Şi acum mica şalupă ar fi fost unica speranţă a lui Toshio. Trebuia s-o găsească pe Hikahi înainte să dea Gillian de ea. Gillian ar fi fost în stare să trimită şalupa după Tom Orley, nu după Toshio.
Ştia că nu trebuia să gândească aşa şi avea remuşcări din cauza acelei decizii. Dar, dacă putea minţi un delfin, putea să o facă şi cu altul.
93
TAKKATA-JIM ŞI METZ
Fostul secund scutura din cap şi scrâşnea din dinţi, gândindu-se la acel ultim sabotaj.
— O să le atârn maţele de copacii din pădure! a şuierat el.
Braţele-waldo foarte grele ale păianjenului blindat au scos un sunet strident.
Ignacio Metz şi-a ridicat privirea spre firele subţiri, aproape invizibile, care formau o pânză de păianjen deasupra şalupei mari, ţinând-o la sol. A clipit, încercând să urmărească firele până în inima pădurii.
Metz a scuturat din cap.
— Secundule, eşti sigur că nu exagerezi? Mi se pare că băiatul a vrut doar să se asigure că nu decolăm înainte de momentul stabilit.
Takkata-Jim s-a întors brusc şi s-a uitat la el ameninţător.
— Doctore Metz, deodată te-ai răzzzzgândit? Acum ar trebui s-o lăsăm pe femeia aia nebună care conduce Streaker să-i ducă pe oamenii noşşştri la moarte ssssigură?
— Nu, evident că nu! Metz s-a dat înapoi auzind vehemenţa vorbelor rostite cu ranchiună de ofiţerul delfin. Trebuie să perseverăm, de acord cu tine. Trebuie să le oferim un compromis Galacticilor, dar…
— Dar ceeee?
Metz a ridicat nesigur din umeri.
— Cred că nu ar trebui să-l învinovăţeşti pe Toshio că-şi face treaba…
Fălcile lui Takkata-Jim s-au închis, scoţând un sunet ca de împuşcătură. A apropiat păianjenul de Metz şi l-a oprit la mai puţin de un metru de bărbatul agitat.
— Tu crezi! Tu CREZI! Dintre toate comicăriile, asta le întrece pe toate! Tu, care ai fost atât de arogant să crezi că inteligenţa ta o depăşeşte pe cea a consiliilor de pe Terra… tu care ţi-ai adus monşşştrii preferaţi în mijlocul unui echipaj deja slăbit… tu care te-ai amăgit că totul merge ssstrună şi ai ignorat semnalele de alarmă când şşştiinţa ta era necesară clienţilor tăi disssperaţi… da, Ignacio Metz, spune-mi ce crezi! a pufnit batjocoritor Takkata-Jim.
— D… dar noi… tu şi cu mine eram de acord aproape în toate privinţele! Stenos ai mei cu grefe genetice au fost cei mai loiali susţinători ai noştri! Sunt singurii care ne-au rămas alături!
— Stenos ai tăi nu erau Stenos, ci creaturi monstruoase şi dezechilibrate care nu ar fi trebuit să ia parte la aceassstă misssiune! M-am folosit de ei ca şi de tine. Dar nu mă pune în aceeaşi oală cu monştrii tăi, Metz!
Uimit, bărbatul s-a dat câţiva paşi în spate şi s-a sprijinit de carena şalupei.
Din apropiere se auzeau sunetele scoase de maşinăriile care se apropiau. Takkata-Jim l-a prevenit pe om să tacă, fulgerându-l cu privirea. Păianjenul lui Sreekah-pol şi-a făcut apariţia din frunziş.
— Fireleee duc la b-bazin, a anunţat finul într-o anglică prea stridentă pentru ca Metz să o poată urmări. Coboară şi ssse înfăşoară în jurul puţului săpat de copacul-b-burghiu.
— Le-aţi tăiat?
— Dddaa!
Neo-finul a dat din cap.
Takkata-Jim i-a răspuns la fel.
— Doctore Metz, pregăteşte-i, te rog, pe Kiqui. Sunt a doua noastră marfă de ssschimb şi trebuie să fie gata pentru o inspecţie din partea oricărei rase cu care intrăm în contact-t.
— Unde te duci? l-a întrebat Metz.
— Nu ţi-ar plăcea să şşştii unde.
Bărbatul a văzut hotărârea din privirea lui Takkata-Jim. Apoi i-a văzut pe Stenos. În ochii lor era o sclipire nebunească.
— I-ai împins în stadiul primitiv! a exclamat el. Am înţeles! I-ai făcut pe fini să înnebunească! O să ajungă nişte criminali!
Takkata-Jim a oftat.
— O să-mi fac mai târziu procese de conşşşştiinţă, doctore Metz. Între timp voi face ceea ce trebuie ca să sssalvez nava şi misssiunea noastră. Cum un delfin sssănătos la cap nu poate ucide fiinţe umane, am nevoie de delfini nebuni.
Cei trei Stenos îl priveau pe Metz şi zâmbeau larg. Omul s-a uitat îngrozit în ochii lor, ascultând sunetele sălbatice pe care le scoteau.
— Şi tu eşti nebun! i-a şoptit el.
— Nu, doctore Metz, a scuturat din cap compătimitor Takkata-Jim. Tu eşti nebun de legat. Finii ăştia sunt nebuni. Dar eu o să reacţionez doar cum ar face-o un om disperat şi devotat misiunii sale. Pot fi un criminal sau un patriot, în funcţie de cum priveşşşti sssituaţia, dar sunt conştient.
Metz a făcut ochii mari.
— Nu îi poţi aduce pe Pământ pe cei care ştiu…
S-a făcut alb ca varul şi s-a întors ca să o zbughească pe uşă.
