— Cum să nu. Toată lumea îl ştie pe Tellini.
— Ştiţi cumva dacă este de serviciu astăzi? Aş vrea să-i spun la revedere.
— De fapt, sunt convins că nu este la clinică. Mă ocup personal de pacienţii lui. Şi-a luat o zi liberă.
— Când îl vedeţi, spuneţi-i că-mi pare rău că l-am ratat.
— E frumos din partea dumneavoastră că aţi venit să mă vizitaţi, spuse Giovanni.
Se afla în grădina casei parohiale din Monte Sulla, bucurându-se de soare şi de liniştea după-amiezii ca să se gândească, să mediteze şi, mai ales, să se roage.
— Ce fel de doctor aş fi dacă nu m-aş întoarce să-mi verific cel mai stimat pacient? spuse Tellini, care ţinea în mână o mică trusă
312 ➢
medicală.
— Nu ştiam că am fost pacientul dumneavoastră, spuse Giovanni ridicând privirea de pe banca pe care stătea. Se surprinse pe sine. Îmi pare rău. Am fost necioplit.
— Nu trebuie să-ţi ceri scuze. Vaticanul este îngrijorat de sănătatea ta. Eu îi voi comunica personal papei când mă întorc la Roma.
— Mă simt mai puternic. Sângerarea s-a oprit, ştiţi.
— S-a oprit?
— De când cuiul a fost…
Telllini făcu câţiva paşi înainte şi se aplecă peste preot.
— A fost ce?
— Pierdut.
— Pierdut unde?
— Nu v-aş putea spune. Va trebui să vorbiţi cu profesorul Donovan despre asta.
— Dar sunt aici şi vorbesc cu tine.
Lui Giovanni nu-i plăcu tonul din vocea lui Tellini.
— După cum spuneam, domnule doctor, vă mulţumesc pentru că
aţi venit să mă vizitaţi. Vă rog să-i transmiteţi papei că sunt bine. Mi-e teamă că va trebui să mă întorc la rugăciunile mele, acum.
Faţa lui Tellini se transformă din amabilă în ameninţătoare.
— Unde este? întrebă el.
Giovanni se ridică.
— Ar trebui să plecaţi.
— Spune-mi.
— Va trebui să strig după ajutor dacă nu plecaţi.
În mâna lui Tellini apăru un cuţit.
— Pentru ultima dată, vrei să-mi spui unde găsim cuiul?
— Noi? întrebă Giovanni.
— Treaba asta este mult prea importantă pentru un singur om. Am pierdut compatrioţi. Ucişi în propria mea casă. Nu contează.
Îndurăm. Şi trebuie să-l avem.
Giovanni oftă din greu.
— Cred că oamenii ca dumneavoastră n-ar trebui să fie niciodată
în posesia lui. Şi nu-l veţi avea. Trebuie să mă credeţi. Cuiul nu va fi
313 ➢
găsit niciodată. Nu este decât o aşchie de fier pe fundul unui ocean vast şi adânc.
