— Dac[-i vorba s[ scot banii de la tine, apoi slab[ n[dejde, zise c`rciumarul uit`ndu-se pe r`nd la to\i, ca =i c`nd ar fi vrut s[ le citeasc[ pe fa\[ ce au ]n pung[. Pe obrazul t[u nu dau eu nici o du=c[ de ap[ chioar[... Ei, cine pl[te=te? Vreau s[ =tiu.
Ori duc rachiul =i-l torn ]napoi ]n butoi...
George scormoni din buzunarul laib[rului o pung[ soioas[
=i num[r[ gologanii cuveni\i f[r[ s[ deschid[ gura. Avrum ]i str`nse cu b[gare de seam[ =i plec[ spre cu=c[ zorn[indu-i ]n pumni. Ilie ]ns[ nu se putu r[bda s[ nu-i strige m`ndru, parc[
el ar fi cheltuit:
— Ai v[zut, jup`ne?... Alt[ dat[ apoi s[ nu mai c`rte=ti!
Un fl[c[u, aprins brusc de mirosul b[uturii, izbi cu pumnul ]n mas[ =i ]ncepu s[ chiuie de d`rdìau geamurile. Ceilal\i se dezmor\ir[ ca =i c`nd le-ar fi turnat ]n suflet o und[ de bucurie. }n c`teva clipe toat[ c`rciuma se ]ncinse de strig[tele lor n[stru=nice.
C`nd chiuiau mai cu foc, se auzir[ pe uli\[ alte chiote de veselie, mai furtunoase =i mai s[lbatice. Un r[stimp cele dou[
grupuri p[rea c[ s-au luat la ]ntrecere care s[ se ]n[bu=e. Cei de-afar[ ]ns[ cu c`t se apropiau, cu at`t vuiau mai cuprinz[tor. Iar c`nd n[p[dir[ ]n cr`=m[ amu\ir[ de tot pe oamenii lui George. De altfel, ]n cur`nd contenir[ =i noii-sosi\i ]mpreun[ cu l[utarii, osteni\i de sfor\[ri, chiotele pref[-
36
Ion
c`ndu-se ]ntr-un zgomot asurzitor de chem[ri r[gu=ite, de porunci m`nioase, de \ipete ner[bd[toare, din care numai uneori se ]n\elegea mai l[murit:
— Jup`ne, o cup[, da dulce!...
— Hai mai iute, Avrume!...
— Unde te ascunzi, t`rtane, fi-\i-ar neamul de ocar[!...
Feciorii nu mai ]nc[peau pe b[nci. |iganii se ]ndesar[ la masa lui Ion, afar[ de G[van care trebui s[ stea ]n picioare, ]n col\, l`ng[ gordun[. O sumedenie de sticle =i pahare r[s[ri pe mese. Mirosul de rachiu se fr[m`nta cu fumul greu de tutun =i cu z[pu=eala acr[ de sudori. Toat[ lumea vorbea de-a valma,
]nchin`nd, strig`nd, l[l[ind. Toate gurile ]njurau de Dumnezeu, de soare =i de lun[ pe l[utari sau pe Avrum, sau pe Dumnezeu ]nsu=i.
}ntre timp se ]nnoptase =i odaia nu mai era luminat[ dec`t de o lamp[ funinginit[, sp`nzurat[ de o grind[ din tavan. }n lumina galben[-bolnav[ =i tremur[toare oamenii p[reau mai be\i de cum erau aievea, ochii luceau mai s[lbatic, iar bra\ele goale, ciol[noase, cu mu=chii umfla\i ca ni=te =erpi fl[m`nzi, se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenin\`nd ori prevestind o primejdie. Glasurile se ]ngro=au =i r[gu=eau din ce ]n ce, vorbele deveneau mai grosolane =i sud[lmile mai m`nioase. Fe\ele asudate clipeau care ro=ii-par[, care galbene-verzui, iar din g[l[gia ame\itoare se ]n[l\au, st[p`nitoare, r`sete zv[p[iate, c`te un r`gìt larg, urlete prelungi...
Simion Lungu, beat leuc[, rezemat de un col\ de mas[, ]=i
]njura nevasta care st[tea l`ng[ el, ]n picioare, cu un copila=
la \`\[. Femeia ]l tr[gea ]ntruna de m`nec[, zic`ndu-i cu glas monoton, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de oc[rile lui:
— Hai, Simioane, hai z[u acas[, c[ mìne trebuie s[ te scoli cu noaptea-n cap s[ te duci dup[ lemne, c[ nu mai am nici cu ce a\`\a focul... Hai, hai, z[u!...
Simion se pl`ngea comesenilor care nu-l ascultau, ]njura, bea, p`n[ ce ]n cele din urm[ femeia ]=i f[cu loc al[turi de d`nsul, astup`nd gura copilului cu sf`rcul pieptului, r`z`nd =i 37
Liviu Rebreanu
tr[g`nd zadarnic cu ochiul spre un fl[c[u pe care b[utura ]l posomor`se.
To\i fl[c[ii ]nchinau, pe r`nd, cu l[utarii care c`ntau din ce ]n ce mai cu suflet doine de be\ie, t[r[g[nate =i l[b[r\ate ca ni=te femei dezm[\ate. Briceag se ame\ise bine de b[utur[, dar arcu=ul lui tr[gea parc[ mai frumos, pe c`nd Holbea, mai tr[snit, seconda at`t de fals c[ lui ]nsu=i ]i era ru=ine. Numai G[van r[m[sese treaz, ]ntì ca s[-=i poat[ p[zi gorduna, apoi fiindc[ era un be\iv f[r[ pereche, ]n stare s[ sug[ o vadr[ de spirt f[r[ m[car s[ clipeasc[.
Ion se sim\ea at`t de am[r`t c[ nici rachiul nu-i ticnea.
Ru=inea ce i-o f[cuse Vasile Baciu i se a=ezase pe inim[ ca o piatr[ de moar[. Se silea s[ nu se mai g`ndeasc[ la ce-a p[\it
=i totu=i mintea ]i era otr[vit[ numai de ocar[. O dorin\[ grozav[ ]l cuprindea din ce ]n ce mai st[ruitor ]n mrejele ei: s[
loveasc[, s[ sparg[, s[ se descarce ca s[ se r[coreasc[. Se uita
]n r[stimpuri cu coada ochiului spre cealalt[ mas[, unde George, ]nviorat, ]nchina mereu =i d[nd[nea, cu glasul gros =i nepl[cut, un c`ntec domnesc, cu ochii fulger[tori, cu o trufie provocatoare pe fa\[. Privindu-l a=a, ho\e=te, Ion sim\i deodat[
ca =i c`nd i-ar c[dea o p`nz[ de pe ochi. }=i aminti c[ Ilie Onu l-a v[zut ]n gr[din[, ]mbr[\i=`ndu-se cu Ana. Acum Ilie
=edea l`ng[ George. Ilie trebuie s[-i fi dat de veste, iar George a asmu\it pe Baciu. +i, fiindc[ nu s-a putut r[fui cu Baciu, i se
]nfipse ]n creier g`ndul c[ trebuie s[ se r[fuiasc[ cu George.
}ndat[ ce-i veni hot[r`rea aceasta, ]ncepu s[-l chinuiasc[. Se fr[m`nta =i suferea pentru c[ nu =tia cum s[ ]nceap[.
Atunci pic[ ]n c`rcium[ Titu Herdelea. Intrarea lui curm[
o clip[ g[l[gia.
— Bun[ seara! rosti Titu pu\in ]ncurcat, c[ci toate privirile se ]ntorseser[ spre d`nsul.
— Bun[ seara! r[sun[ aproape ]n cor r[spunsul tuturor, dup[ care zgomotul ]=i relu[ st[p`nirea mai avan ca ]nainte.
Titu venise mai ales ]mpins de curiozitate. Avea o presim\ire c[ cearta de la hor[ nu va r[m`ne f[r[ urm[ri =i nu s-a putut 38
