― Aş vrea ca Sutt să vină aici.

― A, da, ca să mai ascultăm o prelegere despre frontul intern.

― Nu, nu-i vorba de asta, izbucni Jael, dar eşti din cale-afară de încăpăţînat, Mallow. Poate că ai rezolvat situaţia externă pînâ la ultimul amănunt, dar nu te-a interesat deloc ce se întîmplă aici, pe planeta-mamă.

― Păi asta-i treaba ta, nu? De ce te-am numit Ministru al educaţiei şi propagandei?

― Doar ca să-mi sfîrşesc mai repede zilele, dacă am în vedere cooperarea de care mă bucur din partea ta. Anul trecut ţi-am tot vorbit despre pericolul crescînd pe care-l reprezintă Sutt şi Religioşii lui, de credeam că te-am asurzit. Ce rost mai au planurile tale dacă Sutt va impune alegeri anticipate şi te va azvîrli din funcţie?

― Nici unul, recunosc.

― Iar prin cuvîntarea ta de seara trecută, aproape că i-ai oferit alegerile pe tavă lui Sutt. Chiar trebuia să fii atît de sincer?

― Crezi că n-am făcut bine luîndu-i-o înainte?

― Nu, răspunse vehement Jael, nu aşa cum ai procedat. Pretinzi că ai anticipat totul, dar nu explici de ce ai făcut comerţ cu Korell spre avantajul lor exclusiv vreme de trei ani. Singurul tău plan de luptă este de a te retrage fără nici o confruntare. Abandonezi toate relaţiile comerciale cu sectoarele spaţiale din apropiere de Korell. Proclami în mod deschis o atitudine de aşteptare. Nu promiţi ofensiva nici măcar în viitor. Serios, Mallow, ce-ar trebui să fac eu în situaţia asta fără ieşire?

― Îi lipseşte strălucirea?

― Îi lipseşte apelul la sentimentele mulţimii.

― E totuna.

― Mallow, trezeşte-te! Ai două soluţii. Fie le expui oamenilor o politică externă dinamică, oricare ţi-ar fi planurile, fie ajungi la un compromis cu Sutt.

― În regulă, spuse Mallow, dacă am dat greş cu prima soluţie, s-o încercăm pe cea de-a doua. Tocmai a sosit Sutt.

Sutt şi Mallow nu se mai întîlniseră faţă-n faţă din ziua procesului, cu doi ani în urmă. Nici unul nu constată la celălalt vreo schimbare, cu excepţia aerului pe care-l arbora fiecare dintre ei, ceea ce arăta fără tăgadă că rolurile de conducător şi de contestatar se schimbaseră.

Sutt se aşeză fără să-i strîngă mîna lui Mallow.

Mallow îi oferi o ţigară de foi şi-i spuse:

― Te deranjează dacă Jael va rămîne? Ţine foarte mult să cădem de acord asupra unui compromis. Ar putea acţiona ca mediator dacă ne încingem.

Sutt ridică nepăsător din umeri.

― Un compromis ţi-ar folosi. Cu altă ocazie eu am fost acela care a cerut ca tu să stabileşti condiţiile. Presupun că poziţiile sînt acum diametral opuse.

― Presupunerile tale sînt corecte.

― Atunci iată condiţiile mele. Trebuie să te lepezi de politica falimentară de mituire economică şi de comerţ cu nimicuri şi să revii la politica externă promovată de înaintaşii noştri.

― Te referi la cucerirea cu ajutorul misionarilor?

― Exact!

― Nici un compromis nu e posibil dacă nu accept asta?

― Nici unul.

― Mmm! (Mallow îşi aprinse tacticos ţigara de foi şi trase din ea pînă ce vîrful îi deveni incandescent.) Pe vremea lui Hardin, cînd cucerirea prin intermediul misionarilor reprezenta ceva nou şi radical, oameni ca tine s-au opus. Acum este o metodă încercată, testată, binecuvîntată ― ceea ce pentru Jorane Sutt înseamnă perfecţiunea. Dar, spune-mi, cum ne-ai scoate din încurcătura noastră?

― Vrei să spui încurcătura ta. Eu n-am nimic de-a face cu ea.

― Ia-o cum vrei.

― Este indicată o puternică ofensivă. Expectativa de care pari atît de satisfăcut este fatală. Pentru întreaga lume a Periferiei asta ar însemna o recunoaştere a slăbiciunii, ori în această zonă impresia de putere este tot ceea ce contează, pentru că nu există vreun vultur care să nu se alăture într-un asalt comun pentru a smulge o bucată din cel care piere. Ar trebui să ştii asta. Doar eşti din Smyrno, nu?

Mallow nu dădu importanţă constatării.

― Şi dacă-i învingi pe cei din Korell, zise el, ce faci cu Imperiul? Acesta este adevăratul duşman.

Un zîmbet şiret se iţi pe chipul lui Sutt.

― A, nu, constatările tale din cursul vizitei la Siwenna au fost complete. Pe viceregele Sectorului Normannic îl interesează să creeze disensiuni la Periferie în folosul său, dar numai ca o problemă secundară. N-are intenţia de a risca totul organizînd o expediţie către marginea Galaxiei, unde are cincizeci de vecini ostili şi un Împărat împotriva căruia trebuie să se ridice. Parafrazez propriile-ţi cuvinte.

― Da, s-ar putea, Sutt, dacă-şi închipuie că sîntem îndeajuns de puternici pentru a fi periculoşi. Şi s-ar putea să fie încredinţat de asta dacă distrugem Korellul prin forţa unui atac direct. S-ar cuveni să fim cu mult mai înţelepţi.

― De exemplu?

Mallow se rezemă de spătarul scaunului.

― Sutt, îţi voi oferi o şansă. Aşa că-ţi voi spune toată istoria, şi atunci poţi fie să mi te alături, şi vei primi un post într-un guvern de coaliţie, fie să-ţi joci rolul de martir pînă la capăt, şi vei putrezi în puşcărie.

― Ai mai încercat stratagema asta o dată.

― Nu m-am străduit, Sutt. Abia acum a sosit timpul. Ascultă, spuse el şi-l fixă cu privirea.

― Când am sosit prima oară pe Korell, începu el, l-am mituit pe Commdor cu podoabe şi jucărioare care fac parte din rezervele obişnuite ale unui neguţător. Din capul locului, aceste daruri erau menite să-i faciliteze accesul într-o turnătorie de oţel. Nu vedeam mai departe de atât, dar planul mi-a reuşit. Am obţinut ceea ce voiam. Însă abia după prima mea vizită în Imperiu mi-am dat seama exact în ce armă teribilă aş putea transforma acest negoţ.

Ne confruntăm cu o Criză Seldon, Sutt, şi crizele Seldon nu sînt rezolvate de indivizi, ci de forţe istorice. Atunci cînd Hari Seldon a plănuit cursul istoriei viitoare, el nu s-a bazat pe eroisme eclatante, ci pe largul avînt al economiei şi al sociologiei. De aceea, soluţiile diferitelor crize trebuie obţinute prin aportul forţelor pe care le avem la îndemînă în momentul respectiv. În cazul de faţă, Comerţul!

Sutt ridică sceptic sprîncenele şi profită de momentul de tăcere:

― Cred că nu posed o inteligenţă subnormală dar prelegerea ta este neclară şi needificatoare.

― Gîndeşte-te numai, spuse Mallow, că pînă acum puterea comerţului a fost subestimată. S-a considerat că trebuie să ţinem preoţimea sub controlul nostru strict pentru a o transforma într-o forţă puternică. Nu este aşa, şi aceasta este contribuţia mea la situaţia din Galaxie. Comerţ fără preoţi! Doar comerţ. El e îndeajuns de puternic. Să gîndim simplu şi la obiect. Korell este acum în stare de război cu noi. Prin urmare, comerţul nostru cu ei a încetat. Dar, te rog să observi că voi reduce totul la o simpă operaţie de adunare. În ultimii trei ani, Korell şi-a bazat economia din ce în ce mai mult pe tehnicile atomice pe care le-am introdus noi şi pe care numai noi le putem furniza în continuare. Ce crezi că se va întîmpla de îndată ce minusculele generatoare atomice vor înceta să funcţioneze unul după altul?

Întîi vor cădea micile ustensile de bucătărie. După jumătate de an de expectativă, pe care tu o deteşti, cuţitul de bucătărie al gospodinei nu va mai funcţiona. Soba de gătit va începe să-i joace feste. Maşina de spălat nu va mai face treaba cum se cuvine. Aparatul de climatizare din locuinţa ei îşi va da obştescul sfîrşit într-o zi toridă de vară. Ce se întîmplă?

Făcu o pauză, aşteptînd un răspuns, iar Sutt preciza netulburat:

― Nimic. Oamenii suferă multe în vreme de război.

― Foarte adevărat. Suferă. Îşi vor trimite fiii în război, unde vor avea parte de o moarte groaznică pe navele spaţiale distruse. Vor suporta orice sub bombardamentul inamic, chiar dacă asta înseamnă că vor trebui să se hrănească cu pîine mucegăită şi să bea apă nefiltrată în adăposturi săpate la jumătate de milă adîncime. Numai că este foarte greu să suporţi lucruri chiar minore atunci cînd nu există avîntul patriotic născut dintr-un pericol iminent. Vom alege expectativa. Nu vor fi victime, bombardamente sau bătălii. Doar cuţite care nu vor mai tăia, sobe care vor refuza să încălzească şi case care vor deveni gheţării iarna. Aceste lucruri vor fi supărătoare. Iar oamenii vor murmura.

Sutt, plin de uimire, silabisi: