"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » ,,Moromeții'' de Marin Preda

Add to favorite ,,Moromeții'' de Marin Preda

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

trei lei. Moromete se plictisi, iar Bălosu îl asigură că în satul următor vor obţine sigur zece lei. Nu ieşiră însă bine din sat, că se petrecu întâmplarea...

46

O femeie tânără de tot, cu faţa albă, cu părul galben şi cu nişte ochi mari, albaştri, frumoşi, cum aveau mocancele pe aici, îi strigă să oprească. Aveau porumb? Da.

„Ce bine c-aţi venit, oameni buni, că nu ştiam ce să mai fac, a spus femeia bucuroasă. Haideţi, trageţi în curte că oţi fi osteniţi! Să vă fac ceva să

mâncaţi şi să mă duc pe urmă pe la vecini să cumpere şi ei, să daţi tot porumbul, că eu nu pot să iau decât vreo douăzeci de duble."

„Nu duce dumneata grija noastră, leică, i-a răspuns Tudor Bălosu fără să

se clintească din căruţă. Du-te întâi la vecini şi întreabă-i dacă cumpără, să

nu pierdem timpul de pomană."

„Dar cu cât daţi dubla?" a întrebat femeia pălind. Glasul lui Tudor Bălosu era mai îngheţat decât gerul: „Optzeci de franci, leică!" „Optzeci de franci?!"

„Hai, Moromete!" a spus Bălosu apucând biciul, fără să-i mai răspundă

femeii.

„Dar cât dai dumneata, leică?" a întrebat Moromete din curiozitate.

„Oameni buni, a strigat femeia înspăimântată, şaizeci de lei, ăsta e preţul pe la noi..."

„A! Nu!" a clătinat Moromete din cap.

Nu se poate, însemna exclamaţia lui. Noi avem aici nişte socoteli. Iese sau nu iese şaptezeci? asta e întrebarea. Nu-ţi dau fiindcă trebuie să vedem dacă iese. Glasul lui Moromete i se păru însă femeii cu totul deosebit de al celuilalt, şi-a încleştat mâinile de loitra căruţei lui şi vorbele ei au început să

curgă şuvoi. Moromete nu prea înţelegea, o vedea doar cum se ţine cu mâinile de loitră şi calcă prea aproape de roată.

Ea spunea că să-i dea el, dacă celălalt nu vrea, cu şaizeci de lei... barim câteva duble... e rău, n-are ce da la copii... Să tragă căruţa că şaizeci de lei e destul.

„Haide, omule, că doar n-oi fi şi dumneata bogat să nu înţelegi... Oi fi venind de departe şi ţi-o fi frig pe gerul ăsta, trage căruţa... îţi dau ceva ţuică

peste şaizeci de lei. De ce să te mai duci încolo să mai baţi drumurile de pomană?"

Moromete s-a frânt de mijloc şi s-a uitat la picioarele femeii: „Dă-te la o parte, creştino, că te calcă roata!" i-a spus el grijuliu. „Nu vreai, omule? a repetat mocanca şi deodată din ochii ei albaştri au ţâşnit lacrimi de furie. De ce nu vreai, omule? a continuat ea şi glasul ei legănat şi domol de munteancă s-a făcut dârz. De când v-aţi făcut aşa răi? a spus ea descleştându-şi mâna de pe loitra căruţei. Nu eraţi aşa 47

Plângea şi în ciuda mâniei ochii ei rămâneau mari şi curaţi şi se uita când la omul cocoţat în căruţă, când la caii lui graşi şi voinici, aburiţi de gerul sănătos al muntelui.

„Ptiu, lovi-te-ar moartea cu ochii tăi! a exclamat Moromete furios. Apoi a strigat: Bălosule, opreşte!"

„Ce s-a întâmplat, Moromete?"

„Hai să dăm porumbul, că nu e rost."

„Cu cât?" a întrebat Bălosu.

„Cu şaizeci şi trei."

„Eu nu-l dau, a răspuns Bălosu şi să ştii că altă dată nu mai merg cu tine la munte."

Nedumerit puţin Moromete n-a avut timp să răspundă, dar apoi l-a înjurat pe Bălosu de muiere, în şoaptă, pentru el însuşi, în timp ce mun-teanca se uita la el, cu lacrimile îngheţate pe obraz.

„Ce să mai vorbim, şi-a încheiat Moromete povestirea. Am tras în curte, am băgat caii în grajd, a pus mocanca mâna şi a tăiat o găină, şi mănâncă

Moromete şi bea ţuică galbenă. Pe înnoptate aşa s-au strâns mocanii, şi ăla a luat trei duble, ăla cinci, ăla şapte... Creştini, mocârţani! Mi-au luat porumbul cu şaiseci şi trei. Să vezi după aia că nu mai puteam să scap de mocană: Că de unde sunt? Că copii am? Dar muierea trăieşte? M-am uitat şi eu la ea şi m-am închinat: Păi bine, creştina lui Dumnezeu, de ce să nu

trăiască? Trăieşte, stă acasă după sobă şi se vaită că nu-i place ce e mai bun pe lumea asta, carnea de porc. Avea ea un rost de întreba aşa fiindcă îi murise bărbatul în pădure, căzuse un bulumac peste el..."

XI

Paraschiv, Nilă şi Achim şi-au păstrat pentru ei impresia care le-a făcut-o povestirea tatălui lor, dar când au aflat că Bălosu a dat totuşi porumbul cu şaptezeci de lei nu s-au mai mulţumit să observe, ca la început, că tatăl lor n-a făcut mare brânză câştigând o mie de lei; trebuia să câştige o mie cinci sute, cum a făcut Bălosu şi au început să murmure că a omorât caii şi căruţa de pomană şi că şi-a bătut joc de munca lor. J Murmuratul acesta, desigur, i-a ajuns la urechi lui Moromete pe alte căi, prin Guica şi Parizianul, pentru că

feciorii n-au îndrăznit să i-o spună în faţă.

Uimit şi îngrijorat că feciorii îl vorbesc de rău în lume, Moromete se hotărî să înăbuşe fără cruţare acest început de răzvrătire, având totuşi speranţa că

poate nu-i adevărat. Luaţi din scurt, cei trei se speriară şi deveniră mieroşi, Paraschiv chiar se indignă spunând că: „Hai, bă, ce, te 48

iei după prostul ăla de Parizianu?", încât Moromete socoti că nu e cazul să meargă mai departe, ba mai mult, că n-ar strica să le dea chiar satisfacţia să facă ei înşişi comerţ la munte.

Bucuroşi că izbutiseră să obţină atât de uşor libertatea de a se mişca, cei trei puseră la cale, o săptămână mai târziu, o afacere sortită să le aducă un câştig mare. Luară cu chirie încă o căruţă cu caii lui Parizianu, '-* cumpărară

porumb din «gt. ni r'"^7^' Ap lpi ş' porniră la mimtp Moromete nu zise nimic, le dădu chiar sfaturi, dar ceva - nu putea să

înţeleagă bine ce - un soi de înfrigurare, de poftă oarbă, care se făcea simţită

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com