― Sute? Mii? Găseşte câţi ai nevoie, nepoato! O poţi face. Ştii cum. Mai devreme, când povestea despre cum l-ai descoperit pe Dr. Alurin, Stettin a spus că te-ai oprit şi ai comunicat prezenţei mentale pe care o simţeai să iasă, iar el a venit la tine. Nu vezi? Tot timpul v-am presat să ieşiţi în mulţime. Dar este greu pentru voi, aproape dureros. Îmi dau acum seama că tu şi cu Palver trebuie să vă izolaţi pentru a forma nucleul celei de-A Doua Fundaţii. De acolo veţi arunca năvoadele voastre în oceanul omenirii.
― Bunicule, ce spui? şopti Wanda.
Se ridicase de pe scaunul ei şi îngenunchease lângă scaunul lui Seldon:
― Vrei să plec?
― Nu, Wanda, replică Seldon cu vocea sugrumată de emoţie. Nu vreau să pleci, dar altfel nu se poate. Tu şi cu Stettin trebuie să vă izolaţi de materialismul brutal de pe Trantor. Pe măsură ce capacităţile voastre mentale se vor amplifica, veţi atrage spre voi alţi mentalişti... tăcuta şi secreta Fundaţie va creşte. Vom lua legătura... din când în când, fireşte. Şi fiecare dintre noi are un Prim Radiant. Aţi sesizat, nu-i aşa, adevărul ― şi absoluta necesitate ― a celor ce v-am spus, nu-i aşa?
― Da, bunicule, spuse Wanda. Şi, mult mai important, simt măreţia Planului. Poţi fi liniştit; nu te vom dezamăgi.
― Ştiu că nu mă veţi dezamăgi, spuse obosit Seldon.
Cum putea face una ca asta... cum o putea îndepărta pe iubita sa nepoată? Era ultima legătură cu zilele cele mai fericite, cu Dors, Yugo, şi Raych. Ea era singurul Seldon din Galaxie, în afară de el.
― Îmi va fi teribil de dor de tine, Wanda, spuse Seldon.
Şi o lacrimă îşi croi drum peste obrajii lui brăzdaţi de riduri fine.
― Dar, bunicule, spuse Wanda ridicându-se împreună cu Palver şi pregătindu-se să plece. Unde vom merge? Unde este A Doua Fundaţie?
Seldon ridică privirea şi spuse:
― Primul Radiant ţi-a spus-o deja, Wanda.
Wanda îl privi nedumerită, căutând în memorie. Seldon se întinse şi-şi prinse nepoata de mână:
― Atinge-mi mintea, Wanda. Este acolo.
Wanda deschise larg ochii după ce intră în mintea lui Seldon.
― Înţeleg, îi şopti ea.
Secţiunea 33A2D17: Sfârşitul Stelei.
PARTEA A CINCEA
EPILOG
SUNT HARI SELDON. Fost Prim Ministru al Împăratului Cleon. Profesor Emerit de Psihoistorie la Universitatea Streeling, Trantor. Directorul Proiectului de Cercetare Psihoistorică. Editor Executiv al Enciclopediei Galactice. Creator al Fundaţiei.
Ştiu, totul sună foarte impresionant. Am făcut destul de multe în cei optzeci şi unu de ani ai mei şi sunt obosit. Privind înapoi la viaţa mea, mă întreb dacă aş fi putut face ― şi dacă aş fi făcut ― unele lucruri altfel. De exemplu: Am fost chiar atât de preocupat de marea mea realizare, psihoistoria, încât am neglijat oamenii şi evenimentele cu care m-am întâlnit de-a lungul vieţii?
Poate că am omis să fac unele ajustări minore aici sau acolo, care nu ar fi compromis absolut deloc viitorul omenirii, însă ar fi îmbunătăţit simţitor viaţa unor persoane dragi mie. Yugo, Raych... Mă întreb şi eu... Aş fi putut face ceva pentru a o salva pe iubita mea Dors?
Luna trecută am terminat de înregistrat hologramele Crizelor. Asistentul meu, Gaal Dornick, le-a dus pe Terminus pentru a supraveghea instalarea lor în Cripta Seldon. Va avea grijă ca Cripta să fie sigilată şi va lăsa instrucţiuni precise pentru cazurile în care va trebui deschisă, în timpul Crizelor.
Bineînţeles, atunci eu voi fi murit de mult.
Ce vor crede acei oameni din Fundaţie, când mă vor vedea (mai precis, când vor vedea holograma mea) în timpul Primei Crize, care va avea loc peste aproape cincizeci de ani? Vor discuta despre cât de bătrân arăt sau ce voce am sau cât de mărunt par, ghemuit în acest scaun cu rotile? Vor înţelege ― aprecia ― mesajul pe care l-am lăsat? Ei, dar ce rost are să fac speculaţii? După cum au spus strămoşii noştri, "Zarurile au fost aruncate."
Am primit ieri veşti de la Gaal. Pe Terminus, totul merge bine. Bor Alurin şi membrii Proiectului "înfloresc" în exil. Nu e frumos, dar nu mă pot abţine să nu râd când îmi amintesc de expresia de auto-mulţumire de pe faţa acelui idiot pe nume Linge Chen, când a exilat Proiectul pe Terminus, cu doi ani în urmă. Deşi în cele din urma exilul a fost reformulat, numindu-se Sprijin Imperial ("O instituţie ştiinţifică sprijinită de stat şi aparţinând Augustei sale Maiestăţi, Împăratul"... Comisarul Şef ne vroia plecaţi de pe Trantor şi din conştiinţa sa, dar nu suporta gândul să renunţe complet la control), am o mică satisfacţie ştiind ca Las Zenow şi cu mine am ales Terminus-ul ca bază a Fundaţiei.
Singurul meu regret în ceea ce îl priveşte pe Linge Chen este că nu l-am putut salva pe Împăratul Agis. Acest Împărat a fost un om bun şi un conducător nobil, chiar dacă doar numele avea legătură cu descendenţa regală. Greşeala lui a fost că a crezut în titlul lui, iar Comisia de Siguranţă Publică nu tolera manifestarea independenţei Imperiale. Mă întreb adesea ce au făcut cu el... l-au exilat pe vreo lume îndepărtată din Provincie, sau a fost asasinat ca şi Cleon?
Copilul care şade azi pe tron este Împăratul-marionetă perfect. Ascultă de orice cuvânt pe care Linge Chen i-l şopteşte în ureche şi îşi da aere de persoană importantă. Palatul şi obiceiurile vieţii Imperiale nu sunt pentru el decât nişte jucării, într-un imens joc fantastic.
Ce voi face acum? Gaal a plecat definitiv să se alăture grupului de pe Terminus şi am rămas singur-singurel. Mai primesc din când în când veşti de la Wanda. Munca la Sfârşitul Stelei îşi urmează cursul; în ultima decadă, ea şi cu Stettin au adunat zeci de mentalişti. Puterea lor creşte mereu. Contingentul Sfârşitului Stelei ― Fundaţia mea cea secretă ― a fost cel care l-a determinat pe Linge Chen să trimită Enciclopediştii pe Terminus.
Mi-e dor de Wanda. Au trecut mulţi ani de când nu am mai văzut-o, n-am mai stat împreună cu ea în linişte, ţinându-ne de mâini. Când a plecat, deşi chiar eu i-am cerut asta, am crezut că mi se va rupe inima şi voi muri. Aceasta a fost probabil cea mai dificilă hotărâre pe care a trebuit s-o iau şi, cu toate că nu i-am spus niciodată, eram gata-gata să cedez tentaţiei. Dar pentru reuşita Fundaţiei, era necesar ca Wanda şi Stettin să plece pe Sfârşitul Stelei. Aşa a hotărât psihoistoria... deci probabil nu a fost de fapt decizia mea.
Vin în continuare zilnic aici, la biroul meu din Clădirea Psihoistoriei. Îmi aduc aminte de vremurile când era înţesată de oameni, zi şi noapte. Uneori mi se pare că le aud vocile, cele ale familiei mele dispărute, ale studenţilor, colegilor... dar birourile sunt goale şi mute. Coridoarele poartă ecoul zumzetului făcut de motorul scaunului cu rotile.
Poate că ar trebui să eliberez clădirea, să o returnez Universităţii, ca să fie cedată altui departament. Dar mi-e destul de greu să renunţ la acest loc. Sunt atâtea amintiri...
Acum nu mi-a mai rămas decât Primul Radiant. Acesta este aparatul cu ajutorul căruia psihoistoria poate fi evaluată... toate acestea în uimitorul cub negru. Stau aici, ţinându-l în mână şi îmi doresc să i-l pot arăta lui R. Daneel Olivaw...
Dar sunt singur şi nu trebuie decât să apăs pe un contact pentru a stinge luminile din birou. Mă las pe spate în scaunul meu cu rotile, Primul Radiant se activează şi ecuaţiile lui se împrăştie peste tot în jurul meu, într-o splendoare tri-dimensională. Pentru ochiul neexperimentat, aceste vârtejuri multicolore nu sunt decât amestecuri de forme şi numere, dar pentru mine ― şi pentru Yugo, Wanda, Gaal ― acestea reprezintă psihoistoria, care prinde viaţă.
Ceea ce văd eu în faţa mea, în jurul meu, este viitorul omenirii. Treizeci de mii de ani de posibil haos, comprimaţi într-un singur mileniu...
Această porţiune, strălucind din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce trece, este ecuaţia Terminus-ului. Iar acolo ― deformate, imposibil de refăcut ― sunt cifrele referitoare la Trantor... Dar acum văd... Da, radiind uşor, o uşoară licărire de speranţă... Sfârşitul Stelei.
Asta ― asta ― este munca mea de-o viaţă. Trecutul meu... Viitorul omenirii. Fundaţia. Atât de frumoasă, de vie. Şi nimic nu poate...
Dors!
SELDON, HARI ―... a murit la Universitatea Streeling, în anul 12.0691.G. (1 E.F.). După toate aparenţele, Seldon a muncit până în ultimele sale clipe la ecuaţiile psihoistorice; a fost găsit prăbuşit peste birou, ţinând strâns în mână Primul Radiant...
