― Da, da, spuse în final Agis XIV. Deci eşti într-adevăr convins că Imperiul se va prăbuşi.
― Probabilitatea este foarte mare, Sire. Ar fi o imprudenţă să nu se ţină cont de o astfel de posibilitate. Doresc să împiedic acest lucru... sau, dacă se va întâmpla, măcar să-i atenuez efectele.
― Corbul Seldon, dacă vei continua să-ţi bagi nasul în problemele astea, sunt convins că Imperiul se va prăbuşi sigur, şi nimic nu îl va mai putea ajuta.
― Nu este aşa, Sire. Vă cer permisiunea de a lucra.
― O ai, dar tot nu înţeleg ce doreşti de la mine. Pentru ce mi-ai spus povestea asta cu enciclopedia?
― Pentru că doresc să lucrez în Biblioteca Galactică, Sire. Sau, mai precis, aş dori ca alţii să lucreze cu mine.
― Te asigur că nu-ţi voi sta în cale.
― Nu este suficient, Sire. Am nevoie de ajutorul vostru.
― În ce sens, domnule ex-Prim Ministru?
― Fonduri. Biblioteca trebuie să primească fonduri, altfel va închide uşile publicului dându-mă şi pe mine afară.
― Credite!
În vocea Împăratului se făcu simţită o notă de uimire:
― Ai venit la mine pentru credite?
― Da, Sire.
Agis XIV se ridică oarecum agitat. Seldon se ridică şi el imediat, însă Agis îi făcu semn să rămână aşezat:
― Stai jos. Nu mă trata ca pe un Împărat. Eu nu sunt un Împărat. Nu mi-am dorit să ajung în situaţia asta, dar m-au obligat. Eram cel mai aproape de familia Imperială, şi mi-au împuiat urechile că Imperiul avea nevoie de un Împărat. Aşa că toată lumea se foloseşte de mine. Credite! Te aştepţi să am credite! Vorbeşti despre dezintegrarea Imperiului. Cum crezi că are loc dezintegrarea? Te gândeşti la revolte? La război civil? La dezordini, aici şi acolo? Nu. Gândeşte-te la credite. Îţi dai seama că nu pot aduna taxele de la jumătate din provinciile Imperiului? Toate fac în continuare parte din Imperiu ― "Trăiască Imperiul!" ― "Toată cinstea noastră Împăratului!" ― dar nu plătesc nimic, iar eu nu am forţele necesare pentru a colecta taxele. Şi dacă nu pot face rost de credite de la ei, asta înseamnă că de fapt nu prea fac parte din Imperiu, nu-i aşa? Credite! Imperiul trece printr-un deficit cronic de dimenisuni îngrozitoare. Nu pot plăti nimic. Crezi că am suficiente fonduri pentru a întreţine domeniile Palatului? De-abia pot face faţă. Trebuie să fac compromisuri. Trebuie să las Palatul să decadă. Trebuie să-i las pe servitori să poarte haine ponosite. Profesore Seldon, dacă vrei credite, nu te pot ajuta. De unde să găsesc fonduri pentru Bibliotecă? Ar trebui să zică mersi că reuşesc să storc în fiecare an câte ceva pentru ei.
Împăratul termină, întinzând mâinile, cu palmele în sus, ca pentru a sugera goliciunea vistieriei Imperiale.
Hari Seldon era copleşit.
― Totuşi, Sire, spuse el, chiar dacă vă lipsesc creditele, aveţi prestigiul Imperial. Nu puteţi ordona Bibliotecii să-mi lase biroul şi să permită accesul colegilor mei pentru a mă ajuta în munca de o importanţă vitală?
Agis XIV se aşeză din nou, ca şi când, dacă subiectul nu mai erau creditele, îşi pierduse starea de agitaţie.
― Îţi dai seama, spuse el, că, printr-o lungă tradiţie Biblioteca Galactică este independentă de Imperiu, cel puţin în privinţa administrării. Îşi face singură regulile încă de pe vremea lui Agis VI, tizul meu...
Zâmbi, după care continuă:
― ... care a încercat să obţină controlul asupra serviciului de informaţii a Bibliotecii. Nu a reuşit. Dacă marele Agis VI a dat greş, crezi că pot reuşi eu?
― Nu vă cer să folosiţi forţa, Sire. Doar să faceţi o sugestie politicoasă. Sunt sigur că dacă nu este implicată nici o funcţie vitală a Bibliotecii, vor fi încântaţi să satisfacă dorinţa Împăratului.
― Profesore Seldon, cunoşti foarte puţin Biblioteca. Nu trebuie decât să-mi exprim o dorinţă, oricât de politicos şi blând, pentru a fi sigur că vor face exact contrariul. Sunt foarte sensibili la cel mai mic semn al imixtiunii Imperiale.
― Şi atunci, ce să fac? întrebă Seldon.
― Păi uite, îţi spun eu. Mi-a venit o idee. Eu fac parte din public, şi pot vizita Biblioteca, dacă doresc. Este amplasată pe domeniile Palatului, deci nu voi viola protocolul dacă fac o vizită acolo. Vei veni cu mine şi ne vom purta ostentativ ca doi prieteni buni. N-am să le cer nimic, dar dacă suntem remarcaţi umblând braţ la braţ, atunci probabil că unii dintre membrii preţiosului lor Consiliu vor fi mai amabili faţă de tine... Cu altceva nu te pot ajuta.
Şi foarte dezamăgitul Seldon se întrebă dacă va fi suficient.
12
Las Zenow spuse cu o urmă de admiraţie în voce:
― Nu ştiam că eşti prieten atât de bun cu Împăratul, Profesore Seldon.
― De ce nu? Este un tip foarte democrat pentru un Împărat şi l-a interesat experienţa mea de Prim Ministru de pe vremea lui Cleon.
― Trebuie să spun că asta a făcut o adâncă impresie asupra noastră. De mulţi ani nu am mai avut un Împărat prin sălile noastre. În general, atunci când Împăratul are nevoie de ceva de prin Bibliotecă...
― Îmi închipui. Cere şi i se aduce, ca o dovadă de politeţe.
― A fost odată o sugestie, spuse Zenow pus pe bârfe, ca Împăratul să fie dotat cu un set complet de echipamente computerizate în palatul său, conectate direct la sistemul Bibliotecii, astfel încât să nu trebuiască să aştepte atunci când are nevoie de ceva. Asta a fost pe vremurile bune, când creditele nu lipseau, dar s-a votat împotrivă.
― Serios?
― Da, aproape întreg Consiliul a fost de acord că amestecul Împăratului în Bibliotecă ar fi prea mare şi că asta ar ameninţa independenţa noastră faţă de guvern.
― Şi acest Consiliu, care nu este dispus să cedeze nimic Împăratului, este de acord să mă lase să rămân în Bibliotecă?
― În momentul de faţă, da. Există sentimentul ― iar eu am făcut tot posibilul pentru a-l încuraja ― că dacă nu suntem politicoşi faţă de un prieten intim al Împăratului, există şansa ca fondurile să ne fie tăiate complet, aşa că...
― Deci aici vorbesc creditele... sau, mai bine zis, speranţa în credite.
