Se îndreptă spre draperiile groase, le trase puţin la o parte şi privi afară mohorît.
Unităţi inamice! Cîteva mii de oameni, o mulţime de korellieni veneau în valuri. Umpluseră spaţioportul de la un capăt la celălalt, iar în lumina rece şi violentă a torţelor de magneziu îi văzu pe cei din primele rînduri apropiindu-se.
― Tinter! (Neguţătorul nu se întoarse, dar se simţea încordarea lui.) Pregăteşte difuzorul exterior şi vezi ce vor. Întreabă-i dacă au vreun reprezentant al legii cu ei. Să nu faci promisiuni şi mai ales să nu ameninţi, altfel te omor cu mîna mea.
Tinter se întoarse şi plecă.
Mallow simţi o mînă grea pe umăr şi o împinse deoparte. Era Twer. Cu o voce şuierătoare şi furioasă îi şopti lui Mallow:
― Mallow, trebuie să-l salvezi pe omul acesta. Altfel ne pierdem onoarea şi orice decenţă. E un om al Fundaţiei şi, la urma-urmei, e preot. Sălbaticii ăştia de afară... Mă auzi?
― Te aud, Twer, răspunse Mallow tăios. Am şi altceva de făcut decît să apăr misionari. Voi face ce vreau şi, pentru numele lui Seldon, dacă vei încerca să mă opreşti, îţi iau capul. Nu te amesteca în treburile mele, Twer, că va fi vai şi amar de tine.
Se întoarse şi se îndreptă spre preot:
― Tu! Preasfinte Parma! Ştiai că, potrivit Convenţiei, nici un misionar al Fundaţiei nu are voie să intre pe teritoriul korellian?
Misionarul spuse tremurînd:
― Merg într-acolo unde mă îndeamnă Spiritul, fiule. Dacă păgînii refuză lumina, nu e oare acesta un semn că au nevoie de ea?
― N-ai răspuns la întrebarea mea, Preasfinte. Prezenţa ta aici încalcă atît legea Korellului cît şi pe cea a Fundaţiei. Potrivit legii, nu te pot apăra.
Misionarul ridică mîinile rugător. Uimirea îi dispăruse de pe chip.
Se auzi funcţionînd sistemul de comunicare cu exteriorul şi vuietul, cînd mai puternic, cînd mai domolit al mulţimii, ca răspuns la ceea ce se comunica de pe navă. Tumultul îl făcu pe misionar să privească în jur cu ochi speriaţi, ca de sălbăticiune încolţită.
― Îi auzi? De ce-mi vorbeşti despre lege, o lege făcută de oameni? Există legi deasupra oamenilor. Nu a spus oare Spiritul Galactic: „Nu trebuie să rămîi nepăsător la durerea aproapelui"? Şi n-a spus tot el: „Cum te porţi cu cel umil şi lipsit de apărare, tot aşa se vor purta şi alţii cu tine"?! Nu aveţi tunuri? Nu aveţi o navă? Şi nu e oare Fundaţia cea care vă apără pe toţi? Şi oare nu Spiritul de deasupra voastră e cel care conduce întregul Univers? Se opri ca să-şi tragă sufletul.
Şi atunci vuietul difuzoarelor de afară încetă, iar locotenentul Tinter reveni foarte tulburat.
― Vorbeşte! spuse Mallow precipitat.
― Domnule, îl cer pe Jord Parma.
― Dacă nu?
― Ne ameninţă în tot felul. E greu să înţeleg. Sînt atît de mulţi şi parcă au înnebunit cu toţii. Cineva de afară afirmă că e guvernatorul districtual şi are împuterniciri poliţieneşti, dar e foarte limpede că nu vorbeşte doar în numele lui.
― În numele lui sau nu, spuse Mallow ridicînd din umeri, el reprezintă legea. Spune-le că, dacă acest guvernator, sau poliţist, sau orice ar fi, se apropie singur de navă, poate să-l ia pe Sfinţia sa Jord Parma.
Zicînd acestea, scoase arma şi adăugă:
― Nu vreau să ştiu ce e aceea insubordonare. N-am avut cazuri de acest fel pe nava mea. Dar dacă e cineva care crede că-mi poate da lecţii, îi administrez eu întîi un antidot.
Se răsuci şi se opri cu arma îndreptată spre Twer. Chipul bătrinului neguţător îşi schimbă trăsăturile. Descleştă pumnii, dar respira încă precipitat şi nările îi fremătau de furie.
Tinter plecă şi peste cîteva minute o siluetă deşirată şi plăpîndă se desprinse din mulţime. Se apropie încet şi şovăitor, plină de teamă. Dădu să se întoarcă de două ori şi tot de atîtea ori ameninţările vizibile ale monstrului cu mii de capete îl îndemnară să înainteze.
― În regulă, spuse Mallow, şi făcu un gest cu dezintegratorul pe care nu-l pusese încă în toc. Grun şi Upsur, luaţi-l!
Misionarul începu să se văicărească. Ridică mîinile în sus, degetele ţepene împunseră spre cer, iar mîneca largă îi lunecă în jos, lăsînd să se vadă braţele subţiri şi brăzdate de vine. O scurtă explozie de lumină se aprinse şi se stinse într-o clipă. Mallow clipi şi făcu din nou un gest dispreţuitor.
Vocea misionarului se dezlănţui în timp ce se zbătea să scape din strînsoarea celor doi:
― Blestemat fie trădătorul care-şi părăseşte aproapele în faţa răului şi a morţii. Surde să rămînă urechile care nu vor să audă plînsul celui neajutorat. Să orbească ochii care nu vor să vadă nevinovăţia. Scrum să se facă sufletul care trăieşte în întuneric...
T'wer îşi ţinu mîinile la urechi ca să nu mai audă. Mallow îşi puse arma în toc.
― Mergeţi la locurile voastre, spuse el pe un ton calm şi hotărît. Menţineţi alerta încă şase ore după ce mulţimea se va împrăştia. Dublaţi paza patruzeci şi opt de ore după aceea. Atunci veţi primi şi noi instrucţiuni. Twer, vino cu mine!
Merseră în cabina personală a lui Mallow. Mallow făcu un semn către un scaun şi Twer se aşeză. Silueta lui impunătoare părea prăbuşită. Mallov îl privi sardonic.
― Twer, spuse el, m-ai dezamăgit. Cei trei ani petrecuţi în lumea politică te-au cam făcut să uiţi obiceiurile de neguţător. Te rog să ţii minte, poţi fi democrat pe Fundaţie, dar numai tirania poate face ca nava mea să funcţioneze aşa cum vreau eu. Niciodată n-a fost nevoie să scot arma pentru a impune disciplina şi n-aş fi făcut-o nici acum dacă ţi-ai fi văzut de treabă. Twer, nu ai o calitate oficială, şi te afli aici la invitaţia mea. Îţi voi oferi toate onorurile, dar în particular. Totuşi, de azi înainte, în prezenţa ofiţerilor şi a oamenilor mei, eu voi fi „domnule", şi nu „Mallow." Şi cînd voi da un ordin, să sari să-l îndeplineşti mai iute decît ultimul dintre recruţi, dacă vrei să-ţi fie bine, altfel te pun în cătuşe şi te trimit imediat la munca de jos. Ai înţeles?
Liderul de partid înghiţi în sec. Răspunse posomorit:
― Scuzele mele!
― Se aprobă. Batem palma?
Degetele Iui Twer dispărură în palma uriaşă a lui Mallow. Twer continuă:
― Am avut şi eu motivele mele. Nu-i uşor să trimiţi la moarte sigură un om. Guvernatorul ăla sau ce naiba era, care abia se ţinea pe picioare, nu-l poate salva. Asta-i crimă.
― N-aveam ce face. Dar, zău, incidentul ăsta nu mi-a mirosit a bine. N-ai avut aceeaşi impresie?
― Ce impresie?
