C[\elul se opre=te nedumerit, se uit[ pu\in ]n urma dul[ului, apoi se ]ntoarce ]n buruieni unde se aude ]ndat[ un ron\[it c[znit =i fl[m`nd...
15
Liviu Rebreanu
De-abia la c`rciuma lui Avrum ]ncepe s[ se simt[ c[ satul tr[ie=te. Pe prisp[ doi \[rani ]ng`ndura\i ofteaz[ rar cu o sticl[
de rachiu la mijloc. Din dep[rtare p[trund p`n[ aci sunete de viori =i chiuituri...
2
Duminic[. Satul e la hor[. +i hora e pe Uli\a din dos, la Todosia, v[duva lui Maxim Oprea.
Casa v[duvei vine chiar peste drum de bisericu\a b[tr`n[, pleo=tit[ =i d[r[p[nat[. V[duvia-i s[r[cie lucie. Femeia a dat din r[u ]n mai r[u. Ce agonise=te un cap de b[rbat ]ntr-o via\[
]ntreag[, o muiere nepriceput[ pr[p[de=te ]ntr-un an de zile, =i mai pu\in. C`nd a ]mpreunat Maxim mìnile pe piept, ]n ograd[
erau cl[i de f`n, ]n cele dou[ grajduri nu mai ]nc[peau vitele,
]n =ur[ =i sub =opron n-aveau loc carele. Se vedea de departe bel=ugul. Acuma ograda-i goal[ b[t[tur[, iar ]n grajduri rage a pustiu o ]nchipuire de vac[ stearp[ =i ve=nic fl[m`nd[.
Hora e ]n toi... Locul geme de oameni... Nucii b[tr`ni de l`ng[ =ur[ \in umbr[. Doar c`teva pete albe de raze r[zbesc printre frunze g`dil`nd fe\ele aprinse de veselie. Z[duful a\`\[
s`ngele lumii. Peste M[gura Cocorilor at`rn[ soarele ]ng[lbenit de necaz c[ mai are o postat[ bun[ p`n[ la asfin\it.
Cei trei l[utari c`nt[ l`ng[ =opron s[-=i rup[ arcu=urile.
Briceag, cu piciorul pe o buturug[, cu cotul st`ng pe genunchi, cu obrazul culcat pe vioar[, cu ochii ]nchi=i, ]=i sf`rìe degetele pe strune =i c`ntecul salt[ aprig, ]nfocat. Holbea e chior =i are un picior mai scurt, iar la vioar[ numai trei coarde, dar secon-deaz[ cu aceea=i patim[ cu care G[van, un \igan ur`t =i negru ca un harap, apas[ cu arcul pe strunele gordunii. Din c`nd ]n c`nd Briceag se opre=te s[-=i acordeze vioara. Holbea =i G[van atunci ]=i ]ndoiesc me=te=ugul ca s[ p[streze m[sura. Apoi Briceag re]ncepe mai aprins, str`mb`ndu-se uneori la Holbea, alteori la G[van, cu deosebire c`nd schimb[ melodia.
De tropotele juc[torilor se hurduc[ p[m`ntul. Zecile de perechi bat some=ana cu at`ta pasiune c[ potcoavele fl[c[ilor 16
Ion
scap[r[ sc`ntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se ]nv`ltore=te, se a=az[ ]n straturi groase pe fe\ele br[zdate de sudoare, luminate de oboseal[ =i de mul\umire. Cu c`t Briceag
]nte\e=te c`ntecul, cu at`t fl[c[ii se ]nd`rjesc, ]=i ]nfloresc jocul, trec fetele pe sub m`n[, le dau drumul s[ se ]nv`rteasc[ singure,
\op[ie pe loc ridic`nd t[lpile, ]=i ciocnesc zgomotos c[lcìele,
]=i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele n[du=ite... Glasurile se ]neac[ ]n norul de praf ce-i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i... Numai arar vreunul mai \an\o= ]ncepe o chiuitur[, ]n tactul zv[p[iat al jo-cului, cu ochii pe dos, cu g`tul r[gu=it. Dar dup[ dou[-trei versuri o sf`r=e=te ]ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmeaz[ t[cut, din ce ]n ce parc[ mai s[lbatic. Fl[c[ii ]=i ]ncol[cesc bra\ele mereu mai str`ns pe dup[ mijlocul fetelor... S`nii acestora tremur[ sub iile albe =i ating din c`nd ]n c`nd pieptul fl[c[ilor, tulbur`ndu-le ochii =i inima. Nu schimb[ nici o vorb[. Nici nu se privesc. Doar pe buze f`lfìe z`mbete pl[cute =i fugare.
}nv`rtita \ine de vreun ceas, f[r[ ]ntrerupere, =i tinerii nu se mai satur[. De dou[ ori Briceag, cu c`rcei ]n degete, a ]ncercat s[ se opreasc[ =i, de am`ndou[ orile, fl[c[ii s-au n[pustit la el url`nd despera\i, cu priviri amenin\[toare sau rug[toare:
— Zi, \igane! Mai zi, cioar[!...
Toate perechile se ]mbulzesc ]n jurul l[utarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. C`\iva b[ie\andri, ]ng[dui\i de cur`nd la hor[, ame\i\i de at`ta ]nv`rteal[, se clatin[ de ici-colo, abia mai \in`ndu-se ]n picioare, spre marea ru=ine a fetelor cu care joac[. Vreo trei perechi s-au retras ]n =ur[, mai la larg, unde ]ns[ praful se urc[ p`n[-n c[priori, des de s[-l tai cu cu\itul...
La c`\iva pa=i de p`lcul juc[torilor stau fetele care au r[mas nepoftite, privind cu jind, =optindu-=i uneori cine =tie ce =i iz-bucnind ]n r`sete silite. La urechi =i ]n cosi\e au =i ele buche\ele de v`zdoage pestri\e =i ]n m`n[ c`te un m[nunchi mai m[ri=or pe care s[-l d[ruiasc[ fl[c[ului cutare s[-l pun[ ]n p[l[rie. Printre fete se mai r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[, cu n[fram[
de m[tase ]n cap, gata s[ intre ]n hor[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i 17
Liviu Rebreanu
vie chef b[rbatului ei s[ joace. Mai la o parte mamele =i babe-le, gr[mad[, forfotesc despre necazuri =i-=i admir[ odraslele.
Copii neast`mp[ra\i alearg[ printre femei =i chiar prin hor[, fur[ florile fetelor =i fac haz c`nd victimele ]i oc[r[sc sau se
]nfurie. C`\iva mai ]ndr[ci\i se las[ pe vine aproape de juc[tori, uit`ndu-se cu mare b[gare de seam[ la poalele fetelor, iar c`nd poalele zboar[ mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genucnhi, se ]ntreab[ repede:
— Ai v[zut?
— V[zut. Da tu?
— +i eu.
+i apoi continu[ s[ p`ndeasc[ poalele p`n[ ce vreo bab[
indignat[ ]i ia la goan[, ceea ce nu-i opre=te ca peste c`tva timp s[ re]nceap[...
B[rba\ii se \in mai pe departe, pe l`ng[ cas[, pe la poart[, grupuri-grupuri, vorbind de treburile ob=te=ti, arunc`nd numai rareori c`te-o privire spre tineretul dimprejurul l[utarilor.
Primarul, cu must[\i albe r[sucite tinere=te, cu ni=te ochi alba=tri mari =i blajini, caut[ s[-=i p[streze demnitatea ap[s`nd vorbele =i ]nso\indu-le cu gesturi energice, ]n mijlocul c`torva b[tr`ni frunta=i. +tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat[
ce =i-o m`ngìe ]ntruna parc[ ar avea junghiuri, g[se=te fel de fel de clenciuri primarului, numai ca s[ arate celorlal\i c[ lui de nimeni nu-i pas[. }ntre d`n=ii Trifon T[taru, mititel, cu p[rul g[lbui =i glasul sub\ire, se uit[ c`nd la unul, c`nd la altul,
]nfrico=at parc[ s[ nu se ]ncaiere, fiindc[ am`ndoi ]i sunt rude
— cam de departe, nici vorb[. Pe de l[turi, ca un cìne la u=a buc[t[riei, trage cu urechea =i Alexandru Glaneta=u, dornic s[
