— Să vedem acum cât de bine funcţionează Calul Troian Marin, a spus Gillian. Primii inamici au fost destul de aproape să ne citească motoarele şi să afle că sunt fabricate pe Pământ. Dar tipii ăştia sunt prea în urmă. Suessi a modificat emisia noastră de energie după modelul thennanin, aşa cum ne-am înţeles, nu?

Wattaceti a fluierat aprobator.

— S-a făcut. Suessi spune că totuşi asta ne va micşora eficienţa. Îţi reaminteşte că motoarele noastre nu sssunt thennanine.

— Mulţumeşte-i din partea mea. Şi acum, ce se va întâmpla mai departe cu vieţile noastre depinde de lipsa de imaginaţie a inamicilor noştri, aşa cum bănuia Tom. Energie maximă la scuturile psi!

— Da, doamnă!

Detectorii de energie s-au aprins când navele din apropiere i-au lovit cu raze-sondă. Amestecătura pestriţă de vase extraterestre ce se apropiau a părut să ezite, apoi s-a împrăştiat.

— Numerele unu, patru şi cinci accelerează pentru a ne depăşi, a anunţat Tsh’t. Pe punte au răsunat aplauzele delfinilor.

— Şi celelalte?

Braţul mecanic al lui Tsh’t a indicat două puncte pe afişajul holografic.

— Micşorează viteza şi se pregătesc de luptă! Primim un comunicat în galactica zece. E o provocare ritualică!

Tsh’t a scuturat din cap.

— Cred că sssuntem thennaninii! Dar vor să se oprească şi să ne termine!

— Cine sunt?

— Fraţii Nopţii!

Pe ecranele care măreau imaginea se vedeau cele două vase de război care se apropiau, sumbre şi mortale.

Ce era de făcut? Gillian şi-a păstrat expresia impasibilă. Ştia că finii se uitau la ea.

Nu le putem depăşi, mai ales când imităm motoarele thennanine şi suntem în carcasa acestei nave greoaie. Dar numai un nebun şi-ar măsura puterile cu ele în luptă dreaptă.

Un luptător nebun ca Tom, s-a gândit apoi ironic. Sau Creideiki. Dacă oricare din ei ar fi acum la comandă, aş pregăti coroane şi condoleanţe pentru Fraţii Nopţii.

— Gillian? a întrebat Tsh’t cu nervozitate. Gillian s-a scuturat. Acum. Hotărăşte acum!

A privit maşinăriile morţii care se apropiau.

— Coborâm şi le sărim de gât, a spus ea. Ne îndreptăm spre Kithrup.

119

GALACTICI

— Să lăsam jumătate din flota noastră unită deasupra planetei. Niciunul dintre ceilalţi nu va îndrăzni să se întoarcă acum că suntem mai puternici. Vom trimite şi escadrile să cureţe lunile de duşmanii care se ascund acolo şi să vadă ce se întâmplă dincolo de gigantul gazos.

Vânătorul Tandu avea doar patru picioare acum, în loc de cele şase dinainte. Krat, regina Soro, s-a întrebat ce se întâmplase comandantului odioşilor ei aliaţi.

Nu că ar fi avut vreo importanţă. Krat visa la ziua când va putea să-i smulgă cu mâna ei membrele rămase şi apoi toate capetele înmugurite.

— E posibil ca haosul din apropierea planetei ăsteia să fie cauzat de prada noastră? a întrebat ea.

Expresia luptătorului Tandu era indescifrabilă pe ecran.

— Orice e posibil, chiar şi ce pare imposibil. Suna ca un truism tipic rasei Tandu. Dar prada nu poate scăpa, oricât de limitată ar fi puterea celor rămaşi în urmă. Dacă va fi prinsă de ei, supravieţuitorii se vor bate pentru victime. Când vor sosi forţele noastre, le vom prelua noi. E simplu.

Krat a încuviinţat. Simplu şi elegant.

Curând, şi-a spus ea. Curând vom smulge informaţiile de la pământeni sau vom scoate adevărul la lumină din epava lor. Şi imediat după aceea vom fi în faţa strămoşilor noştri.

Trebuie să mă asigur că vor fi lăsaţi în viaţă câţiva oameni şi delfini, după ce ne dau poziţia Flotei Strămoşilor. Clienţii mei nu sunt mulţumiţi că îi folosesc pe post de animatori. Voi fi scutită de multe probleme dacă îmi găsesc distracţii în afara familiei.

Se gândea cu nostalgie la un mascul robust din specia ei, în timp ce treisprezece nave ale aliaţilor Tandu şi Soro se îndreptau cu viteză maximă spre uriaşa planetă gazoasă.

120

STREAKER

— Avarie la flanşele de ssstază de la babord! a anunţat Wattaceti. Toate locaşurile pentru rachete din acel sector sunt inutilizabile.

— Vreo avarie la carena internă? a întrebat îngrijorată Gillian.

Finul părea şi el îngrijorat în timp ce căuta să afle ceva de la computerul de control al avariilor.

— Nu. Numai carena thennanină a fost lovită până acum. Dar Suessi spune că legăturile slăbesc.

— Vor încerca să-şi concentreze tirul pe flancul de la babord, acum că e avariat, a spus Tsh’t. Se aşteaptă să ne întoarcem şi să plecăm. Bateriile de rachete de la tribord! Trageţi cu mine la patruzeci de grade azimut pe o sută la sssud! Încetiniţi şi uitaţi-vă la fitile!

— Dar nu e nimeni acolo!

— Vor fi! Foc! Pilotule, virează nava la ssstânga cu doi radiani pe minut şi înclin-o cu unul pe minut!

Streaker s-a cutremurat şi a scârţâit pe când se întorcea încet în spaţiu. Ecranele pâlpâiau periculos sub puternicele raze ofensive pe care nu spera să le egaleze. Nicio lovitură nu a venit din direcţia adversarilor săi. Se ţineau cu uşurinţă după nava pământeană care încerca să fugă.

Din partea întunecată a lui Streaker au ieşit încet şase rachete mici şi au redus propulsia. Streaker s-a răsucit, încercând să-şi apere partea slăbită, un pic mai încet decât era în stare s-o facă.

Percepând o slăbiciune fatală, navele inamice i-au urmat virajul. Razele lor au străpuns partea avariată a lui Streaker, pe care Fraţii Nopţii o credeau a fi carena adevărată a adversarului lor.

Streaker a vibrat când razele au pătruns prin scuturile sale şi au lovit blindajul thennanin. Câmpul de stază a tremurat, dându-le tuturor senzaţii puternice de deja-vu. Chiar şi pe puntea plină cu apă, exploziile au aruncat personalul de la locurile lui. Detectorii de avarie ţipau raportând fum şi flăcări, blindaje care se topeau şi pereţi ce se îndoiau.

Crucişătoarele înaintau cu siguranţă în zona minată şi rachetele explodau.

Gillian s-a prins cu putere de o balustradă. Pe senzorii care nu erau încă dezintegraţi, inamicul era ascuns într-un nor de gaz fierbinte.

— Propulsie maximă, douăzeci de grade pe două şaptezeci! a ordonat Tsh’t. Întrerupeţi balansul şi oscilaţiile!

Motoarele torturate s-au străduit. Legăturile care fixau Streaker de carcasa blindată au scârţâit în timp ce nava accelera într-o nouă direcţie.