— Stăpână, a anunţat-o el. Nu am observat până acum din cauza vulcanilor, dar s-a lansat ceva de pe suprafaţa planetei.
Krat s-a bucurat. Asta aştepta! Deşi trimisese nave în locul de unde se transmiseseră mesajele radio, nu dispersase flota.
— Diversiuni! Toate au fost diversiuni! Transmisiunile radio, atacurile psi, chiar şi vulcanii!
Era întru câtva curioasă cum reuşiseră pământenii să le facă pe ultimele două. Dar întrebarea avea să-şi primească răspunsul când oamenii şi clienţii lor aveau să fie capturaţi şi interogaţi.
— Pământenii au aşteptat până când bătălia s-a mutat lângă planetă, a bolborosit ea. Iar acum vor să scape! Trebuie să…
Cullcullabra s-a dus lângă ea şi a făcut o plecăciune.
— Stăpână, am căutat prin Bibliotecă şi cred că ştiu sursa atacului psi şi a…
Ochii Pilului s-au bulbucat când Krat l-a înjunghiat în abdomen cu gheara de împerechere. Regina s-a ridicat în picioare, ţinându-l pe bibliotecar în aer, apoi i-a aruncat trupul neînsufleţit înspre zid.
Stătea deasupra cadavrului, inspirând adânc mirosul morţii. Nu va avea de furcă cu acest asasinat. Acest Pil idiot o întrerupsese! Nimeni nu putea să spună că nu a fost îndreptăţită de această dată!
Şi-a pus gheara în teacă. Se simţise bine. Nu la fel de bine dacă s-ar fi împerecheat cu un mascul din rasa ei, care s-ar fi luptat, dar fusese totuşi satisfăcător.
— Vorbeşte-mi de nava pământenilor, i-a spus ea cântat lui Paha.
A observat că a aşteptat o secundă după ce a terminat de vorbit.
— Stăpână, i-a zis, nu e nava lor principală. Pare a fi o navă-spion.
Krat a încuviinţat din cap.
— Un emisar. M-am tot întrebat de ce nu au încercat să se predea înainte. Mutaţi flota ca să interceptaţi nava asta. Trebuie să acţionăm înainte să observe Tandu! Să rămână noii noştri aliaţi Thennanin în ariergardă. Vreau să înţeleagă că sunt partenerii noştri minori în această afacere.
— Stăpână, Thennaninii vor deja să ne lase. Par dornici să se alăture haosului de pe planetă.
Krat a pufnit.
— Lasă-i. Suntem din nou chit cu Tandu. Şi oricum thennaninii sunt aproape epuizaţi. Să plece. Apoi ne ducem după nava-spion!
S-a sprijinit de pernele de vletoor şi a început să fredoneze.
Curând. Curând.
***
Stăpânii cereau prea multe. Cum se puteau aştepta ca Acceptorul să raporteze atât de exact când se întâmplau atâtea!
Era superb! Totul se întâmpla în acelaşi timp! Bătălii mici şi strălucitoare pe suprafaţa planetei… vulcani luminoşi şi fierbinţi… şi acel răget psihic de furie care se revărsase din planetă cu puţină vreme înainte!
Furia încă fierbea şi spumega. De ce nu erau interesaţi stăpânii de ceva atât de unic? Psi de sub suprafaţa unei planete? Acceptorul le putea spune Tandu atât de multe despre vocea aia înfuriată, dar ei voiau doar să o reducă la tăcere. Îi zăpăcea şi îi făcea să se simtă vulnerabili.
Acceptorul a observat totul încântat, până când a venit din nou pedeapsa. Stăpânii au dezlănţuit un bici neuronal. Picioarele i-au tremurat de la fiorul neplăcut care i-a străbătut corpul.
Să lase „pedeapsa” să-i schimbe comportamentul de această dată? Acceptorul se gândea la o astfel de posibilitate.
S-a hotărât să ignore „durerea”. Să strige şi să linguşească. Acceptorul era fermecat de vocile furioase care se agitau dedesubt şi le asculta cu toată atenţia.
105
SCHIFUL
— Ce naiba…?
Dennie s-a rostogolit de pe pragul uscat şi a căzut în apa de jos. Sah’ot a strigat confuz pe când cala micii ambarcaţiuni se înclina.
Apoi, pe lângă mişcarea fizică, un val de disconfort psihic a început să le umple creierele. Dennie a scuipat apa şi s-a apucat de balustradă. Voia să-şi acopere urechile.
— Nu din nou, se tânguia ea.
Încerca să se folosească de ce o învăţase Toshio… Concentrându-se asupra bătăilor inimii ca să alunge tensiunea electrică din mintea ei. Aproape că nici nu şi-a dat seama când Sah’ot a strigat:
— Ei sssunt!
Finul a apăsat cu botul butonul bocaportului şi a alergat într-un suflet pe culoar, intrând în camera de control.
— Creideiki! a început el, uitând pentru o clipă că nu avea cum să-l înţeleagă căpitanul. Ei sunt. Vocile de jos!
Creideiki l-a privit şi Sah’ot şi-a dat seama că fostul căpitan ştia deja. De fapt nu părea deloc surprins. Creideiki a fredonat o melodie blândă de acceptare. Părea mulţumit.
De la staţia pilotului, Keepiru a zis:
— Primesc un flux de neutrino şi anti-g! Vin din faţă. O navă mică decolează.
