Şi i s-a dat multă tămâie
Pe care el o va oferi ca ofrandă, împreună cu rugăciunile tuturor îngerilor
Spre altarul de aur care se afla în faţa tronului.
Şi fumul de tămâie se ridică în faţa lui Dumnezeu
Din mâna îngerului.
Şi îngerul luă cădelniţa,
Şi o umplu cu focul de la altar,
Şi-l aruncă pe Pământ,
Şi se auziră voci, şi tunete,
Şi fulgere şi cutremure,
Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trompete
Se pregăteau să sune.
Şi primul înger sună,
Şi urmară grindină şi foc amestecate cu sânge,
Şi acestea au fost aruncate pe pământ,
Şi pădurile verzi şi pomii au fost arşi.
Şi toată iarba verde a fost transformată în cenuşă.
Şi sună şi cel de-al doilea înger împreună cu cel de-al treilea,
Şi un mare munte de foc
Se prăbuşi în mare,
Şi vapori de sânge se ridicau de la pământ
Şi sună şi cel de-al patrulea înger,
Şi, iată, se produse un mare cutremur de pământ,
Şi soarele se întunecă ca o pânză groasă,
Iar luna se făcu ca sângele.
Şi sună şi cel de-al cincilea înger,
Şi stelele cerului căzură pe pământ
Întocmai cum cad curmalele înainte de a le veni vremea,
Când sunt scuturate de un vânt puternic.
Şi sună şi cel de-al şaselea înger,
Şi cerul se retrase ca un sul care este rulat,
Şi pe întregul Pământ nu mai exista nici un pom,
Nici o floare, nici un fir de iarbă.
Şi eu şedeam pe Pământ,
Şi picioarele mele se afundau în solul moale şi gros amestecat cu sânge,
Când eu mă îndreptam pentru a scruta cu privirea orizontul.
Şi o mare linişte se aşternu asupra întregului pământ.
Şi sună şi cel de-al şaptelea înger
Şi am văzut o fiinţă puternică coborând din ceruri
Învăluită într-un nor,
