SOCRATE: Deosebirea ce faci, Menon, este privitoare numai la virtute? Că una-i virtutea bărbatului, alta a femei , şi aşa mai departe?
349
72a
PLATON
Sau se poate referi şi la sănătate şi la mărime şi la puterea trupului? Sănătatea unui bărbat este după
tine altceva decât a femei sau e una şi aceeaşi oriunde-i vorba de sănătate şi indiferent dacă avem de-a face cu e un bărbat sau cu altcineva?
MENON: Aceeaşi mi se pare sănătatea şi a bărbatului şi a femei .
SOCRATE: Nu-i la fel şi în privinţa mărimi , în a puteri corpului? Dacă, de pildă, o femeie este voinică, nu va fi astfel prin aceeaşi însuşire şi prin aceeaşi putere prin care este voinic un bărbat? Căci prin cuvântul „aceeaşi" înţeleg că puterea nu-i mai puţin putere când aparţine bărbatului decât când aparţine femei . Ori găseşti pe ale vreo deosebire? 73a MENON: Eu, nu.
SOCRATE: Şi virtutea, în însuşirea ei de virtute, se va deosebi când o aflăm la copil, la bătrân, la femeie ori la bărbat?
MENON: Mi se pare, Socrate, că în toate acestea nu-i unul şi acelaşi caz.
SOCRATE: De ce? N-ai spus tu că virtutea bărbatului e să conducă bine treburile statului, a femei să
administreze casa?
MENON: Am spus.
SOCRATE: Bine, dar a fi în stare să conducă bine statul, casa ori b altceva nu înseamnă să le călăuzeşti cu înţelepciune şi dreptate?
MENON: Se-nţelege.
SOCRATE: Dar a administra drept şi înţelept nu-i în realitate a picura dreptate şi înţelepciune în fiece act de conducere?
MENON: Fireşte.
SOCRATE: Atunci şi unul şi celălalt, când vor să dobândească virtutea, au nevoie de aceleaşi lucruri.
Şi femeia şi bărbatul trebuie să picure dreptatea şi înţelepciunea în administraţi le ce fac.
MENON: Se vede.
SOCRATE: Dar ce, copilul şi bătrânul, dacă sunt dezordonaţi şi nedrepţi, ar mai putea fi virtuoşi?
MENON: Nu, desigur.
SOCRATE: Dar dacă sunt înţelepţi şi drepţi? c MENON: Atunci da.
SOCRATE: Prin urmare toţi oameni sunt în acelaşi chip virtuoşi, fi ndcă devin astfel prin aceleaşi însuşiri.
MENON: Probabil.
SOCRATE: Că, desigur, n-ar fi virtuoşi în acelaşi chip, de n-ar fi într-însii aceeaşi virtute.
350
MENON
MENON: Nu, desigur.
SOCRATE: întrucât virtutea este în toate una şi aceeaşi, caută de spune, adu-ţi aminte ce-a zis
Gorgias că este, şi ce zici tu — după dânsul?
Virtutea privită în general. O definiţie a virtuţii
MENON: Ce alta decât puterea de a conduce oameni ? Iată o definiţie, dacă umbli după una atotcuprinzătoare.
SOCRATE: E tocmai după ce umblu. Dar crezi tu, Menon, ca aceeaşi virtute poate însufleţi şi pe copil şi pe sclav... pentru a-i face în stare să poruncească stăpânului lor? Şi găseşti că cel ce conduce mai rămâne sclav?
MENON: Deloc, Socrate.
SOCRATE: Nici nu-i firesc, preabunule. Acum bagă de seamă următoarele: când zici „e în stare să
poruncească", nu-i bine să mai adăugăm „cu dreptate" şi nu „pe nedrept"?
MENON: Este bine, Socrate, că doar dreptatea-i virtute.
SOCRATE: Vorbeşti de virtute, Menon, ori de virtuţi?
MENON: Ce vrei să-nţelegi cu asta?
