― De unde porneşte alimentarea?

Mallow puse un deget pe protuberanţa cea mai mare, mată în carcasa ei plumburie.

Tehnicianul ridică privirea, iar chipul îi era congestionat.

― Domnule, sînt tehnician la treapta maximă. Am fost douăzeci de ani controlor şi am studiat sub îndrumarea marelui Bler la Universitatea din Trantor. Dacă ai îndrăzneala să-mi spui mie că un container de mărimea unei... unei nuci conţine un generator atomic, la naiba, te duc în faţa Protectorului imediat.

― Atunci explicaţi-l singur dacă sînteţi în stare. Eu susţin că e complet.

Culoarea din obrajii tehnicianului dispăru treptat în timp ce-şi puse lanţul în jurul taliei şi, urmînd gestul lui Mallow, apăsă pe butonul de activare. Lumina care îl învălui strălucea slab. Ridică arma, apoi şovăi. Cu mişcări lente, reglă forţa armei la minimum, astfel încît să nu-i poată provoca arsuri.

Şi apoi apăsă convulsiv declanşatorul, iar focul atomic izbucni către mîna lui fără să-i facă nici cel mai mic rău.

Se răsuci şi îndreptă arma spre Mallow.

― Şi dacă trag acum în tine şi-mi păstrez scutul?

― Încercaţi! zise Mallow. Credeţi că v-am dat singura mea mostră? Era şi el învăluit de lumina impenetrabilă.

Tehnicianul chicoti nervos. Dădu drumul armei să cadă pe birou.

― Şi care este acel ceva neînsemnat pe care-l vrei în schimb?

― Vreau să văd generatoarele.

― Sper că înţelegi că acest lucru este interzis. Ar însemna expulzarea amîndurora în spaţiu...

― Nu vreau să le ating ori să am de-a face cu ele. Vreau doar să le văd. Dacă nu, aveţi scutul, dar eu mai am şi alte jucării. De exemplu, o armă special făcută pentru a penetra scutul acela.

― Mda, făcu tehnicianul şi evită să-l privească pe Mallow. Hai cu mine.

l2

CASA TEHNICIANULUI era o clădire cu două etaje, aşezată în apropierea unei construcţii uriaşe, în formă de cub, care domina centrul oraşului. Mallow trecu de la o clădire la cealaltă printr-un pasaj subteran şi se trezi în atmosfera tăcută şi vag ozonificată a centralei atomice.

Vreme de cincisprezece minute îşi urmă ghidul fără să scoată o vorbă. Nimic nu scăpă ochilor lui. Degetele nu atinseră nimic. Apoi tehnicianul îl întrebă cu o voce gîtuită:

― Ţi-e de ajuns? N-aş putea avea încredere nici în subordonaţii mei în cazul acesta.

― Niciodată? întrebă Mallow în derîdere. Am văzut suficient.

Se întoarseră în birou şi Mallow, îngîndurat, întrebă:

― Şi toate generatoarele acelea sînt în grija dumneavoastră?

― Toate, răspunse tehnicianul, şi mulţumirea de sine răzbătu în glasul lui.

― Le supravegheaţi funcţionarea şi le întreţineţi?

― Exact!

― Şi dacă apare o defecţiune?

Tehnicianul dădu din cap plin de indignare.

― Nu se defectează. Niciodată nu apar avarii. Au fost construite pentru eternitate.

― Eternitate e cam mult spus. Să presupunem că...

― Depăşeşti cadrul ştiinţei dacă pui în discuţie cazuri lipsite de sens.

― Bine. Dar dacă aş trage cu dezintegratorul într-o componentă vitală? Presupun că instalaţiile nu sînt imune la forţe atomice?! Să zicem că distrug o conexiune esenţială sau sparg un tub de cuarţ D.

― Păi, atunci, se dezlănţui într-o izbucnire de furie tehnicianul, ai fi ucis.

― Da, ştiu asta, strigă Mallow, dar ce se întîmplă cu generatorul? Puteţi să-l mai reparaţi?

― Domnule, ai primit destul în schimb, urlă tehnicianului. Ţi-am oferit ce ai cerut. Acum cară-te! Nu-ţi mai datorez nimic!

Mallow mimă o plecăciune şi plecă.

Două zile mai tîrziu, sosi la baza unde Far Star îl aştepta pentru întoarcerea pe Terminus.

Şi după alte două zile, scutul tehnicianul îşi dădu obştescul sfirşit şi, în ciuda tuturor încercărilor şi blestemelor, nu mai voi nicicum să lumineze.

l3

MALLOW se bucura de primele momente de odihnă după aproape şase luni. Stătea întins pe spate, dezbrăcat pînă la brîu, în camera solară a noii sale locuinţe; îşi răsfirase braţele vînjoase, bronzate, şi muşchii îi jucau sub piele.

Bărbatul de lîngă el îi puse o ţigară de foi între dinţi şi i-o aprinse. Apoi, reteză cu dinţii capătul propriei ţigări şi spuse:

― Cred că eşti epuizat. S-ar părea că ai nevoie de o perioadă de odihnă.

― Poate că da, Jael, dar aş prefera să mă odihnesc pe un scaun al Consiliului. Pentru că vreau acel scaun, iar tu mă vei sprijini.

Ankor Jael ridică din sprîncene a mirare:

― Ce amestec am eu în toată afacerea asta?

― Ai, nu te mai îndoi. Întîi de toate, eşti un cal bătrin în politică. Apoi, ai fost scos fără prea multe politeţuri din scaunul de ministru de către Jorane Sutt, individul care ar prefera să piardă un ochi decît să mă vadă în Consiliu. Nu prea crezi în şansele mele, aşa-i?

― Nu prea, aprobă fostul ministru al Educaţiei. Eşti smyrnian.

― Asta nu-i un inconvenient legal. Am avut o educaţie laică.

― Hai, lasă-mă. De cînd urmează prejudecăţile alte legi decît pe cele proprii? Păi, ce face omul tău, Jaim Twer? El ce spune?

― Mi-a propus, cu aproape un an în urmă, să particip la alegeri pentru Consiliu, răspunse Mallow degajat, dar nu mai am nevoie de el acum. Oricum, n-ar fi reuşit stratagema. E gălăgios şi impulsiv ― iar prin asta devine incomod. Sînt hotărît să dau o adevărată lovitură. Am nevoie de tine.