SOCRATE: Ce-nţeleg şi cu oricare lucru. Luăm, de pildă, rotunjimea, pe care aş putea-o numi o figură, nu însă figura, fi ndcă există şi alte figuri afară de rotunjime.
MENON: Şi-i corect să spui aşa, că şi eu, când vorbesc de dreptate, recunosc că în afară de ea există
şi alte virtuţi.
SOCRATE: Care-s acestea? Spune-mi şi tu aşa cum, de pildă, dacă mi-ai cere, ţi-aş înşira un număr de figuri. Citează-mi deci şi alte virtuţi.
MENON: îndrăzneala, de pildă, mi se pare a fi virtute; apoi cumpătarea, înţelepciunea, generozitatea şi alte multe.
SOCRATE: Iar căzurăm, Menon, în eroarea de adineauri; iar am dat de multe virtuţi, căutând numai una. Decât modul cum am ajuns aici a fost acum altul decât adineauri. Dar virtutea unică, virtutea care trece ca un fir prin toate, n-o putem afla.
MENON: Nu pot pretinde, Socrate, ca în celelalte expuneri ale tale, care-i virtutea unică pe care o ceri acum; aceea care se opune, ca virtute, tuturor celorlalte.
74a
351
PLATON
SOCRATE: Este şi firesc. Dar eu îmi voi da osteneala cât pot să facem totuşi un pas mai departe. îţi dai seama că în toate-i aşa? Dacă unul te-ar întreba — cum ziceam mai înainte — „Ce-i o figură, Menon"? şi i-ai răspunde: „Rotunjimea"; şi dacă el te-ar întreba, ca şi mine: „Rotunjimea-i figura însăşi sau numai una din figuri?" Neîndoios, răspunsul tău ar fi: „Numai una din figuri".
MENON: Desigur.
SOCRATE: Şi n-ai spune asta tocmai fi ndcă există şi alte figuri?
MENON : Da.
SOCRATE: Şi dacă ar adăuga întrebarea: „Ce fel sunt?" i-ai putea răspunde?
MENON: I-aş putea.
SOCRATE: Presupun iarăşi că te-ar întreba în acelaşi fel şi despre culoare: „Ce anume este?"
Răspunzându-i „albul" cel ce te-a întrebat ţi-ar putea întoarce vorba astfel: „Albul este culoarea însăşi, sau numai una din culori?", iar răspunsul tău ar fi: „E numai una", fi ndcă există şi alte culori.
MENON: Aşa e.
SOCRATE: Şi dacă te-ar îndemna să rosteşti şi alte culori, nu i-ai spune şi altele, care nu-s mai puţin culori decât albul?
MENON: Aşa e.
SOCRATE: Şi dacă cineva ar duce mai departe firul gândiri (la fel cu mine acum) şi ar spune: „Noi pururea ajungem la pluralitate, dar mie nu-mi trebuie asta, ci, fi ndcă dai tuturor un singur nume şi susţi că nu-i unul care să nu fie totuşi o figură — chiar când sunt opuse una alteia — spune-mi care-i esenţialul, care-i lucrul ce cuprinde în mod egal suprafaţa rotundă, ca şi pe cea dreaptă, pe care o numeşti figură şi zici că rotundul nu-i întru nimic mai puţin figură ca dreptul?" Ce, nu spui asta?
MENON: Ba da.
SOCRATE: Toate bune, dar afirmând aşa ceva nu-i cum ai zice, de pildă: „Rotundul nu-i întru nimic mai rotund ca dreptul şi dreptul nu-i întru nimic mai drept ca rotundul?"
MENON: Deloc, Socrate!
SOCRATE: Cum, nu spui tu de forma rotundă că-i o figură cum e cea dreaptă şi despre aceasta că-i o figură la fel cu cea dintâi?
MENON: Adevăr grăieşti.
352
MENON
SOCRATE: Atunci ce-i aceea al cărei nume este „figură"? încearcă de-mi spune. Vezi însă daca şi
mie, care te întreb astfel, despre figură sau culoare, mi-ai răspunde: „Omule, nici nu înţeleg ce doreşti de la mine, nici nu ştiu ce vorbeşti", mi-e teamă că i-ai da prilejul să se mire şi să-ţi spună: „Nu pricepi ca eu umblu după ce-i comun în toate astea?" Cum, n-ai putea da răspuns la o întrebare, de pildă, formulată aşa: „Ce conţinut comun este în suprafaţa rotundă, în cea dreaptă, şi-n toate celelalte, pe care le numeşti figuri?" încearcă de-mi spune, căci ai să dobândeşti prin asta încă o experienţă în vederea răspunsului ce mi-l vei da asupra virtuţi .
MENON: Ba nu, asta spune-o mai bine tu, Socrate.
SOCRATE: Vrei să-ţi fac o plăcere?
MENON: Nici vorbă.
SOCRATE: Vei binevoi atunci să-mi vorbeşti la rândul tău despre virtute?
MENON: Cum de nu?
SOCRATE: Să-mi dau deci osteneala... că face.
MENON: Se-nţelege că face.
Ce este o schemă?
SOCRATE: Dacă-i aşa, să ne ostenim a spune ce-i o figură. Bagă mai întâi de seamă dacă primeşti pentru schemă următoarea definiţie. Din toate lucrurile schema-i numai acea însuşire care însoţeşte pururea culoarea. Ţi-i de ajuns asta ori umbli după alta? Cât mă priveşte, mi-ar plăcea să spui şi tu despre virtute atât cât poţi.
