Mallow zîmbi!
9
NAVA FAR STAR plutea de două zile în spaţiu, cînd Hober Mallow îl convocă pe locotenentul-major Drawt în cabina sa şi-i înmînă un plic, o rolă de microfilm şi un sferoid argintiu.
― Locotenente, peste o oră vei deveni căpitan în exerciţiu al navei Far Star pînă la întoarcerea mea, sau pentru totdeauna.
Drawt dădu să se ridice în picioare, dar Mallow îi făcu un semn autoritar să rămînă pe scaun.
― Taci şi ascultă. Plicul conţine situarea exactă a planetei către care trebuie să te îndrepţi. Acolo mă vei aştepta două luni. Dacă, înainte de împlinirea celor două luni, te găseşte Fundaţia, microfilmul reprezintă raportul meu privind această călătorie. Dacă, totuşi ― şi vocea îi deveni sumbră ―, nu mă întorc la capătul celor două luni şi navele Fundaţiei nu te găsesc, te îndrepţi spre planeta Terminus şi înmînezi Capsula Temporală, precum şi raportul. Înţelegi?
― Am înţeles, domnule.
― Îţi ordon ca nici tu, nici vreunul dintre membrii echipajului să nu amplificaţi, în nici un fel, raportul meu.
― Şi dacă sîntem întrebaţi, domnule?
― În acest caz, nu ştiţi nimic.
― Am înţeles, domnule.
Întrevederea se sfîrşi şi, cincizeci de minute mai tîrziu, o navă de salvare se desprinse de pe nava Far Star.
l0
ONUM BARR era bătrîn, prea bătrîn ca să se mai teamă de ceva. De cînd cu ultimele tulburări, locuise singur la marginea tărîmului, cu puţinele cărţi pe care le putuse salva dintre ruine. Nu avea a se teme că va pierde ceva, cu atît mai puţin viaţa lui amărîtă, aşa că îl primi pe intrus fără să se clintească.
― Uşa era deschisă, explică necunoscutul.
Vorbise precis şi direct, iar Barr nu putu să nu observe arma uşoară din oţel cu reflexe albăstrii pe care o purta la şold. În semiîntunericul din cămăruţa sa, Barr văzu strălucirea palidă a scutului de forţă înveşmîntîndu-l pe bărbat.
Spuse obosit:
― N-are nici un rost s-o ţin închisă. Doriţi ceva de la mine?
― Da. (Necunoscutul rămase în picioare în mijlocul camerei. Avea o statură impunătoare.) Casa ta este singura pe care am găsit-o în împrejurimi.
― E cam pustiu locul, aprobă Barr, dar există un oraş spre est. Îţi pot arăta drumul.
― Numai puţin. Pot să mă aşez?
― Dacă te ţine scaunul, răspunse bătrînul cu gravitate. Şi scaunele aveau o vîrstă respectabilă. Relicve ale unei tinereţi mai luminoase.
Necunoscutul spuse:
― Mă numesc Hober Mallow. Vin dintr-o provincie îndepărtată.
― Limba te-a trădat de mult. Eu sînt Onum Barr de Siwenna ― pe vremuri patrician al Imperiului.
― Atunci aici este Siwenna. Am avut doar nişte hărţi vechi după caje m-am orientat.
― Cu siguranţă că sînt vechi dacă poziţia stelelor este greşită.
Barr rămase nemişcat, iar privirea celuilalt deveni visătoare. Observă că scutul de forţă atomică dispăruse şi recunoscu imediat că această persoană nu mai părea impresionantă pentru străini sau pentru duşmanii săi.
― Casa mi-e sărăcăcioasă şi rezervele neînsemnate, spuse Barr. Putem împărţi tot ce am dacă stomacul tău poate digera pîine neagră şi porumb uscat.
Mallow clătină din cap.
― Nu, am mîncat şi nu pot zăbovi. Vreau să ştiu cum pot ajunge la centrul de guvernămînt.
― Asta e uşor, şi cu toate că sînt sărac nu dau nimic de la mine. Vrei să spui, capitala planetei sau a Sectorului Imperial?
Tînărul întrebă nedumerit:
― Nu corespund? Nu e aici Siwenna?
Bătrînul patrician încuviinţă printr-o mişcare a capului, apoi spuse:
― Ba da, Siwenna. Dar Siwenna nu mai este capitala Sectorului Normannic. Te-a tras pe sfoară harta aceea veche. Statele nu-şi schimbă poziţia nici după secole, însă graniţele politice sînt mai fluide.
― Păcat. Mai bine-zis, mare păcat. Noua capitală e departe?
― Pe Orsha II. La douăzeci de parseci depărtare. O să găseşti pe hartă. Ce vechime are?
― O sută cincizeci de ani.
