Pila – Rasă galactică de stăpâni, care face parte din clanul Soro şi este ostilă pământenilor.

Delfina primitivă – Semilimbajul folosit de delfinii naturali, nemodificaţi genetic, de pe Pământ.

Strămoşi – Precursorii mitici care au pus bazele culturii galactice şi ale Bibliotecii cu mai multe miliarde de ani în urmă.

Sah’ot (Sah-ote) – Neo-delfin Stenos. Lingvist civil la bordul Streaker.

Mica Grămadă – Conglomerat globular, rareori vizitat, unde a fost descoperită flota abandonată.

Soro – Veche rasă galactică ostilă Pământului.

Stenos – Termen argotic pentru neo-fini, ale căror gene includ grefe de la specia naturală de delfini Stenos bredanensis.

Stenos bredanensis – Specie naturală de delfini de pe Pământ.

Dennie Sudman – Exobiolog uman.

Hannes Suessi – Inginer uman.

Synthian – Membru al uneia dintre cele trei rase galactice prietenoase cu pământenii.

Takkata-Jim – Delfin Stenos, secundul de pe Streaker.

Tandu – Specie galactică războinică, ostilă Pământului.

Thennanin – Specie galactică războinică.

Tsh’t (Tish-u:t) – Neo-delfin femelă, al patrulea ofiţer de pe Streaker.

Tursiops – Cuvânt argotic pentru neo-delfini fără grefe de gene Stenos.

Tursiops amicus – Neo-delfini de ultimă generaţie. „Prietenoşii delfini cu bot de sticlă.”

Tursiops truncatus – Delfini naturali cu bot de sticlă care trăiesc pe Pământ.

Tymbrimi – Rasă galactică prietenoasă cu pământenii, renumită pentru inteligenţa sa.

Elevaţie – Procesul prin care rasele spaţiale mai vechi introduc noi specii în cultura galactică, prin înmulţire şi inginerie genetică. Rasele cliente care rezultă îşi slujesc protectorii o anumită perioadă ca să le plătească pentru această favoare.

Wattaceti – Neo-delfin, subofiţer.

PROLOG

DIN JURNALUL LUI GILLIAN BASKIN

Streakerşchiopătează ca un câine cu trei picioare.

Am făcut ieri un salt la întâmplare cu un efort epuizant, luându-le cu un pas înainte Galacticilor care ne urmăresc. Singura buclă de probabilitate care supravieţuise bătăliei de pe Morgran a gemut şi s-a tânguit, dar ne-a adus într-un final aici, la canalul superficial de gravitate al unei stele pitice din populaţia II, numită Kthsemenee.

Bibliotecalistează o singură lume locuibilă pe orbită, planeta Kithrup.

Când spun „locuibilă”, folosesc un eufemism. Tom, Hikahi şi cu mine am stat ore întregi cu căpitanul, căutând alternative. Până la urmă, Creideiki a hotărât să ne aducă aici.

Ca doctor, mi-e groază să aterizez pe o planetă insidios de periculoasă ca asta, dar Kithrup e o lume acvatică, iar echipajul nostru, format în majoritate din delfini, are nevoie de apă ca să se mişte prin jur şi să repare nava. Kithrup e bogată în metale grele şi ar trebui să găsim aici materiile prime de care avem nevoie.

Are şi calitatea de a fi rar vizitată. Biblioteca spune că a fost părăsită cu foarte mult timp în urmă. Poate că Galacticii nu se vor gândi să ne caute aici.

I-am spus-o şi lui Tom ieri-seară, pe când ne ţineam de mânăşi urmăream cum se mărea discul planetei printr-un hublou de la bar. Este un glob albastru amăgitor de frumos, înconjurat de nori albi. Emisfera nocturnă era luminată din loc în loc de vulcani lucind stins şi de fulgere intermitente.

I-am spus lui Tom că eram sigură că nimeni nu ne va urmări aici – am rostit previziunea cu siguranţă în voce, dar n-am păcălit pe nimeni. Tom a zâmbit şi n-a spus nimic, amuzat de iluziile mele.

Vor căuta şi aici, fără îndoială. Erau puţine rute spaţiale pe care le-ar fi putut alege Streaker fără să folosească un punct de transfer. Singura problemă era dacă vom reuşi să terminăm reparaţiile la timp şi să plecăm de aici înainte să vină Galacticii după noi.

Tom şi cu mine am avut câteva ore în care să fim singuri, primele după multe zile. Ne-am întors în cabina noastrăşi am făcut dragoste.

În timp ce Tom doarme, eu scriu ce s-a întâmplat. Nu ştiu când voi mai putea să fac asta.

Căpitanul Creideiki tocmai ne-a chemat. Vrea să venim pe punte să ne vadă delfinii şi săştie că protectorii lor umani sunt lângă ei. Chiar şi un delfin competent care a călătorit în spaţiu ca şi Creideiki simte din când în când nevoia să aibă oameni în preajmă.

Măcar de-am avea şi noi, oamenii, acest refugiu psihologic!

E timpul să las scrisul şi să-mi trezesc iubitul obosit. Dar mai întâi vreau să notez ce mi-a spus Tom ieri-seară, pe când ne uitam la mările furtunoase de pe Kithrup.

S-a întors spre mine, a zâmbit în felul acela nostim în care o face atunci când se gândeşte la o replică ironicăşi a fluierat un scurt haiku în trinara delfinilor.

Stelele tremură de-atâtea furtuni

Valurile de jos se rostogolesc furioase

Ne mai scăldăm noi, iubire?

A trebuit să râd. Uneori cred că Tom e pe jumătate delfin.

PARTEA I

FLOTABILITATE

Toate faptele voastre bune

vor fi

pe apă scri…

FRANCIS BEAUMONT

ŞI JOHN FLETCHER

1