„Recompensă imediată este o denumire improprie, deoarece nu e o definiţie reală a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Ar trebui denumită recompensă

instantanee, pentru că nu durează decât pe moment. încercaţi să vă faceţi rapid o plăcere, dar remuscarea se instalează imediat ce va daţi seama că vaţi îndepărtat de la obiectivele propuse. Impulsul de moment a dispărut, dar vinovăţia a rămas".

Realitatea este că alegerile care ne susţin planurile pe termen lung, nu sunt întotdeauna uşor de făcut Ele nu sunt cele mai plăcute, sau cele mai incitante. Dar, a face alegeri ţinând cont de viitorul nostru, este un lucru vital

- dacă vrem ca perspectiva stabilită de noi să devină realitate.

Atunci când facem alegeri care sunt în opoziţie cu visele noaste, ne privăm singuri de viitorul pe care-l dorim. A ne păcăli că vom ajunge la destinaţia dorită, deşi nu mergem pe ruta stabilită, este o glumă proastă.

Recompensa instantanee ne face să călătorim, iar şi iar, în aceleaşi cercuri vicioase. Aşa cum spunea odată psihologul Rollo May: „Nebunia face acelaşi lucru, iar şi iar, şi aşteaptă să obţină rezultate diferite". Dacă dorim un

viitor nou, care să nu semene cu trecutul nostru, trebuie să facem alegeri noi în prezent. Suntem maeştri în a găsi scuze şi în a ne păcăli pe noi înşine, considerând că lucrurile se vor schimba în mai bine, printr-o minune. Dar reţineţi: alegerile mici care sunt în perfect acord cu perspectiva noastră pe termen lung, sunt poarta către viitorul pe care-l dorim. Cei mai mulţi dintre noi, întrun moment sau altul în viaţă, am avut tendinţa de a lua decizii impulsive, care ne-au îndepărtat de pe calea către împlinirea viselor noastre, direc-ţionându-ne pe un drum lung şi întunecat, spre niciunde. Poate vă

amintiţi de un moment în care aţi simţit pofta de a mânca un profiterol, exact după ce aţi început un regim de slăbire. Sau, poate, aţi fost prins comandând produse dintr-un catalog, exact după ce v-aţi achitat datoria de pe cârdul cu dobânda cea mai mare. Aceste impulsuri vin pe neaşteptate şi, dacă le urmăm, ele ne vor face să ne uităm angajamentele, numai pentru a satisface o dorinţă de moment.

Denise era divorţată de peste douăzeci de ani şi în câteva luni va împlini cincizeci. A venit la mine, dorind cu disperare să afle de ce nu întâlnise bărbatul visurilor sale. Dorinţa de a se îndrăgosti şi de a se recăsători o avea de mulţi ani. Povestea Denisei referitoare la motivul pentru care nu are relaţia dorită, spunea că niciodată nu întâlneşte genul potrivit de bărbat. Era o scuză - la fel de bună ca oricare alta care să motiveze faptul că era încă

singură, după atâţia ani. Dar, la o privire mai atentă, am descoperit un adevăr mai adânc: Denise se întâlneşte numai cu bărbaţi care sunt cu zece până la cincisprezece ani mai tineri decât ea - bărbaţi care caută o relaţie pe termen scurt şi nu o relaţie angajantă, pe termen lung. Astfel, în loc să fie fidelă

dorinţei sale cele mai adânci şi să caute pe cineva care doreşte acelaşi lucru ca şi ea, Denise alege calea cea mai uşoară, preferând o noapte de distracţie.

Această relaţie durează, de obicei, câteva săptămâni şi apoi rămâne singură

- cu nimic mai aproape de scopul ei, decât era cu câteva săptămâni înainte.

De ce alegem calea cea mai uşoară, preferând să suferim consecinţele mai târziu? Atunci când părăsim calea care duce la împlinirea viselor noastre, putem fi siguri că există o nevoie inconştientă care încearcă să ne atragă

atenţia. Şi, dat fiind că cei mai mulţi dintre noi nu-şi fac timp să se îngrijească

de lumea lor interioară, singurul mod prin care nevoile inconştiente pot fi satisfăcute, este prin transpunerea lor în fapte, folosind impulsurile şi dorinţele noastre urgente.

Ca oameni, e posibil să aveţi multe nevoi neîmplinite, de care sunteţi, sau nu, conştienţi. Aceste nevoi stau în permanenţă la pândă, căutând ocazii pentru a fi satisfăcute. Dacă nu facem alegeri conştiente pentru a le satisface,

ele se comportă ca nişte intruşi, apucând tot ce le poate satisface pe termen scurt.

Deseori folosim acelaşi comportament pentru a satisface nevoi inconştiente diferite. într-o zi puteţi mânca o prăjitură cu ciocolată, pentru că vă simţiţi deprimaţi. A doua zi, o mâncaţi pentru că v-aţi certat cu soţia şi, cu următoarea ocazie, pentru că nu sunteţi mulţumiţi de slujba pe care o aveţi. Noi acţionăm pe baza acestor impulsuri, deoarece încercăm să

schimbăm ceea ce simţim - iar adoptarea celor mai uşoare soluţii, ne oferă

speranţa de a găsi puţină linişte. încercăm să ne tratăm cu ceva care, în final, nu este bun pentru noi. Ceea ce arată ca o satisfacţie pe moment, este, în realitate, o formă de autopedepsire.

E absolut necesar să recunoaştem nevoile noastre nesatisfăcute şi să avem grijă de ele, deoarece, dacă nu o facem, vom merge permanent pe căi care mai degrabă ne îndepărtează de scopurile noastre, decât ne apropie de ceea ce ne dorim. Atunci când nu ne ocupăm de nevoile nesatisfăcute care zac în noi, ele vor continua să ne împingă spre un comportament impulsiv, ne vor face să uităm de perspectiva noastră pe termen lung, în favoarea unor recompense pe termen scurt. Astfel, nevoile nesatisfăcute, şi nu perspectiva de viitor, sunt acelea care ne influenţează comportamentele.

Bob are patruzeci de ani şi e comerciant pe Wall Street. El evită

categoric să-şi înfrunte sentimentele - indiferent de consecinţe. Odată era un om foarte bogat, dar acum se luptă de şase ani cu probleme financiare. Bob refuză să recunoască adevărul în legătură cu situaţia lui financiară şi, astfel, poate evita sentimentul de durere cauzat de greşelile din trecut şi de amintirea pierderilor financiare. Dacă ar putea să-şi manifeste sentimentele care-l copleşesc şi vinovăţia cauzată de modul în care-şi administrase banii, ar evalua corect situaţia şi ar elabora un nou plan. în schimb, el înrăutăţeşte situaţia, acţionând pe baza aceloraşi impulsuri care l-au dus, iniţial, în situaţia financiară precară în care se găseşte astăzi, l-am povestit lui Bob despre Teoria gropii, a prietenului meu, Dennis Schmucker, care spune: „Când te afli într-o groapă, nu mai continua să sapi." într-un final, când Bob a fost doborât complet de încercările ratate de a redobândi controlul, a fost forţat să

recunoască că toate eforturile lui de a-şi recâştiga banii erau căi uşoare de rezolvare, care se sfârşeau cu înrăutăţirea situaţiei şi care-î măreau foarte tare starea de anxietate.' Când a fost forţat să înfrunte realităţile propriei situaţii, lau copleşit sentimentele de ruşine şi de disperare, pe care le evitase de atâta timp. Datorită confruntării cu aceste sentimente şi nu prin mascarea lor cu o nouă schemă de îmbogăţire rapidă, Bob a putut pune întrebările

potrivite, iar ulterior a putut să acţioneze într-un mod care ştia că-l va ajuta ca, pe termen lung, să obţină stabilitate financiară.

Există un gen de iluzie care ne face să credem că vom găsi drumul spre ieşire, dacă continuăm să săpăm şi mai adânc. Facem o mulţime de cumpărături, pentru că am făcut economii mai mult timp. Continuăm să

jucăm, deşi tocmai am pierdut salariul nostru pe o lună. Lucrăm la sala de sport timp de două ore şi ne răsplătim efortul cu o îngheţată.

Toate acestea conţin un paradox - deoarece, chiar şi atunci când trebuie să ne concentrăm pe planurile noastre pe termen lung, nu vrem să

ne lipsim de mici plăceri, în viaţa de zi cu zi. Trebuie făcută, însă, menţiunea că nu toate alegerile care implică recompensa instantanee sunt neapărat rele. Unii oameni sunt atât de concentraţi pe viitor, încât se privează de orice distracţie. Cu toţii avem nevoie ca, uneori, să iăsăm garda jos şi să ne distrăm.

Toţi avem dreptul de a ne relaxa din când în când; trebuie doar să fim atenţi să nu facem asta, exact în aspectele din viaţă pentru care luptăm. Deci, dacă

scopul vostru este acela de a slăbi, trebuie să fiţi atenţi, atunci când vă

satisfaceţi poftele în acest domeniu. La fel, dacă scopul vostru este să

economisiţi bani, atunci, mai degrabă mâncaţi un profiterol, decât să vă

satisfaceţi dorinţa de a cumpăra o jachetă de 300$.

întrebările pe care trebuie să vi le puneţi sunt: „Această acţiune mă va împiedica să-mi îndeplinesc obiectivele?" şi „Chiar pot să fac o alegere conştientă în acest domeniu al vieţii mele, sau acţionez pe baza unei nevoi inconştiente?" Următoarea întrebare potrivită: „Această alegere îmi va aduce o satisfacţie pe termen lung, sau o recompensă pe termen scurt?", ar trebui folosită atunci când vedeţi că nu vă apropiaţi de obiectivele propuse, atunci când aceleaşi scopuri nu sunt atinse an după an şi atunci când vă daţi seama că repetaţi aceleaşi comportamente, iar şi iar.

Această întrebare poate constitui un ghid important de urmat, în timp ce vă desfăşuraţi activităţile zilnice. Vă va ajuta în examinarea şi demontarea comportamentelor automate, care v-au prins ca într-o capcană.

Numai atunci când evaluaţi situaţiile din perspectiva cea mai înaltă a vieţii voastre, puteţi vedea dacă alegerile respective vă vor sprijini planurile pe termen lung, sau nu. Folosirea acestei întrebări vă permite să renunţaţi la ceva ce vă doriţi, pentru ceva ce vă doriţi mai mult Vă oferă un barometru stabil pe care să-l utilizaţi, atunci când vreţi să determinaţi dacă alegerile pe care le faceţi astăzi, vă vor ajuta în viitor.

6.

SUNT STĂPÂN PE PROPRIA MEA PUTERE, SAU ÎNCERC SĂ

MULŢUMESC PE ALTCINEVA?

Această întrebare importantă: „Sunt stăpân pe propria mea putere, sau încerc să mulţumesc pe altcineva?" ne provoacă să avem încredere în noi şi să facem alegerea îndrăzneaţă de a crede în capacitatea noastră înnăscută

de a şti care e interesul nostru cel mai înalt. A fi stăpâni pe propria noastră

putere, înseamnă să renunţăm la nevoia de a-i face pe ceilalţi asemănători nouă şi, în schimb, să ne onorăm pe noi înşine, chiar dacă alegerile noastre nu sunt conforme cu opinia generală. Pentru a fi stăpâni pe propria noastră

putere, trebuie să fim curajoşi şi încrezători şi să avem tăria de a ne apăra interesele. A fi stăpâhi pe propria noastră putere ne cere să fim vulnerabili, să ne ascultăm vocea interioară şi să ne asumăm riscuri care ne scot în afara siguranţei oferită de lucrurile pe care le cunoaştem deja.

Revendicarea întregii noastre puteri înseamnă să aruncăm zarurile, să

ne stabilim cea mai înaltă strategie şi să încercăm să ne facem cea mai frumoasă viaţă posibilă.

Nici unul dintre noi nu ştie cu adevărat dacă ceea ce gândeşte, ce vrea, sau ce crede, îi va aduce viitorul pe care-l doreşte. De prea multe ori considerăm că alţii ştiu mai bine decât noi. Este atât de uşor să ne minimalizăm capacităţile, pretinzând că: „Nu sunt sigur", sau „Nu ştiu", sau

„Ei ştiu mai bine decât mine". Dar nici una dintre aceste declaraţii nu ne va oferi pace sufletească sau forţă. De multe ori lăsăm să învingă temerile că nu suntem destul de puternici, de deştepţi, sau de merituoşi. A fi stăpâni pe puterea noastră înseamnă să onorăm faptul că fiecare dintre noi a fost pus pe acest Pământ cu tot ceea ce-i trebuie pentru a trăi o viaţă plină de scop şi semnificaţii. A fi stăpâni pe puterea noastră înseamnă să revendicăm credibilitatea şi unicitatea propriei noastre naturi umane. înseamnă să avem încredere că propria noastră strălucire ne va ghida. A fi stăpâni pe puterea noastră înseamnă să descoperim şi apoi să mărturisim ce este bine şi ce nu pentru noi. Atunci când suntem fideli adevărului nostru personal şi devenim stăpânii vieţii noastre, facem saltul plin de curaj al credinţei atât de necesar pentru a ne depăşi temerile şi a-i înfrunta pe cei care vor să ne intimideze.

Nu contează cine suntem - cât de bogaţi, de faimoşi, de talentaţi sau de educaţi suntem. La un moment dat, fiecare dintre noi se va înfrunta cu necesitatea de a lua o hotărâre, de a-şi revendica puterea, ori de a-şi ceda puterea, prin încercarea de a mulţumi pe altcineva. Cu câteva nopţi în urmă, am avut o discuţie cu prietena mea, Alanis Morissette, poet de excepţie şi de şapte ori câştigătoare a premiului Grammy, despre importanţa păstrării