Charles Dart a fost confuz, dar apoi s-a gândit la sensul verbului „a acorda”.
Citise despre luptele rasiale de odinioară ale omenirii. Trecuse oare mai puţin de jumătate de mileniu de când oamenii inventaseră minciuni sfruntate unul despre altul în ceea ce priveşte culoarea pielii şi exterminaseră milioane de semeni ai lor, întrucât credeau în propriile minciuni?
A învăţat o expresie nouă, „reprezentare simbolică”, şi s-a simţit profund ruşinat. Asta fusese când se oferise voluntar pentru o misiune în spaţiu, hotărât să nu se întoarcă fără a-şi dovedi valoarea academică – pregătirea sa ştiinţifică, egală cu a oricărei fiinţe umane!
Din păcate, fusese desemnat să plece cu Streaker, o navă plină de delfini gălăgioşi şi de apă. Şi, pe deasupra, arogantul Ignacio Metz începuse să-l trateze ca pe unul dintre experimentele sale nereuşite.
Învăţase să suporte şi asta. Ba chiar flecărea uneori cu Metz. Avea să îndure orice, până se vor anunţa rezultatele obţinute pe Kithrup.
Atunci toţi se vor ridica în picioare când va intra Charles Dart într-o cameră! Studenţi străluciţi vor veni repede la el. Îşi vor da seama cu toţii că el, cel puţin, nu este un reprezentant simbolic!
Şirul gândurilor lui Charlie a fost întrerupt de sunetele ce veneau din pădurea învecinată. S-a grăbit să acopere o serie de comenzi din colţul de jos al consolei. Nu voia să rişte să-i descopere cineva partea secretă a experienţelor.
Dennie Sudman şi Toshio Iwashika au apărut pe poteca dinspre sat, vorbind în şoaptă şi ducând nişte bocceluţe. Charlie şi-a făcut de lucru, dând robotului comenzi detaliate, dar aruncând pe furiş câte o privire spre cei doi tineri, întrebându-se dacă bănuiau ceva.
Dar nu. Erau prea vrăjiţi unul de celălalt, se atingeau, se dezmierdau, şopteau. Charlie a pufnit, dezgustat de obsesiile sexuale ale oamenilor, dar a zâmbit şi le-a făcut cu mâna când s-au uitat în direcţia lui.
Nu bănuiesc nimic, şi-a spus el, felicitându-se când i-au făcut şi ei semn, apoi au continuat să se mângâie. Ce noroc am că sunt îndrăgostiţi!
***
— Tot vreau să rămân. Dacă Gillian se înşală? Dacă Takkata-Jim termină mai repede de convertit bombele?
Toshio a ridicat din umeri.
— Mai am ceva de care are nevoie. Şi-a coborât privirea la a doua sanie de pe lac, cea care îi aparţinea lui Tom Orley. Takkata-Jim nu va decola fără ea.
— Întocmai! a exclamat Dennie. Va avea nevoie de radioul ăla, altfel extratereştrii îl vor arunca în aer înainte să poată începe negocierile! Dar tu vei fi singur! Şi finul ăla e periculos!
— Ăsta-i unul dintre multele motive pentru care te trimit acum de aici.
— Nu vorbeşte oare masculul feroce din tine?
Dennie a încercat să-l ironizeze, dar nu a reuşit să fie sarcastică.
— Nu.
Toshio a scuturat din cap.
— Tu vorbeşti ca un comandant militar. Asta e. Acum hai să încărcăm şi ultimele mostre. Vă voi însoţi pe tine şi pe Sah’ot câţiva kilometri, apoi ne vom despărţi.
S-a aplecat să ridice unul dintre pachete, dar, înainte să-l atingă, a simţit o mână pe spate care l-a împins puţin, aşa că şi-a pierdut echilibrul.
— Dennie!
A văzut-o râzând răutăcios. În ultimul moment, a întins mâna stângă şi a prins-o pe a ei. Râsul lui Dennie s-a prefăcut într-un ţipăt când a târât-o după el în apă.
Au ieşit la suprafaţă, scuipând apă, între sănii. Dennie a scos un strigăt triumfător, i-a luat capul în mâini şi l-a băgat din nou sub apă. Apoi a ieşit la suprafaţă, când a lovit-o ceva din spate.
— Toshio! a exclamat Dennie pe un ton acuzator.
— N-am fost eu! Tânărul şi-a recăpătat suflul şi s-a îndepărtat de ea. Trebuie să fi fost celălalt iubit al tău!
— Al meu… O, nu! Sah’ot! Dennie s-a întors brusc, căutând şi lovind cu picioarele, apoi a ţipat când a simţit că era cineva în spatele ei. Voi, masculi fără minte, nu vă gândiţi la nimic altceva?
Un cap de delfin, cenuşiu, a ieşit la suprafaţă. Respiratorul care îi acoperea orificiul îi înăbuşea puţin râsul.
*Cu multă vreme înainte ca oamenii
Să înveţe vâslitul în trunchiuri de copaci –
*Noi am făcut o invenţie
*V-ar displăcea
Să încercaţi
*Un
Menage a trois?*
Sah-ot a râs batjocoritor, iar Toshio a fost constrâns să râdă şi el, pe când Dennie roşea şi începea să-l stropească. În cele din urmă, a înotat până la ea şi i-a ţintuit braţele de una dintre sănii şi a sărutat-o, ca să-i oprească ploaia de înjurături.
Buzele ei aveau gustul disperării de pe Kithrup când l-a sărutat şi ea. Sah’ot a venit lângă ei şi i-a muşcat uşor de picioare cu dinţii lui ascuţiţi.
— Ştii c-ar trebui să evităm să stăm în apa asta, dacă e posibil, a spus Toshio, ţinând-o în braţe. Nu ar fi trebuit să faci asta.
Dennie a scuturat din cap, apoi şi-a îngropat faţa în umărul lui.
