― Ce te face să mustăceşti acolo?
Hober Mallow se trezi din gînduri.
― Mustăceam? N-am vrut.
― Trebuie că s-a întîmplat ceva ieri ― vreau să zic, ceva în plus faţă de ospăţ. Şi dintr-o dată, foarte convins: Mallow, avem necazuri, nu?
― Necazuri? Nu. Dimpotrivă. De fapt, mă aflu în situaţia de a mă prăbuşi cu toată puterea printr-o uşă care e întredeschisă. Vom pătrunde prea uşor în turnătoria asta de oţel.
― Bănuieşti că e o cursă?
― Ei, pentru numele lui Seldon, nu fi melodramatic! Mallow îşi potoli nerăbdarea şi adăugă: Numai că accesul acesta prea lesnicios mă face să cred că nu e nimic de văzut acolo.
― Energie atomică, da? gîndi Twer cu voce tare. Ascultă-mă. Nu văd nici o dovadă că ar exista aici, pe Korell, o economie bazată pe energie nucleară. Şi ar fi cam greu să maschezi toate semnele efectelor pe care o tehnologie precum cea atomică le-ar avea asupra mediului.
― Nu e valabil ce spui, Twer, dacă aceasta este abia la începuturi şi este aplicată doar la o economie destinată producţiei de război. Ai putea s-o găseşti numai în şantiere navale şi în turnătorii de oţel.
― Deci, dacă nu găsim nimic...
― Atunci n-o au ― sau n-o arată. Dăm cu banul ori lucrăm cu supoziţii.
Twer clătină din cap.
― Aş fi vrut să merg cu tine ieri.
― Şi eu aş fi dorit, spuse Mallow cu răceală. N-am nimic împotriva unui sprijin moral. Din nefericire, Commdorul a stabilit condiţiile întîlnirii, nu eu. Uite, vehiculul acela de afară s-ar părea că este maşina regală care ne va duce la turnătorie. Ai luat jucăriile?
― Pe toate.
8
TURNĂTORIA era mare şi impregnată cu un miros de putreziciune pe care oricîte reparaţii superficiale nu l-ar fi putut înlătura. Acum, cînd primea neobişnuita vizită a Commdorului şi a curţii sale, era pustie şi domnea în ea o linişte nefirească.
Mallow ridicase foaia de tablă de oţel pe cei doi suporţi aproape fără efort. Luase instrumentul oferit de Twer şi îl ţinea strîns de minerul îmbrăcat în piele, corpul lui aflîndu-se încă în husa de plumb.
― Instrumentul acesta, spuse el, este la fel de periculos ca şi un fierăstrău.
Şi, în timp ce vorbea, plimbă ajutajul cu fantă de-a lungul foii de oţel, iar cele două părţi căzură pe dată la pămînt.
Cei prezenţi avură o tresărire de spaimă şi Mallow izbucni în rîs. Ridică una dintre cele două jumătăţi şi o puse pe genunchi:
― Puteţi regla lungimea de tăiere cu o precizie de o sutime de inci şi o foaie de tablă de doi inci grosime va fi tăiată la fel de uşor. Dacă aveţi grosimea exactă, puteţi pune oţelul pe o masă de lemn şi-l tăiaţi fără ca măcar să zgîriaţi lemnul.
La fiecare cîteva cuvinte, foarfecă atomică se mişca ;i cîte o bucată de oţel cădea la pămînt.
― Ori aveţi un plan. Vreji să reduceţi grosimea unei foi de oţel, să neteziţi unele asperităţi, să eliminaţi coroziunea? Priviţi!
Folii subţiri şi transparente în lungime de şase, opt, apoi de doisprezece inci zburară din cealaltă jumătate.
― Sau dacă vreţi să daţi găuri, folosiţi acelaşi principiu.
De acum se strîseseră în jurul lui. Putea fi un spectacol de prestidigitaţie, de vrăjitorie, sau de revistă, transformat în arta promovării vînzărilor. Commdor Asper strîngea între degete fîşii de oţel. Înalţi funcţionari oficiali ai guvernului se ridicau pe vîrfuri ca să vadă peste umerii celor din faţa lor şi şuşoteau între ei, în timp ce Mallow dădea găuri perfect rotunde într-o placă de oţel groasă de un inci doar la o uşoară atingere a perforatorului său atomic.
― Încă o demonstraţie. Aduceţi-mi două bucăţi de ţeava, vă rog.
În emoţia generală şi uitarea de sine, un şambelan sări prea supus şi aduse două ţevi, mînjindu-se pe mîini ca un zilier. Mallow le puse în picioare şi le tăie capetele dintr-o singură mişcare a instrumentului, iar apoi uni ţevile, tăietură peste tăietură.
Noile capete, chiar dacă aveau neregularităţi de ordinul micronilor, formau acum, după unire, o singură ţeava! Dintr-o singură mişcare.
Apoi Mallow ridică privirea spre publicul său, dădu să spună ceva, se bîlbîi şi se opri. Simţea în piept o emoţie puternică şi un nod rece şi dureros i se cuibări în stomac.
În agitaţia generală, membrii gărzii personale a Commdorului îşi făcuseră loc în primul rînd şi Mallow fu îndeajuns de aproape pentru a vedea, pentru prima oară, armele lor uşoare în cele mai mici detalii.
Erau atomice! Nu încăpea nici o îndoială; o armă cu proiectil acţionat prin explozie nu putea să aibă o asemenea ţeavă. Dar nu acesta era elementul cel mai şocant. Nicidecum.
Pe paturile armelor erau gravate adînc, cu litere de aur puţin roase, Nava-şi-Soarele!
Acelaşi semn cu Nava-şi-Soarele fusese gravat şi pe fiecare dintre volumele mari ale Enciclopediei originale pe care Fundaţia o începuse şi nu o sfîrşise încă. Acelaşi semn, Nava-şi-Soarele, împodobise stindardul Imperiului Galactic de-a lungul mileniilor.
În timp ce gîndurile îi fugeau în altă parte, Mallow vorbi:
― Testaţi ţeava asta! E dintr-o bucată. Nu e perfectă, bineînţeles, căci lipirea nu trebuie făcută manual.
Nu mai erau necesare şi alte scamatorii. Reuşise. Terminase. Obţinuse ceea ce dorise. N-avea decît un gînd. Globul auriu cu razele stilizate şi silueta în formă de ţigară de foi erau acum o navă spaţială.
Nava-şi-Soarele Imperiului!
Imperiul! Cuvintele îi ardeau în minte. Trecuse un secol şi jumătate, iar Imperiul încă exista undeva spre centrul Galaxiei. Şi se extindea din nou spre Periferie.
