Băiatul îşi aduse aminte brusc de visul său, în care Padme conducea o armată în alt timp şi în alt loc, şi deodată visul acela nu mai păru chiar imposibil.
Piloţii nabooeni şi unităţile R2 eliberate din magaziile hangarului se strecurară agili prin grindina focurilor de blastere, îmbarcându-se rapid în navetele de vânătoare ocupând carlingile şi soclurile din spatele lor. Activară consolele de comandă şi porniră motoarele, iar vuietul acestora umplu hangarul uriaş, acoperind zgomotul focurilor de blastere, într-un crescendo asurzitor. Una câte una, navetele se ridicară deasupra podelei, orientându-se în poziţia de decolare.
Un pilot nabooean trecu pe lângă Anakin şi sui în naveta înapoia căreia se ghemuise băiatul.
— Şterge-o de-aici, puştiule! Îi strigă din carlingă. Caută-ţi altă ascunzătoare! Pe-asta am luat-o!
Anakin o rupse la fugă, aplecat din mijloc, cu focul blasterelor droizilor încrucişându-se deasupra lui, concentrat asupra navetelor ce decolau. Cea de lângă care tocmai plecase începu să ruleze spre ieşirea hangarului. Altele se îndepărtau deja în albastrul cerului, cu motoarele ambalate la maxim.
În timp ce Jedi şi luptătorii nabooeni continuau să-i respingă pe droizii din hangar, Anakin căută grăbit altă ascunzătoare. Apoi îl auzi pe R2-D2 fluierându-l din spatele unei navete de vânătoare, aflate în apropiere. Micul droid suise deja în soclul său, rotindu-şi calota emisferică superioară şi clipind din toate ledurile. Băiatul sprintă peste podeaua hangarului, acoperită de fragmentele droizilor, cu razele laser sfârâind pe lângă el, şi sări în carlingă, răsuflând uşurat.
Adăpostit acolo, urmări cum ultimele navete nabooene ţâşniră din hangar. Prima reuşi să se îndepărteze, dar proiectilul unui tanc o lovi în flanc pe a doua, doborând-o într-o minge de foc. Anakin se cutremură şi se piti mai bine în carlingă.
Panaka, Sabe şi soldaţii nabooeni care fuseseră angajaţi în lupta din exteriorul hangarului pătrunseră acum prin uşi, deschizând focul asupra droizilor. Prinşi la mijloc, aceştia fură copleşiţi numeric şi distruşi. Jedi, Padme şi Panaka se sfătuiră grăbiţi, apoi întreaga forţă de luptă nabooeană porni spre una dintre ieşirile hangarului, trecând exact pe lângă ascunzătoarea lui Anakin.
— Hei, unde mergeţi? Întrebă băiatul, ridicând capul din carlingă.
— Annie, stai acolo! Îi ordonă Qui-Gon, făcându-i semn să se aşeze. Părul lung îi era răvăşit, iar faţa concentrată. Stai acolo şi nu te clinti!
Băiatul îl ignoră, ridicându-se în picioare.
— Nu, vreau să merg cu tine şi cu Padme!
— Stai în carlingă! Repetă Qui-Gon pe un ton care nu admitea nici un comentariu.
Anakin încremeni, nehotărât, iar grupul trecu în grabă pe lângă el spre uşă, cu armele pregătite. Băiatul nu dorea să fie lăsat în urmă. Nu intenţiona deloc să-i lase pe Qui-Gon şi pe Padme să plece fără el, mai ales fiindcă nu i-ar fi putut ajuta cu nimic dacă rămânea blocat în hangarul pustiu.
Încă se gândea ce să facă, când grupul încetini în faţa uşii. O siluetă în mantie neagră apăruse acolo, tăindu-le calea, şi Anakin simţi că i se opreşte răsuflarea. Era lordul Sith care-i atacase în deşertul de pe Tatooine, un adversar periculos, după cum îi spusese Qui-Gon după aceea, un inamic al cavalerilor Jedi. Ieşi din umbră ca o panteră uriaşă, cu faţa tatuată în roşu şi negru, aidoma unei măşti îngrozitoare, cu ochii galbeni aprinşi de ură şi de aşteptare.
Blocându-le ieşirea, rămase aşteptându-i pe Jedi, ţinând în faţa corpului mânerul lung al unei săbii de lumină. Panaka şi luptătorii săi se retraseră imediat. Apoi, la comanda lui Qui-Gon, Padme şi cameristele făcură la fel, chiar dacă mai puţin rapid şi cu o evidentă nemulţumire.
Qui-Gon şi Obi-Wan rămaseră singuri în faţa lordului Sith. Simultan, îşi scoaseră mantiile şi activară săbiile de lumină. Adversarul lor încornorat îşi azvârli de asemenea mantia, apoi ridică mânerul lung, ca şi cum l-ar fi prezentat pentru inspecţie. Lame de foc strălucitor ţâşniră din ambele capete ale acestuia, dând la iveală o armă mortală, cu două lame. Un zâmbet trecu peste faţa feroce a lui Darth Maul în momentul în care roti arma cu un gest leneş, nepăsător, invitându-i pe Jedi.
Qui-Gon şi Obi-Wan avansară încet, fiecare dintr-o parte, pentru a-l întâmpina.
* * *
Pe câmpia din sudul Theedului, bătălia dintre armata Federaţiei şi cea gungană cuprinsese tot frontul. Gunganii şi droizii erau angajaţi în luptă corp la corp, într-o învălmăşeală de trupuri amfibii şi cochilii metalice. Generatoarele scutului continuau să ţină la depărtare tancurile Federaţiei. Numai droizii pătrunseseră în interior, dar erau mult mai numeroşi decât gunganii, iar generalul Ceel îşi aruncase toate rezervele în bătălie.
Jar Jar Binks lupta în centrul încleştării, folosind o suliţă energetică ruptă ca pe o bâtă şi rotind-o sălbatic în toate direcţiile. Se agăţase în cablajul unui droid pe care îl decapitase, dar nu reuşise să se elibereze de resturile sale, aşa că trăgea după el trunchiul fără cap. Acesta continua să opereze pe comandă automată şi trăgea întruna cu blasterul, în timp ce Jar Jar îl bălăngănea într-o parte şi în alta, găsind printre droizi ţinte mai des decât ceilalţi gungani şi creând o potecă prin rândurile lor.
— Asssta foarte rău! Asssta foarte rău! Striga gunganul fără încetare, rotindu-şi suliţa ruptă şi chinuindu-se să se elibereze de droidul decapitat.
Când izbuti în cele din urmă să-i strivească rămăşiţele în sol, se trezi într-un vast spaţiu deschis pe care ambele tabere încercau cu disperare să-l evite. Îngrozit pentru moment, Jar Jar nu ştiu pur şi simplu în ce parte să se întoarcă.
Apoi, dinspre gunganii cei mai apropiaţi, se înălţară strigăte:
— Jar Jar Binks! Jar Jar Binks!
— Cine, eusa? Icni gunganul perplex.
Însufleţite de exemplul lui, trupele îl înconjurară şi porniră un contraatac sălbatic şi surprinzător.
Spre deosebire de gungani, Federaţia Comercială dispunea însă şi de alte arme. Răspunzând ordinelor primite de la staţia de comandă orbitală, OOM-9 aruncă în luptă un batalion de droizi distrugători. Aceştia se rostogoliră pe rampele lungi, traversară câmpia, trecând peste trupurile sfărâmate ale droizilor de luptă, şi pătrunseră sub scutul de energie gungan. Adoptând starea de luptă, avansară prin mijlocul masacrului, trăgând în ritm susţinut cu blasterele duble. Gungani şi kaadu se prăvăliră în mormane, dar alţi gungani se grăbiră să umple găurile căscate în rândurile lor, încetinindu-i pe droizii distrugători, luptându-se pentru a nu ceda teren.
Linia frontului se deplasa înainte şi înapoi, rezultatul fiind deocamdată indecis.
* * *
Anakin îşi promisese sieşi că-i va proteja pe Qui-Gon şi pe Padme de orice rău, că va avea grijă să nu li se întâmple nimic. În momentul când făcuse promisiunea aceea, ştiuse cât de greu avea să-i fie s-o respecte. În adâncul sufletului său, în locul unde admitea în taină unele adevăruri, ştia cât de prosteşte fusese să-şi ia un asemenea angajament. Era însă tânăr şi curajos, şi în general trăise aşa cum considerase de cuviinţă, fiindcă altfel n-ar fi rezistat prea mult. Nu-i fusese uşor s-o facă, mai ales ca sclav. Supravieţuise în principal pentru că izbutise să obţină victorii mici în situaţii dificile şi pentru că întotdeauna nutrise credinţa că, într-o bună zi, va găsi o cale de a părăsi statutul de sclav cu care se născuse.
Încrederea în sine fusese răsplătită. Viaţa i se schimbase pentru totdeauna după victoria câştigată cu câteva zile în urmă, în cursa din ajunul de Boonta, pe Tatooine.
Prin urmare, nu era chiar nefiresc să creadă că ar fi putut afecta în vreun fel vieţile unui cavaler Jedi şi a unei regine, deşi nu-şi dădea prea bine seama cum o putea face. Nu se temea de responsabilitatea respectivă. Nu-l înfricoşa provocarea pe care o determinase propria sa decizie.
Acum însă hotărârea îi era pusă la încercare.
Qui-Gon şi Obi-Wan se încleştară cu lordul Sith, iar săbiile de lumină se ciocniră, scoţând scrâşnetul ascuţit al frezelor diamantate ce taie metalul. Deplasându-se prin mijlocul hangarului, combatanţii loveau şi parau, atacau şi contraatacau, angajându-se într-o bătălie crâncenă, fără menajamente. Lordul Sith era suplu şi rapid şi-şi făcea loc printre cei doi Jedi cu încredere şi uşurinţă, lovind în mai multe direcţii cu sabia cu două lame, fără să se mulţumească doar să le blocheze atacurile. Era bine antrenat, observă Anakin – poate chiar mai bine decât cei cu care se înfrunta. Şi era încrezător în forţele sale, întrun chip neliniştitor. Nu avea să fie uşor de înfrânt.
În acelaşi timp, Padme şi luptătorii nabooeni trebuiau să facă faţă unei situaţii încă mai periculoase în capătul opus al hangarului, mai mulţi droizi distrugători se rostogoliră prin uşa dinspre piaţetă şi începură să se deplieze, adoptând starea de luptă. R2-D2 îi văzu primul şi-l avertiză pe băiat printr-un bip. Anakin întoarse privirea de la cei doi Jedi şi de la Sith. Droizii distrugători se transformaseră şi avansau, trăgând cu armele laser. Câţiva soldaţi nabooeni se prăbuşiră, iar Sabe fu rănită de o explozie care o proiectă înapoi, în braţele lui Panaka. Padme şi tovarăşii ei ripostară decişi, dar se retrăgeau, căutând adăpost.
— Trebuie să-i ajutăm, R2, spuse băiatul, ridicânduse în carlingă cu intenţia de a face ceva, orice, privind zadarnic după o armă.
R2-D2 i-o luase însă înainte. Cu ledurile clipindu-i pe panoul de control, micuţul droid se conectase la calculatorul de bord al navetei de vânătoare şi activă motoarele uriaşe. Naveta învie brusc, surprinzându-l pe Anakin, care căzu în scaunul pilotului.
Lent, naveta se ridică deasupra podelei, rulând din spaţiul de andocare.
— Bravo, R2! Strigă surescitat Anakin, întinzându-se iute după manşele direcţiei. Acum, ia să vedem...
