33
Liviu Rebreanu
Ion, parc[ nici nu l-ar fi auzit, repet[ mai aspru:
— Hai!
}n ochii lui ardea at`ta m`nie c[ Briceag str`nse din umeri spre George, puse vioara la obraz =i ]ncepu ]ndat[ un c`ntec de veselie. Prietenii lui Ion pornir[ s[ chiuie =i s[ pocneasc[
din degete, ]n semn de izb`nd[, apoi s[ trop[ie de r[suna b[t[tura. Ion o lu[ ]nainte spre poart[, iar ceilal\i dup[ el, fluier`nd =i chiuind. L[utarii ]i urmar[ c`nt`nd; G[van, cu gorduna ag[\at[ de-a um[r, sufla greu ca un g`scan ]ndopat.
}n uli\[ ceata poposi o clip[, trop[ind furtunos pe loc spre marea admira\ie a fetelor care se uitau din por\ile ogr[zilor.
Pe urm[ pornir[ cu to\ii ]n st`nga, chiuind ]n tactul c`ntecului,
]ntov[r[=i\i de o droaie de copii...
George r[mase cu ai lui l`ng[ =ur[, furios, dar ne]ndr[znind s[ se ]mpotriveasc[. }i era necaz mai cu seam[ c[ el d[duse arvun[ \iganilor =i tot el avea s[ le pl[teasc[ restul p`n[ la patru zlo\i. Adev[rat c[ banii ]i str`ngea de la fl[c[i, c`te dou[zeci de crei\ari de c[ciul[, dar p`n[ s[-i adune trebuia s[ se sf[deasc[ cu mai to\i =i s[-=i bat[ capul, c[ci Briceag nu mai vrea s[ a=tepte, de c`nd a p[\it-o o dat[ de-a r[mas nepl[tit.
}ns[rcinarea aceasta ]i pl[cea, nici vorb[, fiindc[ i se p[rea c[-l ]nal\[ deasupra tuturor. Acum ]ns[, v[z`nd c[ fl[c[ii \in totu=i partea lui Ion, se sim\ea umilit, mai ales c[ aceasta venea dup[ ce aflase c[ Ion umbla serios dup[ Ana... Se uitase cu jind cum au plecat to\i cu l[utarii =i avusese o clip[ g`ndul s[ se amestece =i el ]ntre ei =i s[ se arate c[ nu-i sup[rat. Dar
]=i d[duse seama c[ s-ar cobor] prea mult ]n ochii tovar[=ilor lui. Drept r[zbunare =i m`ngìere, dup[ ce ceilal\i cotir[ spre Uli\a cea mare, zise z`mbind:
— Eu nu mai dau \iganilor nici un crei\ar. S[ le dea Ion, c[
Glaneta=u are destui.
Fl[c[ii ]ns[ nu pricepur[ batjocura lui. Erau ploua\i c-au r[mas b[tu\i =i f[r[ l[utari. Ilie Onu rupse t[cerea:
— Noi ce mai p[zim aici? S-a ]nserat, toat[ lumea a plecat... Hai =i noi la cr`=m[!...
34
Ion
Nu mai zise nimeni nimic. Se c[r[b[nir[ ]ncet, prin gr[din[, peste G`rla Popii, s[ ajung[ cel pu\in mai cur`nd la Avrum...
Todosia, ]n pragul tinzii, a=tept[ p`n[ ce r[mase ograda goal[ =i apoi se ]nchin[, murmur`nd:
— Mul\umescu-\i \ie, Doamne, c[ nu i-ai ]nc[ierat, c[ mai d[deam =i de pozn[ cu jandarmii!...
L`ng[ prisp[, aproape de poart[, Savista-oloaga =edea ghe-muit[, speriat[ moart[ de r[cnetele oamenilor, ferindu-se s[
nu fie c[lcat[ ]n picioare. Todosia nici n-o z[ri p`n[ c`nd merse s[ ]nchid[ poarta.
— Da tu n-ai plecat, Savist[? Bine c[ nu te-au strivit... Acu du-te =i tu, draga lelii, du-te, c[ ai o postat[ bun[ p`n[ acas[
=i uite-acu=ica se ]nnopteaz[...
Savista nici nu mai sufla de groaz[. }=i suflec[ poalele, ]=i prinse-n brù zadiile =i se t`r] c`t putu mai repede p`n[-n uli\[
=i apoi o apuc[ mai ]nceti=or pe marginea =an\ului spre cas[.
7
C`rciuma nu era mai r[s[rit[ ca alte case din sat, doar c[
avea acoperi=ul de \igl[ =i spre uli\[, ]n dou[ ferestruici, ap[rate cu re\ea de s`rm[, sticle de b[uturi colorate, borc[nele de bom-boane pestri\e =i diferite m[rfuri c[utate de \[rani. Odaia din fa\[ era mai mare, podit[ =i mobilat[ numai cu c`teva mese lungi =i de dou[ ori at`tea b[nci de brad, pe care slujnica le freca cu nisip =i le sp[la ]n fiecare vineri de se f[ceau albe ca varul pentru duminicile c`nd s[tenii veneau s[-=i ]nece necazurile ]n b[utur[. }ntr-un col\, l`ng[ tejgheaua ad[postit[ ]n-tr-o cu=c[ de lea\uri, Avrum ]mpreun[ cu fiul s[u Aizic se
]nv`rteau ]ngrijora\i printre =iragurile de sticle =i ]n jurul unui butoi uria= de rachiu. Din c`nd ]n c`nd Aizic se cobora, cu lum`narea aprins[, ]n pivni\a de sub cu=c[, unde se odihneau alte butoaie =i damigene cu rachiu, =i chiar cu vin =i cu bere pentru fe\ele sp[late care, dac[ aveau poft[ s[ petreac[, se retr[geau ]n fund, ]n odaia c`rciumarului, spre a fi mai feri\i de ochii norodului...
35
Liviu Rebreanu
}ndat[ ce s-a stricat hora, b[rba\ii au ]nceput s[ se ]ndrepte, mai singuratici, mai ]n grupuri, spre Avrum. C`nd sosi George cu prietenii lui, prispa gemea de oameni care dezb[teau
]nt`mplarea de la joc, unii lùnd partea lui Baciu, al\ii lui Ion.
Fl[c[ii intrar[ de-a dreptul ]n cr`=m[. Mesele =i b[ncile erau oprite ]nadins pentru d`n=ii, ca s[ poat[ petrece mai ]n tihn[.
Se a=ezar[ t[cu\i. Se sim\eau ]nfr`n\i.
Avrum ie=i repede din cu=c[, cu dou[ sticle de rachiu pe care le puse pe mas[, ]n fa\a lui George, ]ntreb`nd:
— Cine pl[te=te?
— Las[ c[ pl[tim noi, jup`ne! r[spunse Ilie Onu ]ntinz`nd m`na dup[ o sticl[.
