― Pentru asasinarea cui? întrebă Maliow dispreţuitor.

Vocea lui Sutt deveni ameninţătoare cu toate că nu ridică glasul.

― Asasinarea unui preot anacreonian, aflat în slujba Fundaţiei.

― Chiar aşa? Şi ce probe ai?

Secretarul primarului se aplecă puţin vrînd să dea mai mare greutate vorbelor:

― Mallow, nu glumesc. Cercetările preliminare s-au încheiat. Mai trebuie doar să semnez o hîrtie şi procesul Fundaţia contra Hober Mallow, Neguţător-şef, poate începe. Ai părăsit un supus al Fundaţiei, şi acesta a fost torturat şi ucis de o gloată de străini. Îţi acord doar cinci secunde pentru a scăpa de pedeapsa care ţi se cuvine. În ceea ce mă priveşte, prefer ca tu să decizi cum vor decurge lucrurile. M-aş simţi mai în siguranţă dacă aş distruge un inamic, decît să am un prieten a cărui convertire este îndoielnică.

Mallow spuse răspicat:

― Faci cum doreşti.

― Foarte bine! şi secretarul rînji. Primarul a fost acela care a dorit încercarea aceasta de compromis, nu eu. Ca dovadă că nici nu m-am străduit prea mult să te conving.

Uşa se deschise şi Sutt ieşi.

Mallow ridică privirea abia cînd Ankor Jael reintră în cameră.

― L-ai auzit? întrebă Mallow.

Politicianul se lăsă pe pardoseală.

― De cînd îl cunosc pe şarpele ăsta, n-am mai pomenit să fi fost vreodată atît de furios.

― Bine. Ce părere ai?

― O politică externă de dominaţie prin mijloace spirituale este o idee fixă a lui, dar, după părerea mea, scopurile ultime nu sînt cîtuşi de puţin spirituale. Am fost îndepărtat din guvern pentru că m-am opus acestei tendinţe şi cred că nu-i nevoie să intru în detalii.

― Nu-i nevoie. Şi, după părerea ta, care sînt scopurile nespirituale?

Jael deveni grav:

― Nu e prost, aşa că trebuie să-şi fi dat seama de falimentul politicii noastre religioase, care abia dacă a făcut o cucerire în aceşti şaptezeci de ani. E limpede că o foloseşte pentru scopuri ştiute doar de el însuşi. Ştii că orice dogmă bazată în primul rînd pe credinţă şi pe trăire emoţională reprezintă o armă periculoasă cînd o foloseşti împotriva altora, întrucît este aproape imposibil să garantezi că arma nu se va întoarce vreodată împotriva ta. De o sută de ani sprijinim un ritual şi o mitologie care au devenit din ce în ce mai venerabile, mai tradiţionale şi imuabile. Într-un fel, ele nu mai sînt sub controlul nostru.

― Ce vrei să spui? întrebă Mallow. Continuă. Du-ţi gîndul pînă la capăt.

― Păi, să presupunem că un om, un om ambiţios foloseşte forţa religiei mai degrabă împotriva noastră decît în folosul nostru.

― Vrei să dai de înţeles că Sutt...

― Exact. Acesta e Sutt. Ascultă, dacă el poate mobiliza diferitele ierarhii de pe planetele supuse împotriva Fundaţiei în numele ortodoxiei, ce şanse avem? Aşezîndu-se sub stindardele celor pioşi, el poate declara război ereziei reprezentate de tine, de exemplu, şi poate deveni rege. La urma-urmei, Hardin este acela care a spus: „Dezintegratorul este o armă bună, numai că depinde la care capăt al ţevii te afli".

Mallow se plesni peste coapsa dezgolită.

― Aşa e, Jael, dar atunci ajută-mă să intru în Consiliu şi voi lupta cu el.

Jael rămase tăcut o vreme, apoi întrebă:

― Ce spunea Sutt despre linşarea unui preot? Sper că nu-i adevărat.

― Ba e adevărat, spuse Mallow nepăsător.

Lui Jael îi scăpă un fluierat de uimire:

― Are probe sigure?

― Cu siguranţă că are. Mallow ezită o clipă, apoi adăugă: Jaim Twer a fost de la început omul lui, cu toate că nici unul dintre ei nu şi-a dat seama că ştiam acest lucru. Iar Jaim Twer a fost martor ocular.

Jael clătină din cap:

― Of! Asta-i rău.

― Rău? Ce-i rău în asta? Preotul se afla în mod ilegal pe planetă, potrivit legilor Fundaţiei. Involuntar sau nu, el a fost clar folosit ca momeală de către guvernul korellian. Potrivit tuturor legilor bunului-simţ, nu aveam de ales decît calea acţiunii ― şi această acţiune era strict în limitele legii. Dacă mă aduce în faţa tribunalului, nu va reuşi decît să se facă de rîsul lumii.

Jael negă printr-o mişcare a capului.

― Nu, Mallow, te înşeli. Ţi-am spus că a făcut un joc murdar. Nu urmăreşte să obţină condamnarea ta; ştie că nu poate s-o facă. Însă vrea să-ţi distrugă poziţia în faţa oamenilor. Doar ai auzit ce-a spus. Obiceiurile stau uneori deasupra legii. S-ar putea să scapi basma curată din proces, dar dacă oamenii vor crede că ai lăsat un preot pradă mulţimii, popularitatea ta va scădea.

Vor recunoaşte că ceea ce-ai făcut a fost legal, chiar înţelept Dar, cu toate astea, vei rămîne un laş nenorocit în ochii lor, o brută insensibilă, un monstru cu inima de piatră. Şi nu vei fi ales în Consiliu. S-ar putea chiar ca printr-un vot să-ţi pierzi titlul de Neguţător-şef şi să ţi se retragă cetăţenia. Nu eşti născut pe planeta asta, ştii bine doar. Ce altceva crezi că doreşte Sutt?

Mallow se încruntă cu îndărătnicie.

― Aşa deci!

― Băiete, spuse Jael, sînt de partea ta, dar eu nu te pot ajuta. Ai fost luat la ochi.

l4

ÎN CEA DE-A PATRA ZI a procesului lui Hober Mallow, Neguţător-şef, Camera Consiliului era „plină ochi" în adevăratul înţeles al expresiei. Singurul consilier absent înjura neputincios fractura de craniu care îl ţintuise la pat. Balcoanele erau pline de oameni, pînă şi intervalele erau înţesate de aceia care, prin influenţă, bani sau simplă perseverenţă diabolică, reuşiseră să pătrundă. Restul umpleau piaţa din faţa tribunalului, în grupuri care se agitau în faţa televizoarelor tridimensionale plasate în aer liber.

Ankor Jael îşi croi drum pînă în sală cu ajutorul inutil al serviciului de poliţie şi apoi, prin furnicar, pînă ce ajunse lîngă Hober Mallow.

Mallow se întoarse şi, văzîndu-l, răsuflă uşurat:

― Pentru numele lui Seldon, ai ajuns la fix. Ai adus-o?

― Poftim, ia-o, spuse Jael. E tot ce ai cerut.

― Bine. Cum reacţionează lumea de afară?

― Parcă sînt apucaţi, spuse Jael şi se agită plin îngrijorare. N-ar fi trebuit să accepţi audierea publică. Ai putut să-i împiedici.

― Nu vreau asta.

― Se vorbeşte despre linşaj. Iar oamenii lui Publis Mar de pe alte planete...          ₍