— Sss-a înţeles! Tsh’t a observat că Gillian îşi strângea pumnii. Şi ea simţea aceeaşi revoltă. Imediat!

S-a întors brusc şi a strigat echipajului:

*Cu răbdare,

Am îndurat toate insultele–

*Cu răbdare,

Intenţiile rele–

*Acum gata,

Nu mai avem răbdare –

*Visul şi logica

Ne unesc în luptă!!*

Personalul de pe punte a ovaţionat. Streaker s-a năpustit asupra inamicului surprins.

116

GALACTICI

Vocea reginei Soro a mârâit prin reţeaua de comunicaţii.

— Deci suntem de acord să încetăm urmărirea şi să ne unim forţele?

Vânătorul Tandu şi-a jurat să-şi taie două picioare în loc de unul, de ruşine că acceptase acel acord.

— Da, a răspuns. Dacă am continua aşa, nu am face decât să ne pierdem forţele. Voi, Soro, luptaţi bine pentru nişte insecte dăunătoare. Să ne unim şi terminăm odată.

Krat a fost mai explicită.

— Jurăm pe Pactul Numărul Unu, cel mai vechi şi mai drastic din Bibliotecă, să-i prindem pe pământeni împreună, să le smulgem informaţiile şi să-i căutăm împreună pe emisarii strămoşilor noştri, să-i lăsăm să fie arbitrii disputei noastre.

— De acord, a încuviinţat Tandu. Acum să terminăm ce avem de făcut aici şi să ne întoarcem să punem mâna pe pradă.

117

TAKKATA-JIM

Acum înţelegea ce voiau să spună oamenii când vorbeau despre „furcile caudine”.

Takkata-Jim era obosit. Fugea de ore întregi, sau aşa i se părea. De câte ori încerca să devieze şalupa într-o parte, pentru a se preda unei facţiuni, alta trăgea salve între el şi ţinta lui, obligându-l să se retragă.

Cu puţin timp în urmă, zărise un lung şir de nave plecând de pe Kithrup în direcţia opusă. Nu-i luase mult timp să înţeleagă că Streaker executase o mutare pe tabla de şah.

Atunci, s-a terminat, s-a gândit. Am încercat să-mi fac datoria, aşa cum am crezut de cuviinţă, şi să-mi salvez şi viaţa. Zarurile sunt acum aruncate. Planul meu a eşuat.

Sunt pierdut. Nu mai pot face nimic, poate în afară de a mai da câteva minute lui Streaker.

Cu câtva timp în urmă, navele încetaseră să se mai distrugă reciproc pe când îl urmăreau. Takkata-Jim şi-a dat seama că ajunseseră la un acord.

Pe neaşteptate, a auzit în receptor un cod de bază în galactica unu. Mesajul era simplu… să se oprească şi să se predea flotelor aliate Tandu şi Soro.

Takkata-Jim a strâns din fălci. Nu avea transmiţător, aşa că nu putea răspunde. Dar, dacă rămânea pe loc în spaţiu, probabil că extratereştrii ar fi interpretat asta ca pe o predare.

A aşteptat să se repete mesajul de trei ori, apoi a început să micşoreze viteza… dar încet, foarte încet, trăgând de timp.

Când s-au apropiat Galacticii de el şi l-au ameninţat pe un ton din ce în ce mai hotărât, Takkata-Jim a oftat şi a reactivat computerele care controlau tirul.

Şalupa s-a zgâlţâit când a lansat rachetele. A ambalat din nou motoarele la maximum.

Când ambele flote au tras concomitent rafale de rachete spre el, a încercat să le evite. N-ar fi dat dovadă de spirit sportiv dacă s-ar fi resemnat.

Dar nu avea curajul să facă un efort prea mare. În schimb, a compus o poezie, pe când îşi aştepta moartea.

*Cel mai trist lucru

Pentru un delfin – chiar şi pentru mine –

E să moară singur…*

118

STREAKER

Ambuscada de lângă gigantul gazos a fost neaşteptată. Inamicul s-a apropiat, folosind gravitatea marii planete pentru a vira într-o hiperbolă strânsă. Nu era pregătit pentru un atac pe flancuri.

În comparaţie cu picajul său rapid, Streaker părea să stea pe loc. S-a repezit la două nave care treceau pe acolo, aruncând în calea lor o pânză de antimaterie.

Una din ele a explodat ca o floare de foc înainte s-o identifice computerele de pe Streaker. Probabil că ecranele de protecţie se stricaseră după atâtea săptămâni de luptă.

Celălalt crucişător era într-o formă mai bună. Ecranele lui răspândeau un violet ameninţător şi linii subţiri de metal explodând îi brăzdau carena. Dar a trecut prin capcană şi a început să-şi micşoreze mult viteza.

— Din păcate, va scăpa de minele noastre, a anunţat Tsh’t. N-am avut timp să aşternem o reţea perfectă.

— Nu putem avea totul, i-a răspuns Gillian. Te-ai descurcat de minune. Va dura un timp până să se întoarcă să ne atace.

Tsh’t s-a uitat cu atenţie la ecran şi şi-a ascultat amplificatorul neuronal.

— Poate îi va trebui foarte mult timp, dacă motoarele îşi pierd din forţă. E în picaj şi se va lovi de planetă.

— Bine. Să-l lăsăm în pace şi să ne ocupăm de ceilalţi.

Mişcarea lui Streaker îl ducea departe de uriaşa planetă, către alte cinci crucişătoare care îl ajungeau din urmă cu viteză maximă. Asistaseră la ambuscadă şi acum îşi modificau complet traiectoria.