Măria Moromete deschise uşa şi cei trei se aplecară pe rând să nu se lovească de pragul de sus. Paraschiv abia intră în bordei.
- Ga Mario, exclamă el, gata, îi dă drumul lui Achim cu oile la Bucureşti!
începe răfuiala!
Şi râse hurducat, plesnindu-şi palmele una de alta, apoi frecându-le repede în semn de mare bucurie nestăpânită. Măria Moromete se înfipse în ochii lui şi întrebă, încet, ascuţit, abia ţinându-şi răsuflarea: P - Ce vorbeşti, mă? îi dă drumul? Zău? Cum a fost? Ce-a zis?
- Nu-mi venea să cred, răspunse Paraschiv uitându-se spre pat, vrând să
se aşeze, dar mătuşa îl preveni.
- Stai naibii jos pe pământ, că se rupe patul cu tine... Apoi reluă
întrebările. Zău, mă? Ia spuneţi! Ce zicea, ce zicea?!!
- Avem douăzeci şi patru de oi cu lapte, asta înseamnă două sute patruzeci de lei pe zi, zise Paraschiv miorlăit, încercând să imite glasul făţarnic al fratelui său mai mic; aşa le tot spunea ăsta la masă.
- Şi el ce zicea?! Ce zicea?! întrebă Guica cu glas înecat de curiozitate şi plăcere. Alea ce zicea, puturoasele alea? Mă-sa, mă-sa ce zicea?
Achim răspunse căutând să-şi potrivească glasul şi să-l facă asemănător cu al mamei vitrege adică: cinstit şi înţelegător aşa cum îi răspunsese tatălui lor la masă:
37
- Lasă-l mă, să se ducă. Nu e vorba numai de bancă, dar sunt şi ei băieţi mari...
Paraschiv izbucni în hohote groase. Mătuşa nu râse, însă chipul ei zbârcit şi negru şi gura cu buzele supte înăuntru se frământară de plăcere.
Nilă zâmbi stingherit, parcă ruşinat. El spuse:
- Hai, bă, ce râdeţi aşa?
- Pe urmă l-a luat pe ăsta în grădină şi nu ştiu ce i-a spus. Ce ţi-a spus, Nilă? întrebă Achim.
- Ce mai întrebi, nu spusei o dată? bombăni Nilă.
- Zău, mă? Te-a luat în grădină! Şi ce ţi-a spus? întrebă Guica ca şi când n-ar fi auzit bombăneala lui Nilă. Ce ţi-a spus, Nilă? Spune, mă, dă-te naibii, că cine ştie ce ţi-o fi spus şi tu n-ai înţeles. Hai, spune!
Nilă tăcea cu fruntea în pământ. Faptul că se lăsa greu, până la urmă le strică cheful celor doi fraţi şi îl întrebară dacă da sau nu, îi dă drumul lui Achim să se ducă?
- Nu vă spusei, bă, că îi dă? Ce tot întrebaţi atâta? Numai să aducă bani!
adăugă Nilă cinstit. Să aducă la toamnă patru mii de lei.
Paraschiv râse iar, răguşit, şi îi dădu lui Nilă un pumn în spinare.
- Auzi, ga Mario? se adresă el mătuşii, fără să-l mai ia în seamă pe Nilă.
Să vezi ce gogoşi le turna Achim alaltăieri la sapă.
- Ei, mă, ei! Zău! Ce gogoşi, ce gogoşi? întrebă mătuşa abia stăpânindu-se.
- Douăzeci şi patru de oi cu lapte, pă puţin douăzeci şi patru de chile pe zi! Asta face două sute de lei pe zi, ori treizeci de zile, face pe puţin şase mii de lei pe lună! Ei! două mii o să coste chiria locului de păşunat, iar patru mii rămâne câştig.
- Bă, eu mă duc să mă culc; mâine trebuie să merg la premilitară! îl întrerupse Nilă sculându-se de jos.
- Stai, Nilă, stai, mă, prostule! îl opri mătuşa înţepată. Stai să vorbim* Şi se adresă lui Paraschiv: Acum voi ce faceţi, tu şi cu Nilă? Când plecaţi?
Trp.h^ie, să fiifliţiînainte, de, secere, să n-aibă cine să le secere grâul şi nici cu ce^să-l care. Săyedem ce^arisă facă fărăvoi.
"-^Tu când pleci cu oile, Achime? întrebîTFaraschiv.
- Să vedem. Să vorbim cu al Iu' Cătănoiu.
- Eu-ăc^că după vreo săpţăniâiiă-in^urma ta, luăm caii din grajd.
încălecăm peTej'si fugim. NuaşaTmă, Nilă?
y - Bă. eu v-am mai spuş^jugirnjjlar nuputem să furăm caii din grajd; află
lumea si ne facem de râs, răs^umejjilăjc^u_rjnvirga_in pământ.
"*"- Iete aTmurjuTTSculnătuşa indignată. Vezi să nu-ţi dau câteva, blegule! Te-a îmbrobodjţ alde tac-tău, să staiji^ă muncgjţijejiţni_copj»Jmuşă^
iasă sufletul! ^jcaii_yoştri, e averea" voaşţ^TPăcănu murea biatalnă-taŢ eraţi şi voi în casa voastră, nu ca acum, că n-aveţi loc de puturoasele alea.
38
Nilă tăcea. Paraschiv şi Achim o aprobau pe mătuşa lor din ochi. Măria Moromete continuă:
