Veti descoperi aici adevarati dusmani care stau in calea unui succes insemnat. Veti descoperi nu doar ?simptomele? care semnaleaza lipsa perseverentai, ci si cauzele profund inradacinate in subconstient ale acestei salabiciuni. Studiati lista cu atentie si priviti-va drept in fata daca doriti cu adevarat sa stiti cine sunteti si ce sunteti in stare sa faceti. Acestea sunt slabiciunile care trebuie infrante de catre toti cei care se imbogatesc: 1. Incapacitatea de a recunoaste si de a defini exact ce ne dorim.

2. Amanarea motivata sau nemotivata (de obicei insotita de o suita impresionanta de alibiuri si scuze).

3. Lipsa de interes in dobandirea cunostintelor specializate.

4. Nehotararea, obiceiul de a ?rata ocazia? de fiecare data, in loc sa privim lucrurile in fata (invocand iar alibiuri).

5. Obiceiul de a ne sprijini pe alibiuri in loc sa elaboram planuri concrete pentru rezolvarea problemelor.

6. Satisfactia de sine. Pentru aceasta afectiune, nu prea exista leac, iar cei care sufera de pe urma ei nu au speranta.

7. Indiferenta, de obicei oglindita in promptitudinea cu care se fac compromisuri de fiecare data in loc sa ne confruntam cu adversitatile si sa le eradicam.

8. Obiceiul de a-i condamna pe ceilalti pentru propriile greseli si de a acepta circumstantele nefavorabile ca fiind inevitabile.

9. O dorinta slaba datorata unei neglijente alegeri a motivatiilor care provoaca actiunea.

10. Disponibilitatea, chiar graba de a abandona la primul semn de infrangere (bazate pe una sau mai multe dintre cele sase frici esentiale).

11. Lipsa planurilor organizate puse pe hartie, unde pot fi analizate.

12. Obiceiul de a neglija actiunea pe baza ideilor, sau de a prinde ocazia atunci cand ea se prezinta.

13. A dori in loc de a vrea.

14. Deprinderea de a ne multumi cu saracia in loc sa tintim la bogatii, lipsa totala a ambitiei de a fi, a face, a avea.

15. Obtinerea de profit de pe urma tuturor scurtaturilor catre bogatie, tentativa de a lua fara a oferi un echivalent corect (de obicei reflectat in maniera de a paria, in speranta unui ?tun mare?)

16. Frica de a nu fi criticat, de a nu esua in elaborarea de planuri si in punerea lor in practica din cauza a ceea ce gandeste, face sau spune lumea. Acest dusman sta in capul listei pentru ca salasluieste, in general, in subconstient, unde prezenta lui e insesizabila. (Vedeti cele Sase Frici Esentiale intr-un capitol ulterior.) Oricine stie sa critice

Sa examinam unele dintre simptomele fricii de a nu fii criticat. Majoritatea oamenilor se lasa influentati intr-o asemenea masura de rude, prieteni si publicul larg, incat nu pot trai de frica de a nu fi criticati.

Enorm de multi oameni se inseala in casatorie, asteapta sa se targuiasca si trec prin viata nefericiti si nenorociti, pentru ca se tem sa nu fie criticati daca li se corecteaza greselile.

(Oricine este victima acestei forme de frica cunoaste enormul rau pe care il face distrugandu-si ambitia si dorinta de a se implini.)

Milioane de oameni neglijeaza o educatie suplimentara dupa absolvirea studiilor, pentru ca se tem de critica.

88

Nenumarati barbati si femei, atat tineri cat si batrani, isi lasa rudele sa le strice viata in numele datoriei pentru ca se tem sa nu fie criticati. (Datoria nu cere oamenilor sa se supuna distrugerii ambitiilor personale si sa renunte la dreptul lor de a-si trai viata asa cum trebuie.)

Oamenii refuza sa riste in afaceri, pentru ca se tem de critica ce ar putea urma daca esueaza. Frica lor de critica in asemenea cazuri este mai puternica decat dorinta de succes.

Prea multi refuza sa-si stabileasca scopuri de atins sau chiar neglijeaza sa-si aleaga o cariera pentru ca se tem de critica rudelor si a prietenilor, care pot spune: ?Nu tinti asa de sus, oamenii vor crede ca esti nebun.?

Cand Andrew Carnegie mi-a sugerat sa-mi dedic douazeci de ani organizarii unei filozofii a implinirii individuale, primul meu impuls a fost frica de ce ar putea spune lumea.

Aceasta sugestie mi-a fixat un obiectiv mult mai mare decat m-as fi putut gandi vreodata. De indata, mintea mea a inceput sa formuleze alibiuri si scuze, toate regasite in frica innascuta de critica.

Ceva dinlauntrul meu spunea: ?Nu vei reusi ? e prea mult si iti va lua prea mult timp ? ce vor spune rudele? Cum va veti castiga existenta? Nimeni n-a mai pus vreodata bazele unei filozofii a succesului, ce drept ai sa crezi ca tu poti? Si in definitiv, cine esti tu, care vrei sa tintesti atat de sus? Nu uita ca te tragi de jos ? ce stii tu despre filozofie? Lumea va crede ca ai innebunit (si asa a si fost). De ce n-a facut nimeni inaintea ta acest lucru??

Acestea, si multe altele au fost intrebarile care m-au asaltat si mi-au cerut un raspuns. Era ca si cum lumea intreaga si-ar fi concentrat atentia asupra mea in scopul de a ma face sa ma simt prea neinsemnat pentru a putea duce la capat sugestia domnului Carnegie.

Atunci am avut ocazia perfecta de a-mi ucide ambitia inainte sa ajunga sa ma domine.

Mai tarziu in viata, dupa ce am analizat mii de oameni, am descoperit ca majoritatea ideilor sunt latente si trebuie aduse la viata printr-o infuzie de planuri hotarate si actiuni imediate. O idee trebuie ingrijita de la nastere. Cu fiecare minut pe care il supravietuieste, sansele ei de viata sunt mai mari. Frica de a nu fi criticati sta la baza distrugerii majoritatii ideilor care nu ajung in faza de plan sau actiune.

Ei au obtinut succese prin propriile lor eforturi

Multi cred ca succesul material este rezultatul ?sanselor? favorabile. Exista un element ce fundamenteaza aceasta credinta, dar cei ce depind in intregime de noroc sunt aproape intotdeauna dezamagiti pentru ca trec cu vederea un alt factor important care trebuie sa existe inainte ca oricine sa poata fi sigur de succes. Este ingredientul care face ca orice

?ocazie? favorabila sa poata fi fructificata.

In timpul Depresiunii Economice, W. C. Fields, actorul, si-a pierdut toti banii si s-a vazut fara surse de venit, fara slijba, iar modalitatea lui de castig (vodevilul) nu mai exista. In plus, avea peste saizeci de ani, varsta de la care multi ne considera ?batrani?.

Era atat de dornic sa revina pe scena, incat s-a oferit sa lucreze pe gratis intr-un nou domeniu (filmele). In plus fata de celelalte necazuri pe care le avea, a cazut si s-a lovit la gat. Pentru multi acesta ar fi fost momentul in care ar fi renuntat. Dar Fields era perseverent. Stia ca, daca persevera, avea sa se intalneasca cu ?sansele? mai devreme sau mai tarziu, si a profitat de ele, dar nu la intamplare.

89

Marie Dressler s-a trezit la pamant, fara bani, fara slujba, aproape de saizeci de ani. Si ea a pornit in cautarea ?ocaziilor?, si le-a gasit. Perseverenta ei i-a adus un triumf exceptional in viata, la multa vreme dupa ce oamenii isi pierd ambitia de a ajunge sus.

Eddie Canton si-a pierdut banii la uriasa cadere de bursa din 1929, dar avea inca perseverenta si curaj. Acestea, plus doi ochi ageri, i-au furnizat sansa de a castiga 10

000 de dolari pe saptamana! Intr-adevar, daca exista perseverenta, oricine se poate descurca bine fara multe alte calitati.

Singura ?sansa? pe care isi permite cineva sa se bazeze este o sansa pe care si-o creaza cu propria mana. Astfel de sanse provin din aplicarea perseverentei. Punctul de pornire este un scop bine precizat.

Nu doreau decat sa fie impreuna

Traia odata un barbat care era regele unui mare imperiu. Totusi, in sufletul lui, el nu era rege, ci un solitar. Ca Print de Wales, isi cautate sotia vreme de mai bine de patruzeci de ani; printese din toata Europa i-au stat la picioare. Traia izolat, si cand a fost inscaunat ca regele Edward al VIII-lea, s-a izbit doar de un pustiu interior, greu de inteles pentru supusii sai ce-l pretuiau ? un pustiu ce nu putea fi insufletit decat prin iubire.

Cat despre Wallis Simpson... de doua ori, cand n-a reusit sa-si afle iubirea, a avut curajul sa caute in continuare. Telul ei principal era sa iubeasca. Ce e cel mai important pe lume? Dumnezeu i-a spus iubire ? nu legi facute de oameni, critica, amaraciune sau economie, nu casatorie din ratiuni politice, ci iubire.

Cand va ganditi la Wallis Simpson, ganditi-va la cineva care stia ce vrea, si a zguduit un imperiu intreg ca sa-l obtina. Femeile care se plang ca aceasta este o lume a barbatilor, ca femeile nu au sanse egale sa castige, isi datoreaza o analiza atenta a acestei femei neobisnuite care, la o varsta pe care multe femei o considera ?inaintata?, a castigat inima celui mai curtat burlac din lume.

Cat despre regele Edward... A platit el un pret prea mare pentru iubirea singurei femei pe care o dorea?

Nu putem face decat presupuneri. Dar putem distinge hotararea, putem vedea ca hotararea costa, iar pretul cerut a fost platit pe fata.

Imperiul Britanic a intemeiat o noua ordine mondiala. Ducele de Windsor si sotia lui s-au impacat in cele din urma cu familia regala. Povestea lor de iubire, de perseverenta, povestea pretului cerut si a dragostei lor triumfatoare pare sa apartina unor vremuri apuse. Dar ar trebui sa retinem modul in care acesti doi oameni au urmarit cea mai mare comoara din lume si cum au pretins-o.

Cercetati-i pe primii o suta de oameni pe care ii intalniti, intrebati-i ce isi doresc mai mult in viata, iar 98 dintre ei nu vor stii sa va spuna. Daca insistati sa va dea un raspuns, unii vor spune ?siguranta?, multi vor spune ?bani?; putini ? ?fericire?, altii ? ?glorie si putere?, altii vor mai spune ?recunoastere sociala?, ?un trai usor?, ?capacitatea de a canta, a dansa sau a scrie?, dar nimeni nu va fi capabil sa defineasca acesti termeni sau sa dea cele mai mici detalii despre un plan prin care sunt capabili sa-si implineasca aceste dorinte exprimate vag. Bogatiile nu vin cand sunt doar dorite. Ele nu raspund decat la planuri bine definite, intarite de dorinte puternice, printr-o perseverenta constanta.

90

Patru pasi catre perseverenta