se amestece ]n vorb[, sfiindu-se totu=i s[ se v`re ]ntre bog[ta=i.

Pe prisp[ st[p`ne=te Simion Butunoiu, care acum vreo dou[zeci de ani a fost ]nv[\[tor ]n sat, iar azi m[n`nc[ o pensie de cinci zlo\i pe lun[ =i munce=te la p[m`nt mai abitir ca un fl[c[u. }mprejurul lui s-au adunat Macedon Cerceta=u cu straja Cosma Cioc[na=, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu +tefan Ilina =i cu al\ii, ascult`nd cu evlavie palavrele 18

Ion

dasc[lului, auzite =i r[sauzite. Din c`nd ]n c`nd Simion Butunoiu str[nut[ at`t de zgomotos c[ toate femeile se ]ntorc sp[im`ntate, sau se porne=te pe tusa lui obi=nuit[ cu care de multe ori scoal[ noaptea tot satul din somn. Macedon a=teapt[

cuviincios p`n[ ce ispr[ve=te dasc[lul cu tusea, apoi ia din fereastr[ o sticl[ cu rachiu, ]nchin[ foarte ceremonios, trage o du=c[ zdrav[n[ =i trece b[utura b[tr`nului care morm[ie scurt

„s[ ne \ie Dumnezeu pe to\i“ =i pune g`rliciul la gur[. Sticla pe urm[ umbl[ din m`n[ ]n m`n[. Macedon e cam cherchelit

=i comand[ milit[re=te tuturor s[ bea:

— Forver\, Simioane! Vait[r, Cosma!... Vait[r, vait[r!...

A f[cut oastea doisprezece ani, i-a fost drag[ foc =i, c`nd e beat, =-acuma numai ]n comenzi nem\e=ti se ceart[ cu nevast[-sa. Altminteri ]ns[ are o inim[ de cear[ =i ]n dou[zeci =i opt de ani nu =i-a b[tut muierea niciodat[; mai cur`nd Floarea s-a

]nt`mplat s[-l mu=truluiasc[.

Sticla ajunge la Toader Burlacu goal[.

— Goal[, ai? r`de Macedon ]nc`ntat. Goal[?... Halt!... Hap-tac!... Unde e=ti, c[prar de zi?... Forver\!...

Un copil de vreo zece ani sare drept ]n picioare pe prisp[

=i strig[ r`z`nd:

— Hir!

— Nu r`de la front, m[garule! se r[ste=te Macedon. Na sticla =i d[ fuga la cantin[ la Avrum, s[-\i mai dea o por\ie pentru mine!... }n\eles, c[prar?

C[prarul ]ns[ refuz[ ordinul, r[spunz`nd:

— A zis jup`nul c[ nu-\i mai d[ f[r[ bani, bade Macedoane, nici s[ nu m[ mai trimi\i, c[-i degeaba...

Macedon ]=i salt[ pu\in musta\a, ]ncrunt[ din spr`ncene privind aspru la copil, apoi se a=az[ pe prisp[ cl[tin`nd din cap =i oft`nd:

— Ehei, unde-i vremea c`nd eram eu strajame=ter!... Atunci s[ fi poftit jup`nul s[ nu-mi dea, c[-i ar[tam eu supunere...

Mai boscorode=te ceva, pe urm[ ]nceteaz[ =i se uit[ ursuz la nevast[-sa care are bani, dar nu-i d[, =i care t[if[suie=te cu alte femei f[r[ s[ se sinchiseasc[ de comenzile lui...

19

Liviu Rebreanu

Tocmai atunci se t`r[=te pe poart[, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E var[ cu fata cea mai frumoas[

din Pripas, cu Florica, =i ceva neam cu nevasta lui Trifon T[taru.

Are picioarele ]nc`rcite din na=tere, iar bra\ele lungi =i osoase ca ni=te c[ngi anume spre a-=i t`r] schilozenia, =i o gur[ enorm[

cu buzele alburii de sub care se ]ntind gingiile ]mb[late, cu col\i de din\i galbeni, rari =i lungi. Trifon T[taru o \ine pe l`ng[

cas[, s[-i vad[ de copii. C`nd e vremea bun[ Savista =ade ]n poart[, se ciorov[ie=te cu to\i copiii din sat =i prime=te poma-na trec[torilor milo=i... Sose=te cu g[l[gie mare. G`gìe ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o bag[ ]n seam[ nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie, repede, sup[rat[:

— Da acas[ nu puteai sta, m[i femeie? Z[u, parc[ te m[n`nc[ t[lpile... La=i tu ograda pustie pe vremea asta... +i nici barem slugile nu-s la ]ndem`n[... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savist[?

Oloaga a f[cut dou[ ceasuri din Uli\a cea mare, unde st[tea Trifon, p`n[ aici. }ncepe s[ b`lbìe foarte gr[bit[ =i cu importan\[, ]nso\indu-=i sfor\[rile cu ni=te gesturi desperate.

— Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sile=te s[ ghiceasc[

ce spune. S-a b[tut Vasile Baciu... Cu Avrum?... Cu Floarea C[runtu?... Ei =-apoi? Ce-\i pas[ \ie, femeia lui Dumnezeu? +i pentru asta ai venit tu at`ta cale? Vai de mine, c[ e=ti mai rea ca copiii cei f[r[ minte... Uite ce \i-ai f[cut poalele! +i numai azi te-am primenit... Of, bat[-te...

Savista bomb[ne ceva ce ar vrea s[ ]nsemne c[ ei nu-i pas[

de poale, =i pe urm[ se porne=te deodat[ pe un r`s prostesc de bucurie.

— Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi s-a

]mb[tat ]ntì...

Maria o las[ ru=inat[ =i se ]ntoarce ]ntre femei. Oloaga se t`rìe ]n mijlocul fetelor, se fr[m`nt[ s[-=i fac[ loc =i prive=te apoi cu mare pl[cere la hor[. Are dou[zeci =i cinci de ani =i tremur[ de fericire c`nd aude l[utarii ori c`nd vede vreo petrecere...

20

Ion

3

Savista n-are parte s[ se desfete mult[ vreme. P`n[ s[ se a=eze bine, p`n[ s[ se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul ]nceteaz[. Briceag, asudat =i istovit, ]ncheie ]nv`rtita cu o ap[sare zdrav[n[ de arcu=, ]nc`t ]i =i plesne=te o strun[ la vioar[. Ion, feciorul Glaneta=ului, \in`nd de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la l[utari, rug`ndu-i:

— Mai zi, m[ Briceag... numai un pic, auzi? Un picu\ de tot, \igane!

Al\i fl[c[i strig[ poruncitor:

— Trage, \igane! Ce te code=ti?... De ce te pl[tim, cioara dracului?

Briceag arunc[ o privire dispre\uitoare spre cei ce-l oc[r[sc, lui Ion ]ns[ ]i r[spunde conving[tor, ar[t`ndu-i vioara:

— Nu mai pot, Ionic[... Z[u, nu mai pot... Crede-m[!...

Mi-au amor\it degetele... Pe urm[ =i struna mi s-a rupt...

— Un pic, omule, nu-n\elegi? st[ruie fl[c[ul.

|iganul ]ns[ se ]nfurie brusc, ]ntoarce spatele, tr`nte=te vioara ]n bra\ele lui Holbea =i ]ncepe s[ blesteme c[tr[nit:

— Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-ar acolo unde-o fi cine m-a ]nv[\at s[ \in arcu=ul... C[ io-i spun cu frumosul c[ nu pot =i el m[ omoar[ s[ mai zic... Dare-ar Dumnezeu s[ tr[sneasc[ toate jocurile cu pe cine le-a n[scocit...