― Jorane Sutt este cel mai deştept politician de pe planeta asta şi ţi se va opune. N-am pretenţia că-l pot trage pe sfoară. Şi să nu-ţi închipui că nu ştie să lupte din răsputeri folosind chiar mijloace murdare.

― Sînt plin de bani.

― Ăsta ar fi un avantaj. Numai că-ţi trebuie mulţi bani ca să învingi prejudecăţile ― smyrnian prăpădit!

― Voi avea bani.

― Bine, o să mă mai interesez. Dar să nu-ţi treacă prin minte să ridici glasul şi să începi să mîrîi că eu te-am încurajat în aventura asta. Cine a venit?

Mallow redeveni serios şi zise:

― Jorane Sutt în persoană. A venit cam devreme şi înţeleg motivul. Îl tot port cu vorba de vreo lună. Ascultă, Jael, mergi în camera alăturată şi lasă difuzorul încet. Vreau să auzi ce vorbim.

Îl ajută pe consilier să iasă din cameră, împingîndu-l uşor cu mîna, apoi se ridică şi-şi puse un halat de mătase. Lumina solară artificială redeveni normală.

Secretarul primarului intră plin de sine, în timp ce majordomul ieşi pe vîrfuri şi închise uşa.

Mallow îşi fixă centura şi spuse:

― Stai pe ce scaun doreşti, Sutt.

Un zîmbet fugar traversă chipul serios al lui Sutt. Scaunul pe care şi-l alesese era confortabil, însă nu se aşeză comod pe el. Stînd pe marginea scaunului, spuse:

― Dacă îmi vei preciza condiţiile pe care le pui, putem trece îndată la afaceri.

― Ce condiţii?

― Vrei să fii rugat? Păi, de exemplu, ce-ai făcut pe Korell? Raportul tău a fost incomplet.

― Ţi l-am dat cu luni în urmă. La vremea aceea ai fost mulţumit.

― Da, spuse Sutt, frecîndu-şi fruntea cu un deget, dar de atunci acţiunile tale au căpătat altă semnificaţie. Cam ştiu cu ce te ocupi, Mallow. Cunoaştem exact cîte întreprinderi construieşti; cu ce grabă se lucrează, şi cît te costă. Şi mai e şi palatul acesta ― spuse el privind în jur cu răceală, fără a arăta că este impresionat în vreun fel ― care face mai mult decît salariul meu pe un an; şi mai ştiu şi cîtă vîlvă faci ― cam multă şi cam costisitoare ― prin înalta societate a Fundaţiei.

― Aşa, deci? În afară de faptul că foloseşti nişte spioni bine instruiţi, ce dovedeşte asta?

― Dovedeşte că ai bani pe care anul trecut nu-i aveai. Şi asta poate dovedi orice ― că, de exemplu, s-au întîmplat multe lucruri pe Korell despre care noi nu avem cunoştinţă. De unde provin banii?

― Dragul meu Sutt, sper că nu te aştepţi să-ţi dezvălui totul.

― Nu.

― Nici nu credeam aşa ceva. Tocmai de aceea îţi voi spune eu. Provin exact din tezaurul Commdorului de pe Korell.

Sutt clipi, nevenindu-i a crede. Mallow zîmbi şi continuă:

― Din nefericire pentru tine, banii sînt cîştigaţi în mod legal. Sînt Neguţător-şef, şi banii pe care i-am primit reprezintă cantităţi de fier şi cromită luate în schimbul unui număr de zorzoane cu care l-am aprovizionat. Cincizeci la sută din profit e al meu prin contract pecetluit cu Fundaţia. Cealaltă jumătate va fi primită de guvern la sfirşitul anului, cînd toţi cetăţenii de bună credinţă îşi plătesc taxele pe venit.

― Nu-mi amintesc să fi citit în raportul tău ceva despre vreun contract comercial.

― N-am menţionat nici ce-am mîncat la micul-dejun în ziua aceea, nici numele amantei şi nici alte detalii. (Zîmbetul lui Mallow se transformă într-un rînjet.) Am fost trimis ― ca să-ţi reamintesc propriile vorbe ― ca să observ. Şi n-am închis un ochi tot timpul. Ai vrut să afli ce s-a întîmplat cu navele comerciale ale Fundaţiei, care fuseseră capturate. N-am văzut nici una şi nici n-am auzit de ele. Ai vrut să ştii dacă există energie atomică pe Korell. Raportul meu face referire la arme atomice aflate în posesia gărzii de corp a Commdorului. Alte semne n-am văzut. Iar armele pe care le-am văzut sînt relicve ale fostului Imperiu şi s-ar putea să fie doar obiecte decorative care nu funcţionează, după toate aparenţele. Pînă aici am respectat ordinele, dar, dincolo de toate acestea, am fost şi sînt încă un cetăţean liber. Potrivit legilor Fundaţiei, un Neguţător-şef poate deschide oricît de multe pieţe doreşte şi poate primi de acolo cuvenita jumătate din profit. Ce obiecţiuni ai? Nu le văd.

Sutt privi ţintă spre perete şi, stăpînindu-şi cu greu furia, spuse:

― Stă în obiceiul tuturor neguţătorilor să promoveze religia comerţului lor.

― Respect legile, nu obiceiurile.

― Sînt unele cazuri în care obiceiurile pot deveni mai importante decît legile.

― În astfel de cazuri, apelez la tribunal.

Sutt îi aruncă o privire care nu prevestea nimic bun.

― La urma-urmei eşti smyrnian. Se pare că naturalizarea şi educaţia nu pot elimina anumite trăsături ale neamului. Cu toate acestea, încearcă să asculţi şi să înţelegi. Nu mai e vorba de bani sau pieţe. Posedăm ştiinţa marelui Hari Seldon pentru a dovedi că de noi depinde viitorul Imperiu al Galaxiei, şi de la acest drum nu ne putem întoarce. Religia pe care o avem este atotputernicul nostru instrument pentru a ne atinge ţelul. Cu ajutorul ei am reuşit să controlăm deplin cele Patru Regate chiar în clipa în care erau cît pe ce să ne strivească. Este cea mai puternică armă pe care o cunoaştem pentru a controla oameni şi lumi. Motivul principal pentru dezvoltarea comerţului şi încurajarea neguţătorilor a fost introducerea şi răspîndirea mai rapidă a religiei şi siguranţa că introducerea tehnicii avansate şi a noii economii vor fi supuse unui control complet şi amănunţit din partea noastră.

Se opri pentru a-şi mai trage sufletul, cînd Mallow interveni.

― Cunosc teoria. O înţeleg bine.

― Zău? Depăşeşti aşteptările mele. Atunci înţelegi, desigur, că încercarea ta de a face comerţ doar de dragul comerţului, de a produce în masă fleacuri de doi bani, care afectează doar superficial economia unei lumi, de a sacrifica politica interstelară de dragul zeului-profit, de a conduce la scăparea energiei atomice de sub controlul religiei noastre pot sfîrşi prin răsturnarea şi negarea completă a politicii care a dat roade vreme de un secol.

― Era şi timpul, spuse Mallow nepăsător, ca o politică învechită, periculoasă şi imposibilă să înceteze. Oricît de bine ar reuşi religia în cele Patru Regate, alte lumi de la Periferie cu greu o acceptă. Pe vremea cînd am pus Regatele sub control, exista un număr suficient de mare de exilaţi care să ducă vestea despre modul în care Salvor Hardin a folosit preoţimea şi superstiţiile oamenilor pentru a sugruma independenţa şi puterea monarhilor laici. Şi dacă acest lucru n-a fost de ajuns, cazul Askone, de acum două decenii, a arătat limpede acelaşi lucru. Acum, orice domnitor de la Periferie preferă să se sinucidă decît să lase vreun preot al Fundaţiei să calce pe teritoriul său. Eu nu propun să obligăm Korellul sau altă lume să accepte ceva ce sînt sigur că nu vor. Nu, Sutt. Dacă energia atomică îi face periculoşi, o prietenie sinceră prin intermediul comerţului va fi de o mie de ori mai folositoare decît o dominaţie nesigură, bazată pe supremaţia detestată a unei puteri spirituale din afară şi care, dacă slăbeşte cît de cît, se poate prăbuşi cu totul, nelăsînd nimic de substanţă în urmă, în afară de teama şi ura fără margini.

― Foarte frumos spus, recunoscu Sutt. Dar, ca să ne întoarcem la subiectul discuţiei noastre, care-ţi sînt condiţiile? Ce îmi ceri ca să te fac să accepţi ideile mele?

― Îţi închipui că-mi voi lepăda convingerile pentru bani?

― De ce nu? spuse Sutt cu răceală. Doar asta-i meseria ta, să cumperi şi să vinzi, nu?

― Numai dacă obţin un profit, spuse Maliow, fără să se supere. Îmi poţi oferi mai mult decît cîştig acum?

― Aş putea să-ţi reţin trei sferturi din profiturile obţinute din tranzacţii, în loc de jumătate.

Maliow pufni în rîs:

― Frumoasă ofertă. În condiţiile tale, cuantumul tranzacţiilor ar scădea cu mult sub a zecea parte. Mai fă un efort.

― Ai putea obţine un loc în Consiliu.

― Îl voi obţine ş-i fără ajutorul tău, ba chiar împotriva voinţei tale.

Cu o mişcare precipitată a pumnilor, Sutt spuse:

― Te-ai putea salva de închisoare. Douăzeci de ani, dacă lucrurile decurg aşa cum le văd eu. Socoteşte profitul, dacă vrei.

― Nu văd nici un profit şi nu ştiu dacă poţi duce la îndeplinire o asemenea ameninţare.

― Va fi un proces pentru asasinat.