*Petale plutesc,
*Trec prin mâna iubitei mele,
*Pe când îşi aminteşte de mine –*
Semnalul a şuierat până când Tom a întrerupt circuitul.
S-a ridicat şi a dus radioul afară. S-a apropiat de marginea unui bazin deschis şi a aruncat transmiţătorul. Dacă depistase cineva cristalele din aparat, acel extraterestru ar fi trebuit să plonjeze ca să-l găsească.
Stătea acolo lângă bazin şi se uita cum treceau norii joşi, întunecaţi şi grei de la ploaia acumulată în ei.
Urma să ajungă în orice moment. Avea armele la centură, pe lângă tubul pentru respiraţie şi un bidon plin. Era pregătit pentru ei.
Stătea acolo, uitându-se şi aşteptând, când vulcanul fumegând de la orizont a început să se agite, apoi a erupt şi a scos artificii strălucitoare pe cer.
***
Vedea puntea ca prin ceaţă. Gillian avea ochii plini de lacrimi, dar, când a clipit, lacrimile nu au curs. I se lipeau de ochi ca nişte pietre preţioase.
— Să răspundem? a întrebat-o Tsh’t în şoaptă.
Gillian a scuturat din cap. Nu, a încercat ea să zică, dar nu a reuşit decât să mimeze cuvântul. Simţea telepatic înţelegerea celor din jurul ei.
Cum pot să-l jelesc, se gândea ea, când încă îi mai simt prezenţa? E încă viu acolo pe undeva.
Cum pot să-l jelesc?
A simţit o mişcare pe când un fin se apropia cu grijă, încercând să-i raporteze lui Tsh’t fără să o deranjeze pe Gillian.
Gillian a închis ochii ale căror gene o usturau. În cele din urmă, lacrimile au început să curgă, brăzdându-i obrajii. Nu putea să-şi bage mâna pe sub mască să le şteargă, aşa că le-a lăsat aşa. Când a deschis ochii, vedea limpede.
— Am auzit ce-ai zis, Wattaceti. În ce direcţie se îndreaptă Takkata-Jim?
— Spre flotilele Galacticilor, doamnă comandant. Deşi flotilele par a fi dissstruse! Fierb la fiecare pas, după confuzia generată de explozia psi. Se pare că la suprafaţă o să fie o luptă în toată regula… deasupra poziţiei domnului Orley.
Gillian a încuviinţat din cap.
— O să mai aşteptăm puţin. Du-te la starea galbenă şi ţine-mă la curent.
Personalul care nu era de serviciu a fost chemat la posturi. Suessi şi D’Anite au spus că motoarele erau ambalate.
Ultima şansă, Hikahi, s-a gândit Gillian. Vii?
— Gillian! a strigat-o Kaa Norocosul. Cu braţul lui mecanic a indicat spre unul dintre hublouri. Stânca!
Gillian s-a dus într-un suflet acolo şi s-a uitat unde îi arăta pilotul. Întreaga masă de roci se cutremura. În marele zid au început să apară crăpături ce dominau nava Streaker.
— Pregătiţi-vă pentru decolare! a ordonat Gillian. Tsh’t, du-ne de-aici!
104
GALACTICI
Cullcullabra a făcut o plecăciune adâncă în faţa lui Krat, regina Soro.
— Ai descifrat transmisia omului? a izbucnit ea.
Acel Pil grăsan a făcut din nou o plecăciune, dându-se puţin înapoi.
— Nu, Mamă a Flotei, nu pe de-a-ntregul. Omul a vorbit în cele două limbi primitive, „anglică” şi „trinară“. Avem programe de traducere pentru amândouă, dar sunt atât de haotice şi de contextuale – nu ca alte limbi civilizate…
Bibliotecarul a tresărit când Krat i-a şuierat:
— Nu ai reuşit să afli nimic?
— Stăpână, credem că ultima parte a mesajului, în limba delfinilor, e cea mai importantă. Poate a fost un ordin pentru clienţii lui sau…
Bibliotecarul a fluierat exasperat şi s-a dus înapoi la postul lui pe când o prună ling l-a ratat cu câţiva centimetri.
— Ipoteze! Presupuneri! a izbucnit Krat. Chiar şi Tandu fierb de entuziasm şi trimit expediţie neînsemnată după expediţie neînsemnată acolo unde a fost transmis mesajul. Şi trebuie şi noi să-i urmăm, nu?
A privit în jur. Echipajul a plecat ochii.
— Are cineva măcar o idee care să explice acel atac psi care a avut loc cu puţin timp în urmăşi care a dezorientat fiecare sofont din sistem? A fost şi asta o himeră a pământenilor? Oare vulcanii care ne umplu instrumentele cu electricitate statică sunt doar o simplă păcăleală?
Echipajul încerca să pară ocupat şi atent în acelaşi timp. Nimeni nu voia să o enerveze şi mai mult pe Mama Flotei.
Un războinic Paha a ieşit de la biroul de detectare.
