Gillian a zâmbit.

— De fapt, e al lui Tom.

Delfinii au încuviinţat cu un aer ştiutor. Era o explicaţie suficientă.

Gillian i-a mulţumit lui Niss pentru rapida traducere din thennanină. Vocea fără trup şoptea dintr-un mănunchi de scântei care pluteau lângă ea, învârtindu-se printre bulele de apă oxigenată efervescentă.

— N-am putut să fac nimic altceva, Gillian Baskin, i-a răspuns computerul. Voi, pământeni rătăciţi, aţi acumulat, trecând prin atâtea nenorociri, mai multe informaţii decât au strâns stăpânii mei în ultimii o mie de ani. Lecţiile despre elevaţie vor fi preţioase pentru tymbrimieni, care sunt întotdeauna dornici să înveţe… chiar şi de la nişte pui de lupi orfani.

Vocea s-a stins şi scânteile au dispărut înainte ca Gillian să poată răspunde.

— Echipa de semnalizare s-a întors de la hublou, Gillian, a anunţat-o Tsh’t. Thennaninii au pornit în urmărirea umbrelor noastre, dar se vor întoarce. Acum ce facem?

Gillian tremura de la excesul de adrenalină. Nu-şi făcuse planuri pentru mai departe. Era un singur lucru pe care voia să-l facă. O singură destinaţie în univers unde voia să ajungă.

— Kithrup, a spus ea în şoaptă.

Gillian s-a scuturat să-şi revină.

— Kithrup?

S-a uitat la Tsh’t, ştiind ce avea să-i răspundă, dorindu-şi să nu fie acela răspunsul.

Tsh’t şi-a scuturat capul lucios.

— În momentul de faţă, Gillian, e o altă flotilă care orbitează în jurul lui Kithrup. Nu se luptă. Trebuie să fi învins în marea bătălie.

Gillian a încuviinţat din cap. Îi era greu să vorbească, aşa că a rostit cuvintele cu efort.

— La nord, a spus. Du-ne de-a lungul nordului galactic, Tsh’t… la punctul de transfer. Cu viteză maximă. Când ne apropiem îndeajuns, vom abandona Calul Marin şi ne vom căra naibii de aici… cu ţărâna pe care am câştigat-o.

Delfinii s-au întors la locurile lor. Zgomotul făcut de motoare devenea din ce în ce mai puternic.

Gillian a ajuns înotând în colţul întunecat al cupolei de cristal, într-un loc unde era o crăpătură în carcasa thennanină, prin care putea să vadă stelele. Streaker a accelerat.

123

GALACTICI

Detaşamentul Tandu-Soro reducea distanţa care îl despărţea de fugari.

— Stăpână, o navă thennanină avariată se apropie de punctul de transfer pe o traiectorie de fugă.

Krat s-a foit pe pernăşi şi-a arătat colţii.

— Şi ce-i cu asta? Multe nave avariate au părăsit zona de luptă. Toate taberele încearcă să-i evacueze pe răniţi. De ce mă deranjezi acum când îi încolţim?

Micul ofiţer Pila de la detectare a zbughit-o înapoi în cubicului său. Krat s-a aplecat să se uite la ecranele de la proră.

O mică escadrilă de thennanini se chinuia să le rămână în faţă. Mai departe, la limita câmpului de detecţie, scânteile unei lupte în desfăşurare arătau că liderii încă se certau, deşi ajunseseră foarte aproape de pradă.

Şi dacă se înşală, s-a întrebat Krat. Noi îi urmărim pe thennanini, care urmăresc ce a rămas din alte flote, care, la rândul lor, urmăresc… Nebunii ăştia s-ar putea urmări unul pe altul!

Nu avea importanţă. Jumătate din flota Tandu-Soro se învârtea în jurul lui Kithrup, aşa că pământenii erau prinşi în capcană într-un fel sau altul.

Ne vom ocupa de Tandu la timpul potrivit, s-a gândit ea, şi ne vom întâlni singuri cu strămoşii.

— Stăpână! a ţipat ofiţerul Pila cu voce stridentă. Avem o transmisie de la punctul de transfer.

— Dacă îndrăzneşti să mă mai deranjezi o dată cu prostiile astea… s-a răstit regina, îndoindu-şi ameninţătoare gheara de împerechere.

Dar clientul a întrerupt-o! Pilul a îndrăznit s-o întrerupă!

— Stăpână! E nava pământeană! Râd de noi! Ne sfidează!

— Arată-mi-o! a şuierat Krat. Trebuie să fie o şmecherie! Arată-mi-o imediat!

Pilul s-a întors grăbit în sectorul său. Pe ecranul principal al lui Krat a apărut imaginea holografică a unui om şi a mai multor delfini. După forma fiinţei umane, Krat şi-a dat seama că era o femelă, probabil conducătoarea lor.

— … creaturi stupide, nedemne de numele de sofonţi. Copii preconştienţi proşti ai unor stăpâni rătăcitori. Noi scăpăm de forţa voastră armatăşi râdem de stângăcia voastră! Fugim de voi ca totdeauna, fiinţe jalnice ce sunteţi! Şi acum, că avem un avantaj considerabil, n-o să ne prindeţi niciodată! Ce dovadă mai bună poate fi că Strămoşii nu vă favorizează pe voi, ci pe noi! Ce dovadă mai bună…

Sfidările au continuat. Krat le asculta, furioasă, dar apreciind în acelaşi timp expresia lor artistică. Oamenii ăştia sunt mai buni decât am crezut. Insultele lor sunt prolixe şi exagerate, dar au talent. Merită să moară încet, onorabil.

— Stăpână! Aliaţii noştri Tandu schimbă ruta! Alte nave ale lor părăsesc planeta Kithrup prin punctul de transfer!

Krat a şuierat, disperată.

— După ei! După ei imediat! I-am urmărit prin spaţiu până acum. Urmărirea continuă!

Echipajul a continuat să lucreze, resemnat. Nava pământeană era într-o poziţie bună ca să fugă. În cel mai bun caz, urmărirea va fi lungă.

Krat şi-a dat seama că nu va ajunge acasă la timp pentru a se împerechea. Va muri acolo în spaţiu.

Pe ecran, fiinţa umană continua să-şi bată joc de ea.

— Bibliotecarule! a strigat. Nu înţeleg unele cuvinte ale femeii ăleia. Află ce înseamnă expresia asta – Nyaahh nyaahh – în limba lor de fiare!

124

TOM ORLEY

Picior peste picior, pe o rogojină, la umbra epavei plutitoare, Tom asculta bolboroseala vulcanului ce se stingea în tăcere. Gândindu-se că va muri de foame, asculta sunetele slabe emise de nesfârşitul peisaj cu ierburi, căruia îi găsea o oarecare frumuseţe. Ritmurile sentimentale, uneori întrerupte, se amestecau, formând un fundal pentru reflecţiile lui.

Pe rogojina din faţa lui, ca o mandală care invita la concentrare, era bomba cu mesaje pe care n-o detonase niciodată. Scânteia în lumina soarelui din prima zi frumoasă de pe Kithrup, după săptămâni întregi. Suprafaţa zgâriată strălucea încă.

Unde eşti tu acum?

Valurile de sub suprafaţă îi legănau blând platforma. În transă, plutea prin nivelurile de conştiinţă, ca un bătrân căutând încet prin pod, ca un cerşetor uitându-se curios prin crăpăturile unui căruţ de negustor în mişcare.