— Vocile auzite de Sah’ot, a şoptit Gillian. Sunt ale locuitorilor Karrank%!
— O deducţie acceptabilă, a aprobat-o Niss. Ar fi fost descoperirea secolului, de n-ar fi chestiile acelea vechi pe care le-aţi găsit înainte în expediţia voastră. Mi se pare că voi, oamenii, aveţi o expresie în engleză: „Nu plouă, ci toarnă”; e ciudată, dar potrivită.
Gillian nu-l mai asculta.
— Bombele! şi-a amintit ea.
— Poftim?
— L-am lăsat pe Charlie Dart să fure din arsenalul nostru câteva bombe cu potenţial scăzut. Ştiam că Takkata-Jim o să i le confişte şi va începe să le transforme în combustibil. Făcea parte din planul pe care îl concepusem. Dar…
— Ai prevăzut că Takkata-Jim va confisca toate bombele?
— Da! Voiam să-l chem şi să-i dau pontul dacă nu le găsea, dar el a fost foarte eficient şi le-a descoperit imediat. A trebuit să-l mint pe Toshio în privinţa asta, dar n-am avut încotro…
— Dacă a mers totul conform planului, nu văd care-i problema.
— Problema e că Takkata-Jim poate nu a confiscat toate bombele! Nu mi-a trecut niciodată prin minte că Charlie, dacă ar avea una, ar putea să facă rău unei rase de sofonţi! Trebuie să iau imediat legătura cu Toshio!
— Nu poţi să aştepţi câteva minute? Probabil că Takkata-Jim a fost foarte meticulos, şi mai am ceva de discutat cu tine.
— Nu! Nu înţelegi? Toshio e pe cale să-şi saboteze instalaţia de comunicare! Şi asta face parte din plan! Dacă există vreo şansă ca Dart să aibă o bombă, trebuie să aflăm repede… Trebuie s-o găsim imediat!
Modelele hologramei s-au agitat.
— Stabilesc imediat legătura! a anunţat Niss. O să-mi ia câteva clipe să intru în sistemul de comunicaţii al lui Streaker fără să fiu detectat. Aşteaptă!
Gillian a continuat să meargă pe podeaua înclinată, înainte şi înapoi, sperând că o vor face la timp.
86
TOSHIO
Toshio a terminat de aranjat firele metalice, a pus la loc capacul pe transmiţătorul saniei lui Thomas Orley şi a împrăştiat un pic de noroi pe placă, să pară că nu fusese deschisă de mult timp. Apoi a scos cablul monofilament din unitate, a pus un marker roşu la capăt şi a lăsat firul aproape invizibil să cadă în adâncuri.
Acum nu mai era în contact cu Streaker. Se simţea mai singur ca oricând… chiar mai singur decât atunci când Dennie şi Sah’ot plecaseră mai devreme în acea dimineaţă.
Spera ca Takkata-Jim să urmeze ordinele şi să aştepte aici până decola Streaker. Dacă aşa aveau să facă, Gillian avea să-l contacteze când plecau şi îl va avertiza ce modificări se aduseseră şalupei şi transmiţătorului.
Şi dacă Takkata-Jim era un trădător? Dacă decola primul?
Charles Dart va fi probabil la bord atunci, ca şi Ignacio Metz, trei Stenos şi poate vreo trei-patru Kiqui. Toshio nu-i dorea răul niciunuia. Era o alegere chinuitoare.
Şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe cimpanzeu care bolborosea ceva, încântat, jucându-se cu noul său robot.
Toshio a dat din cap, mulţumit că măcar Charles Dart era fericit.
A intrat în apă şi a înotat până la sania lui. Cu un ceas înainte îşi aruncase radioul minuscul. Şi-a strâns centura de siguranţă şi a ambalat motoarele.
Mai trebuia să facă o conexiune sub insulă. Vechea sondă-robot, cea stricată, pe care Charles Dart o lăsase aproape de fundul puţului săpat de copacul-burghiu, avea un ultim client. Creideiki, care se învârtea pe fostul loc al lui Streaker, voia să mai stea de vorbă cu „vocile” lui Sah’ot. Toshio simţea că-i datorează căpitanului acea favoare, deşi i se părea că întreţine o iluzie.
În timp ce sania cobora, băiatul s-a gândit la restul de treburi care îl aşteptau aici… la lucrurile pe care trebuia să le facă înainte de a pleca.
Sper că Tom Orley mă va aştepta când mă voi întoarce, şi-a dorit el cu disperare. Asta le va rezolva pe toate. Sper că Orley şi-a terminat treaba acolo în nord şi va ateriza când sunt eu sub apă.
Toshio a zâmbit ironic. Şi, de oriunde ai fi, Ifni, de ce să nu trimiţi o flotă imensă de băieţi buni să cureţe cerul de cei răi?
A coborât în puţul îngust, spre întuneric.
87
GILLIAN
— Fir-ar! La naiba! Linia nu funcţionează. Toshio a tăiat-o deja.
— Nu te mai alarma atâta, i-a spus Niss pe un ton liniştitor. Probabil că Takkata-Jim a luat toate bombele. N-a raportat elevul-ofiţer că a văzut mai multe deja demontate pentru carburant, exact cum te aşteptai?
— Da, şi i-am spus să nu-şi facă griji în privinţa asta. Dar nu mi-a trecut prin minte niciodată să-i zic să le numere. Am avut atâtea probleme cu mutatul navei şi nu m-am gândit că Dart ar face vreun lucru rău, chiar dacă reuşise întâmplător să-şi păstreze una!
— Ei bine, a zis computerul, ce-i făcut e bun făcut.
Gillian s-a uitat în sus, întrebându-se dacă maşinăria tymbrimienilor era plină de tact sau sarcastică.
— Bine, a spus ea. Totuşi, sper să nu adăugăm o crimă împotriva unei rase conştiente la restul isprăvilor pe care le-am făcut în călătoria asta. Gillian a oftat. Mai spune-mi din nou, te rog, cum vor deveni toate astea o legendă?
88
TOSHIO
