― Vă referiţi la psihoistorie. Haideţi, munciţi la ea de peste treizeci de ani. Ce rezultate aţi dat?
― Tocmai aici este problema. S-ar putea să obţin acum un rezultat.
― Atunci, dacă este să dea vreun rezultat, să îl dea la Universitatea Streeling. De ce trebuie să fie la Biblioteca Galactică?
― Domnule Bibliotecar Mummery. Ascultaţi-mă. Doriţi să interziceţi publicului accesul în Bibliotecă. Vreţi să încălcaţi o lungă tradiţie. Aveţi inimă să faceţi aşa ceva?
― Nu de inimă avem nevoie. Avem nevoie de finanţare. Sunt sigur că Bibliotecarul Şef v-a plâns pe umăr, povestindu-vă despre durerile noastre. Finanţarea este la pământ, salariile au fost reduse. Ce putem face? Trebuie să reducem serviciile făcute populaţiei, iar în aceste condiţii este clar că nu avem cum vă suporta pe dumneavoastră şi pe colegi. Nu avem cum să vă oferim birouri şi echipamente.
― Aţi prezentat această situaţie Împăratului?
― Profesore, vă faceţi iluzii. Psihoistoria nu vă spune că Imperiul se degradează? Am auzit că vi se spune Corbul Seldon şi asta cred că are legătură cu o pasăre legendară prevestitoare de nenorociri.
― Este adevărat că vom avea de înfruntat vremuri grele.
― Şi credeţi că Biblioteca poate rămâne imună la aceste vremuri grele? Profesore, Biblioteca este viaţa mea şi doresc ca ea să-şi continue existenţa, dar asta nu se poate decât dacă reuşim să găsim o modalitate de creştere a finanţării... Şi veniţi aici pretinzând o Bibliotecă deschisă în beneficiul dumneavoastră. Nu ţine, Profesore. Pur şi simplu nu ţine.
Seldon spuse cu desperare:
― Şi dacă găsesc eu credite pentru Bibliotecă?
― Serios? Cum?
― Dacă vorbesc cu Împăratul? Am fost Prim Ministru, pe vremuri. Mă va primi şi mă va asculta.
Mummery râse:
― Şi credeţi că veţi obţine credite de la el?
― Dacă reuşesc, dacă finanţarea dumneavoastră va creşte, îmi pot aduce colegii?
― Aduceţi mai întâi creditele, spuse Mummery, şi vom vedea după aceea. Dar nu cred că veţi reuşi.
Părea foarte sigur pe sine, şi Seldon se întrebă cât de des şi cât de inutil apelase Biblioteca Galactică la Împărat până atunci? Ce şanse avea ca apelul său să dea vreun rezultat?
11
Împăratul Agis XIV nu avea vreun drept legitim pentru a purta acest nume. Îl adoptase după ce se urcase pe tron, în mod deliberat, pentru a se conecta cu Agis-ii care domniseră cu două mii de ani în urmă, majoritatea cu multă pricepere ― în special Agis VI, care domnise patruzeci şi doi de ani, şi care menţinuse ordinea într-un Imperiu prosper, cu o mână fermă dar binevoitoare.
Agis XIV nu semăna deloc cu cei de la care împrumutase numele ― dacă ne luăm după înregistrările holografice. Dar, ca să fim sinceri, Agis XIV nu semăna deloc nici cu holograma oficială prezentată publicului.
În legătură cu asta, Hari Seldon se gândi, cu un acces de nostalgie, că Împăratul Cleon, cu toate slăbiciunile şi lipsurile, arăta totuşi ca un Împărat.
Agis XIV nu avea înfăţişare de Împărat. Seldon nu îl văzuse niciodată de aproape, iar cele câteva holograme pe care le văzuse erau jignitor de inexacte. Cel care făcuse hologramele Imperiale îşi cunoştea meseria şi se descurcase bine, gândi Seldon strâmbând din nas.
Agis XIV era scund, cu o figură deloc atrăgătoare, cu ochi ieşiţi din orbite şi care nu păreau luminaţi de inteligenţă. Singurul său merit era ca se înrudea de departe cu Cleon.
Totuşi, trebuie să recunoaştem că nu încerca să joace rolul Împăratului atotputernic. Se spune că îi plăcea mai degrabă să fie numit "Cetăţeanul Împărat" şi doar protocolul Imperial şi protestele înverşunate ale Gărzii Imperiale îl împiedicau să iasă din zona deschisă şi să se plimbe pe aleile Trantor-ului. După toate aparenţele, continua povestea, îşi dorea să dea mâna personal cu cetăţenii şi să le audă cu urechile lui plângerile.
(O bilă albă pentru el, gândi Seldon, chiar dacă nu va ajunge vreodată să-şi îndeplinească dorinţele.)
Agis XIV avea o voce clară şi atrăgătoare, deloc potrivită cu înfăţişarea sa.
― Un ex-Prim Ministru are, desigur, privilegiile sale, spuse el, deşi sunt uimit de curajul de care am dat dovadă acceptând să mă întâlnesc cu tine.
Vorbele sale dovedeau umor şi Seldon îşi dădu seama deodată că omul din faţa sa era totuşi inteligent.
― Curaj, Sire?
― Da, desigur. Nu ţi se spune Corbul Seldon?
― Ieri am auzit pentru prima oară această expresie, Sire.
― Probabil că se face referire la psihoistoria ta, care se pare că prevesteşte Prăbuşirea Imperiului.
― Sire, ea nu face decât o estimare probabilistică...
― Se face legătura între tine şi o pasăre mitică, aducătoare de nenorociri. Şi cred că pe bună dreptate.
― Sper că nu, Sire.
― Haide, haide. Datele sunt grăitoare. Eto Demerzel, fostul Prim Ministru al lui Cleon, a fost impresionat de munca ta şi iată ce a păţit... a fost obligat să-şi părăsească postul şi să ia drumul exilului. Împăratul Cleon însuşi a fost impresionat de munca ta şi... a fost asasinat. Junta militară a fost impresionată de munca ta şi... a fost măturată. Joranumiţii au fost impresionaţi de munca ta şi, fii atent, au fost distruşi. Iar acum, Corbul Seldon a venit să mă vadă pe mine. La ce să mă aştept?
― La nimic rău, Sire.
― Cred şi eu, deoarece spre deosebire de ceilalţi, pe mine nu mă interesează munca ta. Acum spune-mi pentru ce ai venit aici.
Ascultă cu atenţie, fără să întrerupă, în timp ce Seldon explica importanţa înfiinţării unui Proiect destinat elaborării unei enciclopedii care să păstreze cunoştinţele umane în caz că avea să se întâmple cel mai rău lucru posibil.
