Te îngrijorează ceva?