Cal îi mulţumi pentru atenţia deosebită pe care i-o arătaseră
oficialii Bisericii din Croaţia.
— Ne
simţim
personal
responsabili
pentru
sănătatea
dumneavoastră, spuse cardinalul. Până la urmă, vă aflaţi într-o misiune pentru Suveranul Pontif. Nu putem decât să-i mulţumim Domnului că nu aţi fost rănit mai grav. Cum merge recuperarea?
— Am revenit la normal. Am ţeasta tare.
— Sigur că aveţi. Mi se pare că sunteţi boxer amator, nu-i aşa?
— V-aţi făcut temele, chicoti Cal.
Cal acceptă o cafea şi monseniorul se grăbi să-i îndeplinească
dorinţa.
Lauriat se aplecă şi îşi coborî vocea, de parcă ar fi dorit să creeze o atmosferă de intimitate.
— Doream să discut în privat cu dumneavoastră înainte să-i invit pe cardinalul Gallego şi pe doctorul Tellini. Am citit raportul dumneavoastră pentru Sfântul Părinte. Mi l-a arătat şi mie. Trebuie
128 ➢
să recunosc, am fost foarte surprins.
— Sunt convins că aţi fost. Şi eu am fost surprins, spuse Cal. Am abordat această misiune hotărât să fiu fără prejudecăţi şi echidistant, şi concluziile mele sunt o încercare de a fi obiectiv.
Cardinalul spuse de trei ori „da”, bătând cu emfază de fiecare dată
în mânerul fotoliului.
— Înţeleg perfect. Totuşi, în ciuda acestei lăudabile atitudini, sunt convins că busola dumneavoastră interioară vă spunea că veţi ajunge, probabil, la concluzia că acest tânăr preot este un impostor. Poate nu unul rău intenţionat, dar, oricum, un impostor.
— Asta este adevărat.
Lauriat avea un dosar legat în piele, cu sigiliul Statului Vatican. El îl deschise şi Cal putu să observe că raportul său era însoţit de o notă
personală din partea papei, probabil pentru Lauriat.
— Dar raportul ne-a luat prin surprindere, spuse cardinalul. Cum vom acţiona în acest caz? Într-o explozie de energie, el începu să bată
cu vârful pantofului său negru, lustruit, în covorul fin, oriental.
Cal se gândi câteva momente ce să răspundă, pentru că tocmai sosise cafeaua, pe o tavă de argint. Monseniorul turnă două ceşti şi îi lăsă din nou singuri cu o uşoară reverenţă.
— Nu mi-aş permite să vă dau sfaturi în legătură cu concluziile dumneavoastră oficiale, spuse Cal. Consider Vaticanul ca fiind un mecanism de ceas deosebit de complex. Nu am informaţii despre interiorul acestui mecanism. Eu nu pot decât să citesc ora.
— Bine spus, profesore. Da, aceasta este o chestiune complexă şi Sfântul Scaun este o organizaţie complexă, cu multe interese contradictorii. Ne chinuim destul cu stabilirea miracolelor celor morţi. Imaginaţi-vă agitaţia care apare pentru cei care sunt în viaţă.
— Presupun că există o anumită reţinere de a crea un cult al personalităţii în jurul lui Giovanni.
Cardinalul îşi desfăcu mâinile, într-un gest aprobator.
— Priviţi la mulţimile de oameni care se îngrămădesc în jurul acestei biserici micuţe. Dacă acest raport ar deveni public…
— Eu nu voi da nicio informaţie nimănui, spuse Cal, puţin defensiv.
— Cerule! exclamă cardinalul. Intenţia mea nu era să vă
129 ➢
admonestez. Avem toată încrederea în discreţia dumneavoastră.
Subliniam o idee ca să vă explic pentru ce nu vom împărtăşi aceste concluzii nici CDF şi nici Consulta Medica. De aceea doream să am această discuţie cu dumneavoastră.
Cal clătină din cap şi zâmbi.
— Credeam că am fost solicitat în calitate de consultant al CDF.
