Arthur SchopenhauerArta de a avea întotdeauna dreptate

      CUPRINS:

      1. Exagerarea

      2. Jocul de cuvinte

      3. Generalizarea

      4. Camuflarea intenţiilor

      5. Argumentele false ale adversarului

      6. Afirmaţia peremptorie

      7. Încâlceala totală

      8. Provocarea furiei adversarului

      9. Amestecarea pistelor

      10. Prin antiteză

      11. Inducţia

      12. Titulatura sforăitoare

      13. Contrastul îmbietor

      14. Triumful proclamat

      15. Ieşirea din încolţire

      16. Incitarea la autodiscreditare coerentă

      1 7. Introd ucerea unei distincţii

      18. Detu m abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăââa rea conversaţiei

      19. G en er a l iz a r e a

      20. Conchiderea

      21. La o întrebare stupidă, u n răs p u nss t u pid

      22. Pe tit i o p r i ne i pii

      23. Respingerea exagerărilor

      2 4. Forţare a tezei

      2 5. G ăs i re a u nei excepţii

      2 6. Î n toarcerea a rgu m e n t ul u i

      2 7. Ag ravarea furiei adversarului

      28. Ridiculizarea autorităţii contând pe naivitatea auditoriului

      29. Crearea unei diversiuni

      30. Mistificarea

      31. Declararea incompetenţei

      32. Introducerea unei asocieri degradante

      33. Opunerea teoriei şi practicii

      34. Insistarea pe momentul de derută

      35. A-l sugera că-şi taie craca de sub picioare

      36. Năucirea cu vorbe

      37. Respingerea prin anularea probei

      38. Ultima stratagemă: injuria

Mai întâi, esenţialul în orice controversă este ca în prealabil o teză să fie afirmată de către adversar (sau de noi înşine, prea puţin contează). Pentru a o respinge, există astfel două căi posibile:

      1. Modurile: a.ad rem1 b.ad hominem2 sau ex concessis – altfel spus, demonstrăm fie că: a. această teză nu e în acord cu natura lucrurilor, adevărul obiectiv absolut; b. fie că ea contrazice alte afirmaţii sau concesii ale adversarului, adică adevărul subiectiv relativ. În acest ultim caz, nu e vorba decât de o dovadă relativă care nu are nimic de-a face cu adevărul obiectiv.

      1Potrivit cu adevărul după natură, obiectiv;

      2Aici, adevăr subiectiv (v. nota din infra).

      2. Metodele: a. respingerea directă b. şi cea indirectă a. Respingerea directă atacă teza în fundamentele ei, b. cea indirectă, în consecinţe.

      A. Cea directă demonstrează că teza nu e adevărată, b. cea indirectă, că ea nu poate fi adevărată.

      Iată baza oricărei controverse. Însă toate acestea pot avea loc în chip real sau numai în aparenţă. Şi cum nu e uşor să ai certitudini în materia aceasta, dezbaterile pot fi lungi şi înverşunate. Nu se poate şti cu certitudine cine are obiectiv dreptate, iar lucrul acesta nu poate fi hotărât decât prin controversă.

      În rest, în orice controversă sau argumentaţie, e nevoie să te sprijini pe ceva, un principiu plecând de la care vei judeca problema supusă: nu se va putea discuta cu cineva care contestă aceste principii.

      Stratageme

      1. Exagerarea.