Îşi puse o mînă pe umărul musculos al neguţătorului.
― Dar ai lăsat lucrurile la jumătate. Mi-ai spus ce nu mă paşte. Spune-mi acum ce mă paşte.
― Commdor, sînteţi în pericol de a fi împovărat de bogăţii nebănuite.
― Zău? fonfăi el. Dar ce-aş putea face cu bogăţiile? Adevărata bogăţie este dragostea poporului, şi pe aceasta o am.
― Le puteţi avea pe amîndouă, pentru că e posibil să strîngi aurul cu o mînă şi dovezile de dragoste cu cealaltă.
― Ei, tinere, acesta ar fi un fenomen interesant. Şi cum ar trebui să încep?
― În multe feluri. Numai că e greu de ales. Să vedem. Păi, de exemplu, cu articole de lux. Obiectul acesta...
Mallow scoase încet dintr-un buzunar interior un lanţ metalic, plat şi şlefuit.
― Acesta, de exemplu.
― Ce este?
― Trebuie să fac o demonstraţie. Puteţi chema o fată? Orice femeie tînără. Şi ar mai trebui o oglindă mare.
― Hmm! Să mergem atunci înăuntru.
Commdorul îşi numea locuinţa casă. Populaţia o numea, fără îndoială, palat. În ochii pătrunzători ai lui Mallow, ea seamăna mai degrabă cu o fortăreaţă. Era construită pe o înălţime ce domina întregul oraş şi arhitectura ei trăda intenţii defensive. „Exact felul de locuinţă pentru Asper cel mult-iubit", gîndi Mallow, acru.
În faţa lor se afla o tînără. Făcu o plecăciune adîncă în faţa Commdorului care spuse:
― Aceasta este una dintre fiicele Commdorei. E potrivită?
― Perfect.
Commdorul urmări cu atenţie cum Mallow prinse lanţul în jurul taliei fetei şi făcu un pas înapoi. Commdorul fonfăi:
― Da. Asta-i tot?
― Vreţi să trageţi perdeaua? Tînără doamnă, e un buton exact lîngă încuietoare. Vrei să-l mişti puţin în sus, te rog? Hai, nu-i nici un pericol.
Fata făcu ce i se spuse; tresări, îşi privi mîinile, apoi rămase cu gura căscată.
― Oo!
De la brîu în sus era scăldată într-o luminiscenţă nu prea puternică de culori schimbătoare care se adunau deasupra capului într-o coroniţă pîlpîitoare de foc lichid. Era ca şi cum cineva ar fi smuls aurora boreală de pe cer şi ar fi transformat-o într-o mantie.
Fata făcu cîţiva paşi pînă la oglindă şi rămase fascinată.
― Poftim, ia şi asta. Mallow îi întinse un colier format din pietricele nu prea atrăgătoare. Pune-l la gît.
Fata făcu întocmai şi pietricelele, intrînd în cîmpul luminiscent, deveniră fiecare cîte o flacără jucăuşă, care strălucea în purpuriu şi auriu.
― Cum ţi se pare? o întrebă Mallow.
Fată nu răspunse, dar se vedea încîntarea din ochii ei. Commdorul făcu un semn şi, cu părere de rău, ea apăsă pe buton, iar minunata aură pieri. Fata se îndepărtă puternic impresionată.
― Sînt ale dumneavoastră, Commdore, spuse Mallow, pentru Commdora. Vă rog să le consideraţi un neînsemnat cadou din partea Fundaţiei.
― Mda.
Commdorul întoarse centura şi colierul pe o parte şi pe alta de parcă le-ar fi cîntărit.
― Cum se face?
Mallow ridică din umeri.
― Asta-i o întrebare pentru specialişti. Dar funcţionează fără, vă rog să reţineţi, fără ajutor din partea preoţilor.
― Ei, la urma-urmelor, nu-s decît zorzoane pentru femei. Ce-aş putea face cu ele? De unde ies banii?
― Organizaţi baluri, recepţii, banchete sau alte asemenea petreceri?
― A, sigur!
― Vă daţi seama cît ar fi în stare să plătească femeile pentru aşa ceva? Cel puţin zece mii de credite.
Commdorul păru lovit în creştetul capului.
― Aha!
― Şi pentru că bateria de alimentare a acestui articol nu rezistă mai mult de şase luni, va apărea nevoia de a o înlocui frecvent. Putem vinde cît de multe doriţi pentru echivalentul a o mie de credite în fier prelucrat. Dumneavoastră veţi avea un profit de nouă sute la sută.
