Gunray discuta cu Haako şi patru membri ai Consiliului de ocupaţie al Federaţiei Comerciale, când Panaka, o cameristă a reginei şi cei şase soldaţi nabooeni care-i apăraseră apărură escortaţi de zece droizi de luptă în sala tronului. Viceregele îl recunoscu pe Panaka imediat, dar nu era sigur asupra identităţii cameristei care-l însoţea. El o căuta pe regină, şi deşi această cameristă îi semăna oarecum...
Tresări surprins. Era cu adevărat regina, fără machiajul obişnuit şi fără veşmintele bogate, lipsită de însemnele oficiale. Părea chiar mai tânără decât în strai ceremonial, dar ochii şi privirea îngheţată nu puteau fi confundate.
Se uită spre Haako şi observă aceeaşi confuzie pe faţa asociatului său.
— Înălţimea Voastră, o salută Gunray.
— Vicerege, răspunse ea, confirmându-i concluzia în privinţa identităţii.
Neimoidianul adoptă imediat poziţia de forţă.
— Mica insurecţie a luat sfârşit, înălţimea Voastră. Armata jalnică pe care aţi trimis-o împotriva noastră în sudul oraşului a fost zdrobită. De Jedi ne ocupăm în altă parte, iar dumneavoastră sunteţi prizoniera mea.
— Chiar sunt? Întrebă ea încet.
Modul în care rostea cuvintele era descurajator şi provocator, ca şi cum l-ar fi sfidat pe vicerege. Până şi Panaka se întoarse, ca s-o privească.
— Da, sunteţi, continuă Gunray, întrebându-se dacă
nu cumva îi scăpase ceva. Este momentul să puneţi capăt dezbaterii inutile pe care aţi instigat-o în Senatul Republicii. Semnaţi imediat tratatul!
Dincolo de uşa sălii tronului se auzi zarvă, apoi focuri de blastere şi zăngănituri metalice. Peste câteva clipe, regina Amidala apăru în anticameră, printre resturile unor droizi de luptă, alături de câţiva soldaţi nabooeni care priveau înjur după alţi duşmani.
— Nu voi semna nici un tratat, vicerege! Strigă ea, începând deja să se depărteze. Ai fost învins!
Pentru o clipă Gunray fu atât de uluit, încât nu putu să reacţioneze. Altă regină? Aceea însă fusese cea adevărată, îmbrăcată în ţinuta oficială, cu faţa machiată în alb, vorbindu-i cu glasul imperial pe care ajunsese să-l recunoască atât de bine.
Se răsuci spre droizii de luptă care-i păzeau pe Panaka şi pe falsa regină.
— Voi şase! După ea! Ordonă, arătând după Amidala care dispăruse. Prindeţi-o şi aduceţi-mi-o! Pe cea adevărată însă, nu altă momeală!
Droizii indicaţi ieşiră grăbiţi din sală, urmărind-o pe regină şi lăsându-i pe neimoidieni şi patru droizi care-i păzeau pe captivii nabooeni.
Gunray se apropie de cameristă.
— Regina ta nu va scăpa! Se răsti, furios că fusese indus în eroare.
Camerista îşi pierduse orice urmă de bravadă; se întorsese cu spatele şi aplecase încet capul, recunoscând înfrângerea. Porni spre tronul reginei şi se prăbuşi în el deprimată. Gunray o ignoră aproape imediat, revenind cu atenţia spre ceilalţi nabooeni, ca să poruncească internarea lor în lagărele de detenţie.
În clipa următoare, camerista se ridicase din nou în picioare, orice semn de resemnare sau slăbiciune dispărându-i ca prin minune de pe chip. În fiecare mână ţinea câte un blaster, pe care le scosese dintr-un compartiment secret din braţul tronului. Îi aruncă unul lui Panaka şi începu să tragă cu al doilea în droizii rămaşi. Cu atenţia concentrată asupra gărzilor nabooene, aceştia fură luaţi complet prin surprindere, iar Panaka şi camerista îi dezmembrară în rafale ce răsunară asurzitor în sala tronului.
Strigând instrucţiuni către nabooeni, camerista – dacă asta era într-adevăr, căci Gunray începuse acum să gândească altfel – alergă spre uşile sălii şi le declanşă închizătorile. Uşile se închiseră, bolţurile zăvoarelor culisară în locaşurile lor, iar camerista sparse mecanismul de blocare, lovindu-l cu patul armei.
Se întoarse apoi spre neimoidienii care se strânseseră în mijlocul sălii tronului, derutaţi, căutând în zadar din priviri o cale de scăpare. Toţi droizii zăceau distruşi pe podea, iar nabooenii le luaseră blasterele.
Camerista se apropie de Gunray.
— Să reîncepem, vicerege, vorbi ea cu răceală.
— Înălţimea Voastră, replică neimoidianul din vârful buzelor, înţelegând prea târziu adevărul.
Amidala dădu din cap.
— Acesta este sfârşitul ocupaţiei voastre.
— Nu fiţi absurdă! Se încăpăţână el. Sunteţi prea puţini. Nu va trece mult şi sute de droizi distrugători vor năvăli aici, pentru a ne salva.
Chiar înainte de a-şi termina cuvintele, în anticameră se auzi uruitul roţilor grele, urmat de zăngăniturile deplierii corpurilor metalice. Viceregele îşi permise un zâmbet de satisfacţie.
— Vedeţi, înălţimea Voastră? Ajutoarele au sosit deja.
Regina îl privi pătrunzător.
— Înainte de a pătrunde prin uşa aceea, noi vom fi negociat un alt tratat, vicerege. Şi-l vei fi şi semnat.
* * *
Eliberat în sfârşit de peretele de lasere, Obi-Wan ţâşni din coridorul de serviciu şi se năpusti în incinta care adăpostea puţul de topire. Abandonând orice precauţie, năvăli cu atâta furie asupra lordului Sith, încât fu cât pe ce să se propulseze împreună cu Darth Maul în abis. Lovea cu sabia ca şi cum propria siguranţă nu însemna nimic, orbit de furie şi de frustrare, consumat de grija faţă de Qui-Gon şi de faptul că nu reuşise să-i împiedice moartea.
Lordul Sith fu împins înapoi de avântul său iniţial, fiind prins cu garda jos de asaltul sălbatic şi se retrase până la peretele opus al puţului. Acolo se luptă să-l ţină în şah pe tânărul Jedi, încercând să-şi facă loc pentru a se apăra. Săbiile se loviră şi scrâşniră, iar incinta răsună de furia lor. Fandând şi rotindu-se, Darth Maul recâştigă iniţiativa şi contraatacă, folosind ambele lame ale sabiei în încercarea de a-i reteza picioarele lui Obi-Wan. Chiar dacă nu avea experienţa lui Qui-Gon, tânărul era însă mai rapid. Anticipând fiecare lovitură, reuşi să zădărnicească eforturile adversarului său de a-l doborî.
Lupta îi purtă în jurul puţului de topire, prin cotloane şi nişe, prin ascunzişuri întunecoase şi în jurul trâmbelor de fum şi al conductelor. De două ori, Obi-Wan căzu, alunecând pe podeaua netedă. O dată, Darth Maul îl lovi atât de puternic încât îi arse tunica de la umăr până la talie. Obi-Wan reuşi să scape, doar contraatacând printr-o lovitură îndreptată spre pieptul lordului Sith, rostogolindu-se apoi imediat şi sărind în picioare.
Duelându-se, reveniră spre coridorul de deservire păzit de lasere, trecură pe lângă trupul nemişcat al lui Qui-Gon şi intrară într-un hăţiş de conducte de ventilaţie şi panouri de circuite. Din conductele rupte ţâşniră aburi şi aerul se umplu cu izul înţepător al izolaţiilor arse. Darth Maul începu să folosească Forţa, ca să propulseze obiecte grele spre Obi-Wan, încercând să-l facă să-şi piardă echilibrul şi să-i întrerupă continuitatea atacului. Obi-Wan răspunse în acelaşi fel, astfel că văzduhul se populă cu proiectile ucigaşe. Săbiile fulgerau în stânga şi în dreapta, pentru a îndepărta obiectele, iar zgomotele bucăţilor de metal ce ricoşau din pereţii de piatră se contopeau într-un ţipăt sinistru în semiîntuneric.
Duelul continuă şi, pentru o vreme, fu egal. Darth Maul era însă mai puternic şi condus de o frenezie care depăşea chiar şi perseverenţa frenetică ce-l alimenta pe Obi-Wan. În cele din urmă, lordul Sith începu să-l împingă pe Jedi înapoi. Îl făcu să se retragă, treptat, fără să-şi reducă forţa atacurilor şi căutând să-l prindă cu garda jos. Tânărul îşi simţea trupul slăbind şi se întrebă ce avea să se întâmple dacă murea.
―Niciodată!‖ îşi spuse furios.
