Achim răspunse căutând să-şi potrivească glasul şi să-l facă asemănător cu al mamei vitrege adică: cinstit şi înţelegător aşa cum îi răspunsese tatălui lor la masă:

37

- Lasă-l mă, să se ducă. Nu e vorba numai de bancă, dar sunt şi ei băieţi mari...

Paraschiv izbucni în hohote groase. Mătuşa nu râse, însă chipul ei zbârcit şi negru şi gura cu buzele supte înăuntru se frământară de plăcere.

Nilă zâmbi stingherit, parcă ruşinat. El spuse:

- Hai, bă, ce râdeţi aşa?

- Pe urmă l-a luat pe ăsta în grădină şi nu ştiu ce i-a spus. Ce ţi-a spus, Nilă? întrebă Achim.

- Ce mai întrebi, nu spusei o dată? bombăni Nilă.

- Zău, mă? Te-a luat în grădină! Şi ce ţi-a spus? întrebă Guica ca şi când n-ar fi auzit bombăneala lui Nilă. Ce ţi-a spus, Nilă? Spune, mă, dă-te naibii, că cine ştie ce ţi-o fi spus şi tu n-ai înţeles. Hai, spune!

Nilă tăcea cu fruntea în pământ. Faptul că se lăsa greu, până la urmă le strică cheful celor doi fraţi şi îl întrebară dacă da sau nu, îi dă drumul lui Achim să se ducă?

- Nu vă spusei, bă, că îi dă? Ce tot întrebaţi atâta? Numai să aducă bani!

adăugă Nilă cinstit. Să aducă la toamnă patru mii de lei.

Paraschiv râse iar, răguşit, şi îi dădu lui Nilă un pumn în spinare.

- Auzi, ga Mario? se adresă el mătuşii, fără să-l mai ia în seamă pe Nilă.

Să vezi ce gogoşi le turna Achim alaltăieri la sapă.

- Ei, mă, ei! Zău! Ce gogoşi, ce gogoşi? întrebă mătuşa abia stăpânindu-se.

- Douăzeci şi patru de oi cu lapte, pă puţin douăzeci şi patru de chile pe zi! Asta face două sute de lei pe zi, ori treizeci de zile, face pe puţin şase mii de lei pe lună! Ei! două mii o să coste chiria locului de păşunat, iar patru mii rămâne câştig.

- Bă, eu mă duc să mă culc; mâine trebuie să merg la premilitară! îl întrerupse Nilă sculându-se de jos.

- Stai, Nilă, stai, mă, prostule! îl opri mătuşa înţepată. Stai să vorbim* Şi se adresă lui Paraschiv: Acum voi ce faceţi, tu şi cu Nilă? Când plecaţi?

Trp.h^ie, să fiifliţiînainte, de, secere, să n-aibă cine să le secere grâul şi nici cu ce^să-l care. Săyedem ce^arisă facă fărăvoi.

"-^Tu când pleci cu oile, Achime? întrebîTFaraschiv.

- Să vedem. Să vorbim cu al Iu' Cătănoiu.

- Eu-ăc^că după vreo săpţăniâiiă-in^urma ta, luăm caii din grajd.

încălecăm peTej'si fugim. NuaşaTmă, Nilă?

y - Bă. eu v-am mai spuş^jugirnjjlar nuputem să furăm caii din grajd; află

lumea si ne facem de râs, răs^umejjilăjc^u_rjnvirga_in pământ.

"*"- Iete aTmurjuTTSculnătuşa indignată. Vezi să nu-ţi dau câteva, blegule! Te-a îmbrobodjţ alde tac-tău, să staiji^ă muncgjţijejiţni_copj»Jmuşă^

iasă sufletul! ^jcaii_yoştri, e averea" voaşţ^TPăcănu murea biatalnă-taŢ eraţi şi voi în casa voastră, nu ca acum, că n-aveţi loc de puturoasele alea.

38

Nilă tăcea. Paraschiv şi Achim o aprobau pe mătuşa lor din ochi. Măria Moromete continuă:

y- Ati muncit de, cânri e.rati mici si nu v-a luat niciodată o haină pe, voi^

cum e copiii oamenilor. Numai la alea le-a luat. Tita are crepde$in, Ilinca iie de mătase, aia are scurteică de catifea... E plină chichiţa lăzii cu dlLJi Acolo e munca voastră, proştilor... Eu să fiu ca

^Tă l dîlj

jjsil , pş

voi aş sparge lada într-o noapte ^Tăş lua toate mamudeîelej_

Paraschiv se uită la Nilă, care continua să stea cu truntea în pământ, şi-i spuse răguşit, gros:

- Vezi, mă! Auzi ce zice ga Măria? Plăvane! Ai sta şi-ai munci pentru ei până ai cădea jos, dacă n-am fi noi să te învăţăm.

Nilă tresări. Avea o frunte mare, lată, cu carne groasă peste ea. îşi ridică

fruntea lui lată din pământ şi răspunse cu un glas turbure care nu protesta contra celor auzite, dar care era totuşi indignat, fără să ştie însă pentru ce:

- Mai taci, bă, din gură! Ia mai taci dracului din gură! Ce tot vorbeşti!...

Mătuşa sări cu glasul ei ascuţit:

- Ce să tacă din gură! Aşa este! Te superi că îţi zice plăvan? De când munceşti şi umbli desculţ şi dezbrăcat, pe degeaba? Plăvane.

- Păi, bă, Nilă, ce-am vorbit noi pân-acum? Nu ne-am înţeles aşa?

întrebă Achim cu reproş.

Nilă răspunse la fel de turbure:

- Ne-am înţeles, bă, ne-am înţeles! Vezi să nu-ţi dau un pumn după

ceafă.

Achim mormăi dispreţuitor:

- Dai tu pumn după ceafă!

- Eu mă duc, mi-e somn, mormăi Nilă deodată nepăsător, şi deschise uşa bordeiului.