― Chiar voiam să te întreb despre asta, Jael. A stîrnit întreaga Ierarhie împotriva mea, nu-i aşa?

― Ba bine că nu. Este înscenarea cea mai bine pusă la cale. Ca ministru, el se ocupă de acuzare într-un asemenea caz de legislaţie interstelară. Ca Înalt Preot şi ca Primat al Bisericii, a asmuţit hoardele de fanatici...

― Lasă asta. Îţi aminteşti de citatul acela din Hardin pe care mi l-ai plasat luna trecută? Le vom arăta că arma poate avea două capete.

În acel moment, primarul se aşeză, iar membrii Consiliului se ridicară în semn de respect.

― Astăzi e rîndul meu, spuse Mallow în şoaptă. Stai aici şi urmăreşte spectacolul.

Şedinţa începu, şi un sfert de ceas mai tîrziu, însoţit de şoapte ostile, Hober Mallow păşi către spaţiul liber din faţa jilţului primarului. Un fascicul de lumină fu îndreptat spre el şi pe ecranele televizoarelor din pieţele publice şi din aproape fiecare casă de pe planetele Fundaţiei apăru chipul unui bărbat care privea sfidător înainte.

Începu să vorbească încet şi rar:

― Pentru a economisi timp, voi recunoaşte fiecare incriminare ce mi s-a adus de către acuzare. Povestea preotului şi a mulţimii, aşa cum a fost ea relatată de acuzare, este exactă în toate detaliile.

În sală se iscă rumoare, urmată de un vuiet dispreţuitor din partea celor de la balcoane. Aşteptă răbdător pînă se făcu linişte.

― Cu toate acestea, imaginea care a fost prezentată nu este definitivată. Apelez la răbdarea dumnevoastră pentru a-mi permite să fac completările aşa cum socot eu. Povestea mea s-ar putea să vi se pară irelevantă la început. Vă rog să fiţi îngăduitori.

Mallow nu apelă deloc la notiţele pe care le avea pregătite

― Voi începe de la acelaşi moment ca şi acuzarea: ziua întîlnirii mele cu Jorane Sutt şi Jaim Twer. Ştiţi deja ce s-a întîmplat în decursul acestor întîlniri. Conversaţiile au fost descrise şi nu amnimic de adăugat în afară de propriile-mi gînduri din acea zi.

Eram foarte bănuitor, întrucât evenimentele acelei zile fuseseră bizare. Judecaţi singuri. Doi oameni, pe care nu-i cunoşteam decât superficial, îmi fac propuneri neobişnuite şi, într-o oarecare măsură, incredibile. Unul dintre ei, secretarul primarului, îmi cere să joc rolul de agent de informaţii în slujba guvernului, într-o problemă confidenţială, a cărei natură şi importanţă v-au fost deja explicate. Celălalt, autointitulat lider al unui partid politic, mă roagă să candidez pentru un loc în Consiliu. Bineînţeles că am devenit bănuitor faţă de motivul acestei ultime propuneri. Motivul propunerii lui Sutt pare evident. Nu avea încredere în mine. Credea, probabil, că vînd putere atomică duşmanilor şi că ţes un complot pentru organizarea unei rebeliuni. Şi probabil că forţa nota, ori aşa mi s-a părut mie. Deci, avea nevoie de un om de-al său în preajma mea, în misiunea pe care mi-o propusese, pentru a mă spiona. Ideea aceasta nu mi-a venit, totuşi, decît mai tîrziu, cînd a apărut Jaim Twer. Să judecăm din nou: Twer se prezintă ca neguţător retras în politică şi, cu toate acestea, eu nu ştiam nici un detaliu despre cariera lui negustorească, deşi cunoştinţele mele în domeniu sînt considerabile. Mai apoi, cu toate că Twer s-a lăudat cu o educaţie laică, nu auzise niciodată despre o criză Seldon.

Hober Mallovv aşteptă puţin pentru ca înţelesul vorbelor lui să fie receptat şi fu răsplătit cu primul moment de tăcere de pînă acum ― oamenii de la balcoane rămaseră fără grai. Acest lucru era valabil pentru locuitorii de pe Terminus. Populaţia de pe Planetele Exterioare recepţiona doar versiuni cenzurate care să corespundă necesitaţilor religiei. Ei nu aveau să audă nimic despre Crizele Seldon. Urmau însă alte lucruri şocante care nu aveau să scape atenţiei lor.

― Care dintre cei prezenţi poate afirma cu bună-credinţă că e posibil ca un om cu o educaţie laică să nu aibă habar de natura unei crize Seldon? Pe Fundaţie există un singur fel de educaţie care exclude orice menţiune despre istoria planificată a lui Seldon şi se ocupă numai de om în sine, ca vrăjitor aproape mitic... Am ştiut în clipa aceea că Jaim Twer nu fusese niciodată neguţător. Atunci am fost sigur că făcea parte din cler şi că era probabil preot în înţelesul deplin al cuvîntului; şi că, în perioada de trei ani cît făcuse pe liderul unui partid politic al neguţătorilor, fusese omul vîndut lui Jorane Sutt. În momentul acela încă bîjbîiam. Nu cunoşteam scopurile pe care le urmărea Sutt în ceea ce priveşte persoana mea, dar întrucît părea să-mi ofere destulă libertate de mişcare, i-am atribuit unele din gîndurile mele. Bănuiam că Twer trebuia să meargă cu mine în călătorie ca paznic oficial din partea lui Jorane Sutt. Ei, bine, dacă n-ar fi mers el, ştiam foarte bine că ar fi existat alte subterfugii gata pregătite ― şi era posibil ca pe acelea să nu le detectez la vreme. Cînd îţî cunoşti adversarul, eşti în relativă siguranţă. L-am invitat pe Twer să mă însoţească. A acceptat. Aceasta, domnilor consilieri, explică două lucruri. În primul rînd, vă demonstrează faptul ca Twer nu depune mărturie ca prieten al meu, împotriva propriei voinţe, aşa cum va încerca să convingă acuzarea. EI este un spion care-şi va juca rolul pentru care a fost plătit. În al doilea rînd, explică o anumită acţiune de-a mea cu ocazia apariţiei preotului de a cărui moarte sînt acuzat ― o acţiune nemenţionată încă, deoarece este necunoscută.

Consilierii începură să şuşotească între ei. Mallow îşi drese glasul şi, cu un aer teatral, continuă:

― Nu-mi place să descriu sentimentele pe care le-am trăit cînd am auzit că avem un misionar refugiat la bord. Încerc să alung din minte pînă şi amintirea acestor sentimente. Ele au creat, în primul rînd, o nesiguranţă înspăimîntătoare. Întîmplarea mi-a apărut în momentul acela drept o manevră de-a lui Sutt, şi asta depăşea calculele şi înţelegerea mea. Eram complet dezorientat. Aveam un singur lucru de făcut. M-am descotorosit cinci minute de Twer, trimiţîndu-l după ofiţeri. În absenţa lui am activat un receptor de înregistrare video, astfel încît tot ce avea să se întîmple să fie păstrat pentru un studiu ulterior. Am făcut-o în speranţa incertă, dar sinceră, că ceea ce mă nedumerea în acele momente ar fi putut să se clarifice la o vizionare viitoare.

De atunci am vizionat acea înregistrare video de cincizeci de ori. O am aici, şi voi relua filmul pentru a cincizeci şi una oară în prezenţa dumneavoastră.

Primarul bătu rar cu ciocănelul în masă cerînd ordine, întrucît asistenţa îşi pierduse cumpătul şi cei de la balcoane începuseră să devină zgomotoşi. În cinci milioane de cămine de pe Terminus, observatori emoţionaţi se apropiară şi mai mult de aparatele lor şi, de pe banca acuzării, Jorane Sutt clătină iritat din cap către marele preot care dădea semne de agitaţie, în timp ce ochii febrili îl ţintuiau pe Mallow. Centrul sălii se eliberă şi luminile fură micşorate. Ankor Jael, din banca sa plasată undeva, în stînga, făcu reglajele necesare şi, cu un declic, imaginea se închegă şi prinse viaţă, în culori, tridimensional, reproducînd totul, mai puţin viaţa.

Se văzu imaginea misionarului buimăcit şi stîlcit în bătaie, stînd între locotenent şi sergent. Mallow aşteptă fără un cuvînt, în timp ce ofiţerii intrară unul cîte unul, ultimul intrînd Twer.

Conversaţia se desfăşură conform evenimentelor; sergentul fu pus la punct şi misionarul anchetat. Apăru gloata, se putu auzi vuietul ei şi apoi reverendul Jord Parma făcu ruga lui disperată. Mallow scoase arma, iar misionarul, în timp ce era tîrît afară din încăpere, ridică braţele într-un ultim blestem sălbatic şi, pentru o fracţiune de secundă, se văzu o fulgerare străjucitoare.

În faţa unei asemenea situaţii, scena se sfîrşi, ofiţerii erau îngheţaţi de groază, în timp ce Twer îşi duse mîinile tremurînde la urechi, iar Mallow îşi introduse calm arma în toc.

Luminile se aprinseră; spaţiul din mijlocul încăperii se golise. Mallow, adevăratul Mallow din prezent îşi reluă împovărat naraţiunea:

― Vedeţi dumneavoastră, incidentul este exact aşa cum l-a prezentat acuzarea ― cel puţin în aparenţă. Voi explica pe scurt despre ce este vorba. Apropo, în cursul acestor întîmplări, emoţiile prin care a trecut Twer dovedesc limpede o educaţie preoţească, În aceeaşi zi i-am arătat lui Twer o serie de nepotriviri în ceea ce priveşte întîmplarea. L-am întrebat de unde venea misionarul tocmai către zona aproape pustie în care ne aflam în momentul acela. L-am mai întrebat de unde apăruse mulţimea uriaşă, dacă cel mai apropiat oraş, cît de cît mare, se afla la distanţă de o sută de mile. Acuzarea nu a acordat nici o atenţie acestor detalii. După cum nu a băgat de seamă nici altele: de exemplu, prezenţa bătătoare la ochi a lui Jord Parma. Un misionar pe Korell, care-şi riscă viaţa, sfidînd atît legile korelliene cît şi pe cele ale Fundaţiei, umblă pe planetă într-o sutană foarte nouă, care nu poate trece neobservată. E ceva anormal în situaţia asta. La vremea respectivă, am sugerat că misionarul era, fără voia lui, complicele Commdorului, care-l folosise în încercarea de a ne obliga să recurgem la un act de agresiune flagrant ilegal, pentru a justifica, din punct de vedere legal, distrugerea navei şi a noastră. Acuzarea a anticipat modul în care îmi voi justifica acţiunile. Acuzarea se aştepta ca eu să declar că siguranţa navei mele, a echipajului, a misiunii chiar, era în cumpănă şi nu putea fi sacrificată pentru un singur om în condiţiile în care acel om ar fi fost ucis, cu sau fără intervenţia noastră. Mi se răspunde printr-o bîiguială privind „onoarea" Fundaţiei şi necesitatea de a susţine demnitatea noastră pentru a ne dovedi în acest fel superioritatea. Din motive care totuşi mi se par ciudate, acuzarea îl neglijează pe Jord Parma însuşi, ca individ. Nu s-au adus nici un fel de detalii în legătură cu el: locul naşterii, educaţia, sau orice alt element privind viaţa acestuia. Cunoaşterea lor va arunca lumină asupra neconcordanţelor pe care le-am evidenţiat în înregistrarea video pe care tocmai aţi vizionat-o. Cele două explicaţii se leagă.

Acuzarea nu a avansat nici un detaliu privindu-l pe Jord Parma, deoarece nu poate. Scena pe care aţi văzut-o pe înregistrarea video pare falsă pentru că Jord Parma era un impostor. N-a existat niciodată vreun Jord Parma. Tot acest proces este cea mai mare farsă înscenată pentru o problemă care n-a existat niciodată.

Trebui să aştepte o clipă, pentru ca vacarmul să înceteze.

― Vă voi arăta o mărire de imagine, spuse el rar, a unei scene din înregistrarea video. Ea va vorbi de la sine. Luminile, Jael!

Lumina scăzu în sală şi spaţiul din centru se repopulă cu siluete creînd iluzia unui muzeu de ceară. Ofiţerii de pe Far Star stăteau în poziţii rigide şi imposibile. O armă ţinută în mîna dreaptă de către Mallow. În stînga lui, reverendul Jord Parma, surprins în plin strigăt, cu braţele azvîrlite în sus şi cu degetele răsfirate, în timp ce mînecile îi atîrnau pînă la jumătatea braţelor.

În palma misionarului se văzu acea licărire care în timpul vizionării anterioare strălucise şi dispăruse. Acum era o strălucire permanentă.

― Rămîneţi cu ochii pe lumina aceea din palmă, spuse Mallow din umbră. Măreşte imaginea, Jael!

Întregul tablou se estompă rapid. Porţiunile exterioare dispărură, în timp ce imaginea misionarului ocupă poziţia centrală şi deveni uriaşă. I se văzură doar capul şi braţul, iar apoi doar o mînă care acoperi totul şi rămase acolo imensă.

Lumina devenise un grup de litere strălucind palid: PSK.

― Aceea, bubui vocea lui Mallow, este o mostră de tatuaj, domnilor. El este invizibil în lumina obişnuită, dar în lumina ultravioletă pe care am proiectat-o în încăpere cînd am făcut această înregistrare iese clar în evidenţă. Voi recunoaşte că este o metodă secretă de identificare naivă, utilizată pe Korell, unde lumina ultravioletă nu poate fi găsită la orice colţ de stradă. Chiar şi pe nava noastră, identificarea s-a făcut din întîmplare. Probabil că unii dintre dumneavoastră aţi ghicit deja ce semnifică PSK. Jord Parma cunoştea bine limbajul preoţesc şi şi-a făcut meseria cu strălucire. Nu pot spune unde şi cum a învăţat-o, dar PSK înseamnă Poliţia Secretă Korelliană.

Mallow trebui să strige ca să acopere tumultul vocilor:

― Am şi alte dovezi colaterale sub forma unor documente aduse de pe Korell, pe care le pot prezenta Consiliului, dacă va fi nevoie. Acum să-mi spuneţi care este obiectul acestor acuzaţii? S-a făcut şi s-a repetat sugestia monstruoasă că ar fi trebuit să mă lupt pentru misionar, sfidînd şi călcînd legea, şi să-mi sacrific misiunea, nava şi propria-mi viaţă pentru „onoarea" Fundaţiei.

Dar s-o fac pentru un impostor?

Trebuia s-o fac pentru un agent secret korellian deghizat în robă, şcolit într-o gimnastică verbală împrumutată probabil de la vreun exilat anacreonian? Dacă Jorane Sutt şi Publis Manlio m-ar fi făcut să cad în capcana aceea stupidă şi odioasă...

Vocea răguşită deveni neclară, acoperită de strigătele mulţimii. Fu ridicat pe umeri şi purtat spre banca primarului.

Prin ferestre, putu vedea un torent dezlănţuit de oameni invadînd piaţa şi adăugîndu-se miilor deja prezenţi acolo.

Mallow privi în jur, căutîndu-l pe Ankor Jael, dar îi fu imposibil să distingă vreun chip în acea mulţime aflată în permanentă mişcare. Treptat, putu să perceapă un strigăt obsedant, ritmat, care crescu în intensitate şi începu să pulseze nebuneşte:

„Trăiască Mallow! Trăiască Mallow! Trăiască Mallow!"

l5

UN ZÎMBET LICĂRI pe chipul istovit al lui Ankor Jael. În aceste ultime două zile bezmetice uitase şi de somn.

― Mallow, ai dat un spectacol uluitor, aşa că te rog să nu strici totul ţintind prea sus. Doar nu vrei să participi serios la alegerile pentru funcţia de primar. Entuziasmul maselor înseamnă o putere enormă, dar e recunoscut pentru nestatornicie.

― Exact, spuse Mallow cu seriozitate, aşa că va trebui să-l răsfăţăm, şi cea mai bună cale de a o face este să continuăm spectacolul.

― Ce ţi-a mai trecut prin minte?

― Trebuie să-i arestezi pe Publis Manlio şi pe Jorane Sutt...

― Poftim?!

― Ai auzit bine. Determină-l pe primar să-i aresteze! Nu mă interesează ce ameninţări vei folosi. Eu controlez mulţimea ― astăzi cel puţin. Nu va cuteza să o înfrunte.

― Dar în baza căror acuzaţii, omule?