Un crucifix de aur.
123 ➢
Părea că pluteşte în faţa lui, pluteşte deasupra unei mări de roşu şi negru.
Apoi, în depărtare, îşi auzi numele.
— Profesore Donovan. Profesore Donovan!
Îşi mişcă gâtul în sus şi în jos. Îl durea capul. Ridică un braţ şi observă că încheietura îi era ţeapănă, fixată de o placă.
O altă voce, una de femeie de data aceasta, îi spuse să nu se mişte.
Crucifixul se îndepărtă şi Cal observă că acesta se afla în jurul gâtului unui bărbat cu sutană neagră şi guler preoţesc.
— Profesore Donovan, sunt monseniorul Ozren Atlan, episcopul de Dubrovnik.
Femeia apăru în raza vizuală.
— Sunt doctorul Lukic. Aţi avut un accident. Acesta este spitalul Makarska.
— Capul meu.
— Aţi avut o contuzie. Nu aveţi nimic rupt. Niciun organ afectat.
Sunteţi un om norocos.
Cal întoarse capul spre episcop.
— Nu sunteţi aici să-mi daţi ultima împărtăşanie?
— Nici pe departe, spuse episcopul zâmbind. Poliţia v-a găsit servieta în maşină. Acolo erau scrisori de la Vatican. Au făcut nişte investigaţii. Cardinalul Lauriat m-a sunat şi eu am venit. Papa însuşi se roagă pentru însănătoşirea dumneavoastră.
Brusc, îşi aminti ce se întâmplase.
— Nu a fost un accident.
— Am vorbit cu anchetatorul poliţiei, spuse episcopul, cu blândeţe. Din păcate, doi oameni au murit. Unul conducea în sus, pe munte, celălalt cobora. Omul care cobora era Jan Jusic, care era angajat la Mănăstirea Sf. Atanasie, pe care aţi vizitat-o. Călugărul, fratele Ivan, a fost şi el consultat. Şi el se roagă pentru dumneavoastră. Jusic plecase în spatele dumneavoastră, pe drumul spre sat, după băutură. Era un beţiv. Camioneta lui a lovit cealaltă
maşină, apoi a căzut de pe munte. Poliţia a găsit o sticlă de brandy, travarica, în camion. Ei cred că el a provocat accidentul, pentru că era beat.
— N-a fost un accident, repetă Cal. M-a lovit în mod intenţionat şi
124 ➢
a încercat să mă împingă în afara drumului.
— Poliţia va dori să vorbească cu dumneavoastră, spuse doctorul.
Dar avem rezultatele testului de alcoolemie de la laborator. Era beat.
— Hârtiile mele! strigă, brusc, Cal.
Episcopul se aplecă şi îi ridică geanta de umăr.
— Hârtiile sunt în regulă, domnule profesor. Acum trebuie să vă
odihniţi.
Urma să fie externat.
Dr. Lukic ar fi vrut să-l mai ţină o zi sau două, dar el insistase că se simţea bine. Discuţiile cu poliţia fuseseră frustrante. Ofiţerii înregistraseră conştiincioşi versiunea lui asupra celor petrecute, dar lăsaseră să se înţeleagă foarte clar că ei ajunseseră la concluzia că
Jusic condusese beat şi neatent pe drumul alunecos, de munte. Poate că, sugeraseră ei, contuzia lui Cal îi alterase percepţia asupra evenimentelor din noaptea respectivă.
Îndată ce capul încetase să-l mai doară, îşi petrecuse timpul obligatoriu de repaus la pat pentru a lucra la raport. Era nerăbdător să-şi încheie misiunea şi să se întoarcă la Cambridge. La momentul potrivit, va trebui să-şi completeze cartea despre stigmate cu acest caz curios al lui Padre Gio. Dar mai avea până atunci.
Cu gândul la cartea lui, îi reveni brusc în memorie amintirea unui lucru mărunt, aparent neimportant, peste care dăduse de-a lungul anilor, în timp ce îşi făcea cercetările. Era ceva ce văzuse, o notă de subsol într-o fişă de catalog, la Biblioteca Vaticanului. Oare despre ce era? Nu era vorba despre un cui? Se strădui să-şi amintească, dar nu reuşi. Poate că din cauza contuziei. Ştia că-şi notase undeva, în dosarele de la Cambridge, şi îşi puse în minte să verifice la întoarcerea acasă.
Un preot din Makarska fusese însărcinat să-l conducă înapoi la Dubrovnik, dar, înainte să părăsească spitalul, se hotărî să profite de ocazie şi să completeze câteva detalii din raportul lui. Poate că se înşelase. Poate că omul bun la toate de la mănăstire nu fusese altceva decât un beţiv care-şi pierduse controlul. Cu trecerea timpului, devenise tot mai puţin convins de impresiile sale iniţiale. Dar poate că avusese dreptate. Şi dacă avea dreptate şi coliziunea lui nu fusese
125 ➢
un „accident”, atunci poate că ar trebui să reevalueze şi celălalt
„accident” de pe munte, cel al fratelui Augustin. Cu ajutorul episcopului Atlan, aranjase o întâlnire cu medicul legist al spitalului şi, în timp ce preotul şofer îl aştepta, el luă liftul spre morga de la subsol.
