După o clipă, a primit răspunsul inginerului.
— Suessi spune că nu va fi nicio problemă. Absolut niciuna, doamnă.
121
GALACTICI
Creasta lui Buoult era zguduită de un tremur plin de emoţie. Focul lui Krondor era în faţa lor, avariat, dar semeţ. Crezuse vechiul vas pierdut din prima zi de luptă, împreună cu baronul Ebremsev, comandantul său. Buoult aştepta cu nerăbdare să-şi revadă vechiul tovarăş de arme.
— Încă niciun răspuns? l-a întrebat pe ofiţerul de comunicaţii.
— Nu, comandante. Nava tace. E posibil să fi fost lovită mortal chiar acum şi… Aşteaptă puţin! E ceva! Un semnal luminos, o comunicare deschisă, nu codificată! Trimit mesajul printr-un hublou!
Buoult s-a apropiat, nerăbdător.
— Ce spun? Cer ajutor?
Ofiţerul de comunicaţii s-a încovoiat la monitor, urmărind luminiţele şi notându-şi ceva.
— Toate armele şi comunicaţiile distruse, a recitat, suportul vital şi motoarele auxiliare încă folosibile… Pământenii sunt în faţă, urmăriţi de forţele rămase… Ne vom retrage… Vânătoare plăcută… Aici Focul lui Krondor; am închis.
Buoult a găsit mesajul cam ciudat. De ce voia Ebremsev să se retragă dacă mai era în stare să urmărească inamicul şi să-l atace? Poate făcea pe eroul ca să nu-i reţină. Buoult era cât pe ce să insiste să trimită ajutoare când ofiţerul de comunicaţii a vorbit din nou.
— Comandante! O escadrilă decolează de pe planeta acvatică! Cel puţin zece nave! După semne, sunt atât Tandu, cât şi Soro!
Creasta lui Buoult s-a pleoştit pentru o clipă. Avea confirmarea ultimei alianţe a ereticilor.
— Avem o singurăşansă! Să pornim imediat după fugari! Putem să-i învingem pe cei rămaşi chiar când ei îi înfrâng pe pământeni şi apoi să fugim înainte să vină Tandu şi Soro!
Tocmai când nava lui pleca în viteză, a transmis un mesaj vasului Focul lui Krondor.
— Marile Spectre să fie cu voi…
122
STREAKER
— E cam sofisticat computerul ăsta pe care l-ai ţinut ascuns până acum, a comentat Tsh’t.
Gillian a zâmbit.
— De fapt, e al lui Tom.
Delfinii au încuviinţat cu un aer ştiutor. Era o explicaţie suficientă.
Gillian i-a mulţumit lui Niss pentru rapida traducere din thennanină. Vocea fără trup şoptea dintr-un mănunchi de scântei care pluteau lângă ea, învârtindu-se printre bulele de apă oxigenată efervescentă.
— N-am putut să fac nimic altceva, Gillian Baskin, i-a răspuns computerul. Voi, pământeni rătăciţi, aţi acumulat, trecând prin atâtea nenorociri, mai multe informaţii decât au strâns stăpânii mei în ultimii o mie de ani. Lecţiile despre elevaţie vor fi preţioase pentru tymbrimieni, care sunt întotdeauna dornici să înveţe… chiar şi de la nişte pui de lupi orfani.
Vocea s-a stins şi scânteile au dispărut înainte ca Gillian să poată răspunde.
— Echipa de semnalizare s-a întors de la hublou, Gillian, a anunţat-o Tsh’t. Thennaninii au pornit în urmărirea umbrelor noastre, dar se vor întoarce. Acum ce facem?
Gillian tremura de la excesul de adrenalină. Nu-şi făcuse planuri pentru mai departe. Era un singur lucru pe care voia să-l facă. O singură destinaţie în univers unde voia să ajungă.
— Kithrup, a spus ea în şoaptă.
Gillian s-a scuturat să-şi revină.
— Kithrup?
S-a uitat la Tsh’t, ştiind ce avea să-i răspundă, dorindu-şi să nu fie acela răspunsul.
Tsh’t şi-a scuturat capul lucios.
— În momentul de faţă, Gillian, e o altă flotilă care orbitează în jurul lui Kithrup. Nu se luptă. Trebuie să fi învins în marea bătălie.
Gillian a încuviinţat din cap. Îi era greu să vorbească, aşa că a rostit cuvintele cu efort.
— La nord, a spus. Du-ne de-a lungul nordului galactic, Tsh’t… la punctul de transfer. Cu viteză maximă. Când ne apropiem îndeajuns, vom abandona Calul Marin şi ne vom căra naibii de aici… cu ţărâna pe care am câştigat-o.
Delfinii s-au întors la locurile lor. Zgomotul făcut de motoare devenea din ce în ce mai puternic.
Gillian a ajuns înotând în colţul întunecat al cupolei de cristal, într-un loc unde era o crăpătură în carcasa thennanină, prin care putea să vadă stelele. Streaker a accelerat.
123
GALACTICI
