Titu t[cu un r[stimp, se g`ndi =i pe urm[ vorbi rar:

— R[u, foarte r[u c[ George umbl[ cu d-astea...

— Crezi dumneata c[ m[ las eu ast[-sear[ p`n[ nu-l mu=tru-luiesc? Poate numai de m-ar tr[sni Dumnezeu din senin...

Altminteri ]n cear=af o s[-l duc[ de-aici...

Glasul fl[c[ului se sugrumase de furie. Titu se sp[im`nt[

=i-i zise foarte ]ncet =i sincer:

— Ast`mp[r[-te, Ioane, s[ nu dai de vreo pozn[!

— S[ =tiu c[ zece ani nu scap din temni\[ =i tot nu m[ las p`n[ nu-i v[d s`ngele! murmur[ Ion, aprins ca un balaur,

]ncle=t`nd pumnii =i cutremur`ndu-se...

8

Titu =tia acum sigur c[ va fi scandal mare =i nici nu se mai duse acas[. Trebuia s[ vad[ b[taia, s[ aib[ ce povesti mìne familiei =i poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ]ncet, plimb`ndu-se, p`n[ la gura Uli\ei din dos, se ]ntoarse iar ]napoi, trecu prin fa\a c`rciumii p`n[ spre casa lui Simion Butunoi, nevr`nd s[ se dep[rteze prea mult ca s[ poat[ sosi grabnic la fa\a locului c`nd va ]ncepe ]nc[ierarea.

F[cu plimbarea aceasta de zece ori, de dou[zeci de ori, =i tot degeaba... Ion, oric`t era de hot[r`t, nu ]ndr[znea s[ se aga\e tam-nisam de oameni. }i trebuia o pricin[ c`t de mic[, =i n-o g[sea, c[ci George petrecea ]ntre tovar[=ii s[i =i nici nu se uita spre masa lui, parc-ar fi b[nuit c[-i caut[ g`lceav[.

Buba se sparse de-abia pe-aproape de miezul nop\ii.

L[utarii, vr`nd s[ plece, c[ci erau tocmai din Lu=ca =i aveau de mers vreo dou[ ceasuri, se scular[ cer`nd plata de la George, care parc[ tocmai a=teptase clipa aceasta ca s[ se r[zbune. Se r[sti la Briceag cu pumnii:

— Ce, m[, cioar[, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis?

— Nu m-ai tocmit tu? se zbor=i \iganul presim\ind c[ va r[m`ne nepl[tit.

— Pl[teasc[-\i cui i-ai zis =i are bani, c[ eu nu pl[tesc!

41

Liviu Rebreanu

— Apoi n-ai str`ns tu banii de la feciori?

— N-am str`ns, ]ncheie George m`ndru =i batjocoritor, pun`nd sticla la gur[ =i tr[g`nd o du=c[ zdrav[n[.

}n r[stimp Ion se sculase =i se apropiase de masa lui George.

— Pl[te=te! s`sì d`nsul ]ncurcat.

— Eu, m[! Eu? strig[ celalt s[rind ]n picioare, ]ncurajat de lini=tea lui Ion pe care o lua drept sl[biciune.

— Tu!

— Da crezi tu c[ io-s c`rpa voastr[, m[? r[cni George tot mai d`rz =i amenin\[tor. +i ]nc[ mai sare la mine! +i ]nc[ cine?...

Nu mai putu urma, c[ci Ion ]l izbi cu am`ndoi pumnii, peste mas[, drept ]n obraji. }n cealalt[ clip[ se repezi =i George, dar Ion ]l lovi a doua oar[ mai \eap[n... Pe urm[ se ]nc[ierar[.

George mugea ca un taur =i-l apuc[ de cheotoarea c[m[=ii, sucind-o a=a ]nc`t vinele lui Ion se umflau, iar fa\a i se ro=ea din ce ]n ce mai tare. Cu toate acestea Ion ]l lovea aprig c`nd

]n cap, c`nd ]n burt[, ]nc`t pumnii i se umplur[ de s`ngele ce curgea =iroi din nasul lui George, stropindu-le hainele.

}n c`rcium[ toat[ lumea se adunase ciopor ]n jurul lor, strig`nd:

— Nu-i l[sa\i! S[ri\i!...

Dar nu s[rea nimeni, ca =i c`nd to\i ar fi vrut s[ vad[ ]ntì care-i mai tare? Numai Avrum, ]nfrico=at s[ nu-i pr[p[deasc[

sticele =i paharele sau s[-i sparg[ geamurile, se n[pusti la d`n=ii cu un curaj neb[nuit, nu ca s[-i despart[, ci silindu-se din r[sputeri s[-i ]mping[ spre u=a de la uli\[. Lampa ]ncepu s[

fumege mai greu, gata s[ se sting[ ]n v[lm[=eal[. Jertfind c`teva smocuri din barba-i ro=covan[ =i primind bucuros o droaie de pumni, Avrum izbuti, ]n cele din urm[, s[-i scoat[ afar[. Dup[

b[t[u=i n[p[dir[ to\i oamenii ]n uli\[, ]nc`t ]n c`teva clipe odaia se goli. Ovreiul, fericit c-a sc[pat f[r[ pagube, ]nchise repede u=a =i trase drugul de fier, s[ nu se ]nt`mple cumva s[ se mai re]ntoarc[ mu=teriii.

Rostogolindu-se ]n uli\[, cei doi se descle=tar[. Ion se repezi la gardul c`rciumarului, smulse un par =i, mai ]nainte s[-l 42

Ion

poat[ opri cineva, croi pe George peste spinare, ]nc`t acesta c[zu gr[mad[, gem`nd prelung:

— Valeu! M-a omor`t t`lharul!

Gura, must[\ile, barba, c[ma=a lui George erau vopsite de s`nge, dar numai lovitura de par ]l biruise. Mai bolborosi c`teva sud[lmi, ]ncerc`nd s[ se ridice din =an\ul ]n care se pr[v[lise, durerea ]ns[ ]l cople=i cur`nd, parc[ i s-ar fi rupt =ira spin[rii.

R[mase ]nc`rcit ]n buruienile murdare, ]nconjurat de unii fl[c[i ce s[riser[ s[-l ajute. Ni=te femei pornir[ s[ \ipe, b[rba\ii

]njurau, iar copila=ul lui Simion Lungu, speriat de g[l[gia care se ]nte\ea mereu, sc[p`nd sf`rcul \`\ei din gur[, ]ncepu s[

zbiere. Ilie Onu se c[znea s[ rup[ un l[tunoi dintr-un gard de peste drum ca s[ crape capul lui Ion, url`nd furios:

— Aesta-i uciga=, oameni buni, aesta-i ho\!...

Ion era mul\umit acuma =i r[corit, =i nu se mai sinchisea de nimic. St[tea sprijinit ]n par, ciob[ne=te, privind triumf[tor

=i amenin\[tor, dac[ cumva ar mai ]ndr[zni cineva s[-l supere.

Smucind la l[tunoi, Ilie ]=i ast`mp[r[ m`nia =i apoi ]mpreun[ cu al\i fl[c[i luar[ pe bra\e pe George =i-l duser[ acas[, suduind care de care mai n[prasnic. }n urma lor mergeau o mul\ime de femei sp[im`ntate =i c`\iva copii ]nt`zia\i pe uli\[...

Pe cer se ivise o jum[tate de lun[ luminoas[ =i rece, argint`nd =oseaua =i v`rfurile pomilor...

9

Ceilal\i fl[c[i se str`nser[ ]n jurul lui Ion, privindu-l cu respect =i arunc`ndu-i c`te o vorb[ glumea\[ prin care voiau s[-i arate prietenia =i admira\ia. Ar mai fi avut poft[ de petrecere, dar \iganii o =terseser[ ]n vremea b[t[ii, iar ]n u=a lui Avrum zadarnic b[tur[, c[ci nu se deschise. Mai povestir[ un r[stimp