Raportul operatoarei a confirmat descoperirea făcută de senzorul cu neutrino acum câteva minute. Era o litanie de veşti proaste spuse în versuri, ca într-o transă.
*Urlă şi înnebunesc de dorinţa…
Să învingăşi să ia prizonieri…*
De la altă staţie a venit un buletin mai calm într-o anglică având accent de delfin.
— Avem un trafic de gravitoni din ce în ce mai congestionat, secundule Takkata-Jim. Distorsiunile gravitaţionale confirmă că o mare bătălie e pe cale să înceapă nu departe de planet-tă.
Secundul navei Streaker a ascultat raportul în tăcere, lăsându-se în voia curenţilor care circulau în sala de comandă. Un jet de bule au ieşit din orificiul său respirator când a inhalat un pic din lichidul special care umplea puntea navei.
— Am luat cunoştinţă, a spus el în cele din urmă. Sub apă, vocea îi era un bâzâit înfundat. Consoanele ieşeau prost pronunţate. Cât de departe este cel mai apropiat contact?
— Cinci Unităţi Astronomice, domnule. N-ar putea ajunge aici în mai puţin de o oră, nici dacă ar merge cu viteză maximă.
— Hmm. Foarte bine, atunci. Rămânem în stare galbenă. Continuă-ţi obssservaţiile, Akeakemai.
Secundul era neobişnuit de mare pentru un neo-fin, cu trupul îndesat şi musculos, în timp ce majoritatea celorlalţi erau zvelţi şi agili. Coloritul cenuşiu neuniform şi dinţii zimţaţi erau semne ale descendenţei dintr-o ramură subrasială Stenos, deosebindu-l atât pe el, cât şi pe câţiva alţii de majoritatea delfinilor Tursiops.
Fiinţa umană de lângă Takkata-Jim a rămas impasibilă la auzul veştilor rele. Asta doar confirma lucrul de care se temuseră.
— Mai bine îl anunţăm pe căpitan, a spus Ignacio Metz.
Cuvintele îi erau amplificate în apa tulbure de masca de pe faţă. Bule ieşeau şi se îndepărtau de omul înalt, cu păr cărunt şi rar.
— L-am avertizat pe Creideiki că asta o să se întâmple dacă încercăm să-i evităm pe Galactici. Sper doar să fie rezonabil acum că întoarcerea acasă a devenit imposibilă.
Takkata-Jim şi-a deschis şi şi-a închis orificiul de hrănire pe diagonală, dând din cap înţelegător.
— Da, doctore Metz. Acum până şi Creideiki trebuie să admită că ai avut dreptate. Suntem încolţiţi, iar căpitanul nu are altă soluţie decât să asculte de tine.
Metz a dat din cap, mulţumit.
— Dar echipa lui Hikahi? I s-a spus?
— Le-am şi ordonat să se întoarcă. Chiar şi sania poate să reprezinte un risc prea mare. Dacă Mâncaţii sunt deja pe orbită, poate au posibilitatea să o detecteze.
— Extratereştrii… l-a corectat Metz, pe un ton de profesor. Termenul de „Mâncat” nu e prea politicos.
Takkata-Jim avea o expresie impasibilă. Era la comanda navei şi a echipajului când căpitanul nu era în cart. Totuşi, fiinţa umană îl trata ca pe un şcolar cu caş la gură. Era enervant, dar Takkata-Jim avea grijă să nu-şi arate niciodată iritarea.
— Aşa e, doctore Metz.
— Echipa lui Hikahi nu trebuia să părăsească nava. L-am avertizat pe Tom Orley că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Tânărul Toshio e acolo… şi toţi novicii ăştia din echipaj, fără niciun contact cu nava de atâta timp. Ar fi îngrozitor dacă au păţit ceva!
Omul se gândea probabil ce îngrozitor ar fi dacă vreun membru al echipajului de pe Streaker ar fi ucis departe de el… acolo unde era incapabil să judece cum s-a comportat în studiile sale genetice şi comportamentale.
— Măcar Creideiki să vă fi assscultat, domnule, a repetat el.
— Vorbeşti întotdeauna prea mult.
Era cam riscant, dar, chiar dacă omul ar fi detectat sarcasmul sub masca respectuoasă a lui Takkata-Jim, tot nu ar fi renunţat niciodată la ea.
— Păi, e drăguţ din partea ta să spui asta, Takkata-Jim. Ştiu că ai treabă acum, aşa că o să-l caut pe Creideiki şi o să-l informez că urmăritorii noştri au venit după noi şi pe Kithrup.
Din postura lui semeaţă, Takkata-Jim a înclinat respectuos din cap în faţa omului.
— Asta-i drăguţ din partea dumitale, doctore Metz.
Metz l-a bătut uşor pe locotenent pe flancul aspru, încercând parcă să-l liniştească. Takkata-Jim a suportat gestul de stăpân cu un calm aparent şi s-a uitat la omul care s-a întors şi s-a îndepărtat înot.
Puntea era o sferă plină cu lichid al cărui nivel creştea uşor de la prova navei cilindrice. Prin hublourile principale se vedea tulbure oceanul cu munţi pe fund, sedimente şi creaturi marine înotând prin apă.
Staţiile de lucru ale echipajului, despărţite unul de altul prin pereţi, erau luminate de mici spoturi. Cea mai mare parte din încăpere era în umbră, cufundată în linişte, în timp ce personalul de elită de pe punte îşi îndeplinea sarcinile, cu rapiditate şi eficienţă. Singurele sunete, în afară de fâsâitul şi bulele scoase de apa reciclată cu oxigen, erau clicurile intermitente ale sonarului şi comentariile profesionale succinte schimbate de operatori.
Să-i dăm lui Creideiki ce-i al lui, şi-a spus Takkata-Jim. A făcut din acest echipaj o maşinărie perfect reglată.
Desigur, delfinii erau mai puţin previzibili decât fiinţele umane. Nu ştiai niciodată dinainte ce-l putea face pe un neo-fin s-o ia razna până nu-l vedeai evoluând în condiţii de stres. Acest echipaj se descurca la fel de bine ca oricare altul pe care îl văzuse, dar avea să fie oare de-ajuns?
Dacă treceau cu vederea o singură radiaţie sau scurgere psi, extratereştrii se vor năpusti asupra lor mai repede decât balenele asupra focilor din port.
Finii de acolo, din echipa de explorare, erau mai în siguranţă decât colegii lor de la bordul navei, s-a gândit Takkata-Jim cu oarecare amărăciune. Metz era prost să-şi facă griji pentru ei. Probabil că se distrau de minune!
Takkata-Jim a încercat să-şi aducă aminte cum era să înoţi liber în ocean, fără armură, şi să respiri aer natural. A încercat să-şi aducă aminte cum se plonja în apă adâncă, apa adâncă a delfinilor Stenos, unde şmecherii orgolioşi din specia Tursiops, amatori de ţărmuri, erau tot aşa rari ca dugongii.
— Akki, a strigat el operatorului radio ELF, tânărul elev ofiţer din Calafia. Ai primit confirmare de la Hikahi? A fost anunţată să se întoarcă?
Delfinul din colonie era o varietate mică de Tursiops, de un cenuşiu-gălbui. Akki a răspuns un pic şovăitor. Încă nu era obişnuit să respire şi să vorbească în apa puternic oxigenată. Trebuia să folosească un dialect foarte ciudat, anglica subacvatică.
