— O altă glumă proastă făcută de tymbrimieni, a oftat ea. Ce minciună sfruntată! Ţi-ai bătut joc de mine.
Particulele luminoase s-au mai rotit un minut lung de tăcere.
— Te-ai simţi mai bine dacă ţi-aş spune că e aşa, doctoriţă Baskin? S-ar schimba ce ai de făcut dacă ţi-aş spune că nu glumeam absolut deloc?
Ea a ridicat din umeri.
— Cred că nu. Măcar m-ai făcut să uit pentru o clipă de grijile mele. M-au zăpăcit toate absurdităţile alea filosofice, aşa că poate voi reuşi să dorm un pic.
— Sunt mereu la dispoziţia ta.
Gillian a surâs maliţioasă.
— Desigur. S-a urcat pe o ladă pentru a ajunge la plăcuţa metalică a uşii, însă, înainte de a o deschide, s-a întors să se uite la maşinărie. Niss, zi-mi un lucru. I-ai spus şi lui Creideiki aceleaşi prostii?
— Nu în anglică. Dar am dezbătut aceleaşi teme.
— Şi te-a crezut?
— Da, cred că da. Sincer, am fost un pic surprins. Părea să ştie totul dintr-o altă sursă.
Aşadar, acum era întru câtva clar de ce dispăruse căpitanul. Şi nu se putea face nimic.
— Să presupunem că te-a crezut. Dar ce poate Creideiki să facă afară?
Scânteile au mai plutit câteva secunde.
— Doctoriţă Baskin, presupun că îşi caută aliaţi înainte de toate. În altă ordine de idei, caută să mai adauge o strofă importantă legendei.
90
CREIDEIKI
Gemeau. Suferiseră mereu. De atâţia eoni, viaţa îi făcea să sufere.
:Ascultaţi:
Creideiki vorbea în limba zeilor antici, astfel încât populaţia Karrank% să-i răspundă.
:Ascultaţi, O Voi Ascunşi În Adâncuri – O Voi Nefericiţi Şi Suferinzi: Eu Vă Chem De La Suprafaţă: Vă Cer Să Mă Ascultaţi:
Cântul sfâşietor s-a oprit. Creideiki a intuit o nuanţă de iritare: ajungea ca sunet şi ca psi, un fel de zgâlţâire care să alunge un purice enervant.
Tânguirea a început din nou.
Creideiki tot insista, sonda. Stătea lângă legătura lăsată de Streaker şi respira în cupola cu aer a saniei, încercând să le atragă atenţia anticilor mizantropi folosind sunetul electric al unui robot îndepărtat pentru a-şi amplifica mesajul slab.
:Vă Chem de la Exterior: Vă Cer Ajutorul: Străvechii Voştri Torţionari Sunt şi Duşmanii Noştri: Era o exagerare, dar nu foarte mare. Creideiki s-a grăbit să continue, sculptând imagini sonore când a simţit că ei şi-au îndreptat atenţia spre el.
:Suntem Fraţii Voştri: Ne Veţi Ajuta?: Cantilena mormăită a bubuit deodată. Partea psi era furioasă şi străină. Partea sonoră era o succesiune stridentă de bubuituri. Fără să-şi fi făcut ucenicia în Marea Viselor, Creideiki era sigur că va fi imposibil de sondat.
+NU NE DERANJAŢI –
=NU RĂMÂNEŢI! NOI+
+NU AVEM FRAŢI
— NEGĂM UNIVERSUL
— PLECAŢI!+
Puternica respingere a avut ecouri în mintea lui Creideiki. Însă puterea psi era încurajatoare.
Echipajul navei Streaker avusese mereu nevoie de un aliat, oricare ar fi fost el. Aveau nevoie de ajutor sau măcar de o diversiune, pentru ca planul ingenios al lui Thomas Orley să aibă şanse de reuşită. Aşa extraterestre şi înverşunate cum erau, fiinţele subpământene navigaseră, la un moment dat, printre stele. Poate le-ar fi plăcut să ajute alte victime ale civilizaţiei galactice.
Creideiki a continuat să insiste.
:Ascultaţi la mine!: Lumea Voastră e Plină de Modificatori de Gene: Ne Caută pe Noi: Iar Cei Mici Care împart Cu Voi Planeta: Vor Să Ne Schimbe: Cum Au Făcut Şi Cu Voi: Vă Vor Invada Suferinţa Personală:
S-a format o imagine sonică a unei flote mari de nave decorate cu guri larg deschise. Şi-a dat seama că nu aveau intenţii paşnice.
Imaginea a fost zdrobită de un răspuns tunător.
+Noi nu suntem implicaţi! –
Creideiki a scuturat din cap şi s-a concentrat.
:Poate O Să Vă Caute Şi Pe Voi:
