— Ce-s eu, sluga dumitale, s[-mi porunce=ti?

— Am s[-\i poruncesc, t`lharule, =i dac[ nu ascul\i de vorb[, am s[ te umplu de s`nge! r[cni \[ranul aprins de m`nie p`n[

]n m[duva oaselor, arunc`ndu-se la el.

Acum Ion se opri, ]ncle=t[ pumnii =i strig[ ]n[bu=it, parc[

ar fi c[utat s[ se st[p`neasc[:

— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...

C`\iva b[rba\i =i fl[c[i se zv`rlir[ la Vasile, ostoindu-l. Ion st[tea neclintit, ca un lemn, doar inima ]i sf[r`ma coastele ca un ciocan ]nfierb`ntat. Dintru-ntì se g`ndise s[-l lase ]n plata Domnului, c[-i beat =i e tat[l Anu\ei... Dar c`nd l-a suduit =i s-a apropiat s[-l loveasc[ =i-a pierdut cump[tul. }i clocotea tot s`ngele =i parc[ a=tepta ]nadins s[-l ating[ barem cu un deget, ca s[-l poat[ apoi sf`rteca ]n buc[\ele, mai ales c[ la spatele lui v[zuse pe George care privea dispre\uitor =i mul\umit.

Baciu se zv`rcolea ]n bra\ele oamenilor, r[cnind ne]ncetat:

— L[sa\i-m[[[!... L[sa\i-m[ s[-i scot blohot[ile!... Trebuie s[-i beau s`ngele, altminteri plesnesc!... L[sa\i-m[!...

|[ranii ]ns[ ]l duser[, aproape pe sus, p`n[ la poart[, ]n vreme ce el nu mai contenea =i se smucea din r[sputeri:

— Ce are ho\ul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Las[-m[, Nistore!... Tfff!...

Ion schimba fe\e-fe\e. Genunchii ]i tremurau, iar ]n cerul gurii sim\ea o usc[ciune parc[ i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorb[ ]l ]mpungea drept ]n inim[, cu deosebire fiindc[ auzea tot satul. Mereu ]i fulgera s[ se repead[ =i cu un pumn zdrav[n s[-i ]n[bu=e ]n g`t oc[rile. Deodat[ cu g`ndul acesta ]ns[ ]i r[s[rea ]n minte =i Anu\a, oprindu-l pe loc. Se uit[ dup[ ea, dar ]n ]nv[lm[=eal[ fata o =tersese acas[ pl`ng`nd. Femeile =i fetele se ]mpr[=tiar[ care ]ncotro, ca un c`rd de gali\e speriate 32

Ion

de uliu, =i priveau din uli\[ =i de prin ogr[zile vecine, a=tept`nd

]n fiece minut s[ ]nceap[ b[taia. Profit`nd de ]nc[ierare, preotul plec[, spun`nd scandalizat doamnei Herdelea:

— Asemenea destr[b[la\i trebuiesc da\i pe m`na jandarmi-lor s[ le ]nmoaie ciolanele. Numai a=a s-ar face oameni de omenie... P[cat c[ Ion nu l-a scuturat pu\in... Ar fi meritat...

}nv[\[toarea cl[tin[ din cap ]n culmea indign[rii, ]=i ridic[

u=or rochia, s[ nu m[ture praful uli\ei, =i porni repede ]mpreun[ cu Belciug =i cu Laura. Titu r[mase mai ]n urm[. }i p[rea r[u c[ nu poate vedea cum se ispr[ve=te cearta =i, merg`nd,

]ntorcea mereu capul.

Hora se sparse. |iganii se retr[seser[ sp[im`nta\i ]n =ur[; G[van ]=i rezemase gorduna ]ntr-un col\, hot[r`t s-o apere cu orice pre\, s[ nu i-o sparg[ b[t[u=ii. Fl[c[ii se adunar[ ]mprejurul lui Ion, a\`\`ndu-l:

— Ce te-ai l[sat, Ionic[, s[ te oc[rasc[?... Trebuia s[-i tragi m[car vreo dou[ scatoalce, s[ te pomeneasc[!...

Al\ii, c`\iva prieteni de-ai lui George, st[teau mai deoparte r`njind. Mai t`rzior veni ]ntre ei =i George, urmat de Ilie Onu, care nu-l sl[bea, ca o umbr[ credincioas[.

— Uite cum se stric[ toat[ veselia din pricina...! zise George, sup[rat pu\in, cu o privire spre feciorul Glaneta=ului.

Ion ]ns[ nu vedea, nu auzea. Ru=inea ]l \intuise locului. Se uita mereu dup[ gr[mada de oameni ]ntre care se zb[tea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi.

George mai schimb[ c`teva cuvinte cu tovar[=ii lui, apoi strig[ l[utarului cu glas m`ndru:

— Hai, \igane, la Avrum!... Ce mai st[m aici de poman[?...

Glasul acesta zb`rnì ca o tr`mbi\[ ]n urechile lui Ion. Din doi pa=i fu l`ng[ Briceag =i-i porunci scurt:

— Hai!

|iganul st[tea ]ncurcat, uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la altul, ne=tiind pe care s[-l asculte.

— Apoi stai, Ioane, — f[cu George, tot trufa= — c[ eu l-am arvunit!...

33

Liviu Rebreanu

Ion, parc[ nici nu l-ar fi auzit, repet[ mai aspru:

— Hai!

}n ochii lui ardea at`ta m`nie c[ Briceag str`nse din umeri spre George, puse vioara la obraz =i ]ncepu ]ndat[ un c`ntec de veselie. Prietenii lui Ion pornir[ s[ chiuie =i s[ pocneasc[

din degete, ]n semn de izb`nd[, apoi s[ trop[ie de r[suna b[t[tura. Ion o lu[ ]nainte spre poart[, iar ceilal\i dup[ el, fluier`nd =i chiuind. L[utarii ]i urmar[ c`nt`nd; G[van, cu gorduna ag[\at[ de-a um[r, sufla greu ca un g`scan ]ndopat.

}n uli\[ ceata poposi o clip[, trop[ind furtunos pe loc spre marea admira\ie a fetelor care se uitau din por\ile ogr[zilor.

Pe urm[ pornir[ cu to\ii ]n st`nga, chiuind ]n tactul c`ntecului,

]ntov[r[=i\i de o droaie de copii...

George r[mase cu ai lui l`ng[ =ur[, furios, dar ne]ndr[znind s[ se ]mpotriveasc[. }i era necaz mai cu seam[ c[ el d[duse arvun[ \iganilor =i tot el avea s[ le pl[teasc[ restul p`n[ la patru zlo\i. Adev[rat c[ banii ]i str`ngea de la fl[c[i, c`te dou[zeci de crei\ari de c[ciul[, dar p`n[ s[-i adune trebuia s[ se sf[deasc[ cu mai to\i =i s[-=i bat[ capul, c[ci Briceag nu mai vrea s[ a=tepte, de c`nd a p[\it-o o dat[ de-a r[mas nepl[tit.

}ns[rcinarea aceasta ]i pl[cea, nici vorb[, fiindc[ i se p[rea c[-l ]nal\[ deasupra tuturor. Acum ]ns[, v[z`nd c[ fl[c[ii \in totu=i partea lui Ion, se sim\ea umilit, mai ales c[ aceasta venea dup[ ce aflase c[ Ion umbla serios dup[ Ana... Se uitase cu jind cum au plecat to\i cu l[utarii =i avusese o clip[ g`ndul s[ se amestece =i el ]ntre ei =i s[ se arate c[ nu-i sup[rat. Dar

]=i d[duse seama c[ s-ar cobor] prea mult ]n ochii tovar[=ilor lui. Drept r[zbunare =i m`ngìere, dup[ ce ceilal\i cotir[ spre Uli\a cea mare, zise z`mbind:

— Eu nu mai dau \iganilor nici un crei\ar. S[ le dea Ion, c[

Glaneta=u are destui.

Fl[c[ii ]ns[ nu pricepur[ batjocura lui. Erau ploua\i c-au r[mas b[tu\i =i f[r[ l[utari. Ilie Onu rupse t[cerea:

— Noi ce mai p[zim aici? S-a ]nserat, toat[ lumea a plecat... Hai =i noi la cr`=m[!...

34

Ion

Nu mai zise nimeni nimic. Se c[r[b[nir[ ]ncet, prin gr[din[, peste G`rla Popii, s[ ajung[ cel pu\in mai cur`nd la Avrum...

Todosia, ]n pragul tinzii, a=tept[ p`n[ ce r[mase ograda goal[ =i apoi se ]nchin[, murmur`nd: