]n r[stimpuri cu coada ochiului spre cealalt[ mas[, unde George, ]nviorat, ]nchina mereu =i d[nd[nea, cu glasul gros =i nepl[cut, un c`ntec domnesc, cu ochii fulger[tori, cu o trufie provocatoare pe fa\[. Privindu-l a=a, ho\e=te, Ion sim\i deodat[

ca =i c`nd i-ar c[dea o p`nz[ de pe ochi. }=i aminti c[ Ilie Onu l-a v[zut ]n gr[din[, ]mbr[\i=`ndu-se cu Ana. Acum Ilie

=edea l`ng[ George. Ilie trebuie s[-i fi dat de veste, iar George a asmu\it pe Baciu. +i, fiindc[ nu s-a putut r[fui cu Baciu, i se

]nfipse ]n creier g`ndul c[ trebuie s[ se r[fuiasc[ cu George.

}ndat[ ce-i veni hot[r`rea aceasta, ]ncepu s[-l chinuiasc[. Se fr[m`nta =i suferea pentru c[ nu =tia cum s[ ]nceap[.

Atunci pic[ ]n c`rcium[ Titu Herdelea. Intrarea lui curm[

o clip[ g[l[gia.

— Bun[ seara! rosti Titu pu\in ]ncurcat, c[ci toate privirile se ]ntorseser[ spre d`nsul.

— Bun[ seara! r[sun[ aproape ]n cor r[spunsul tuturor, dup[ care zgomotul ]=i relu[ st[p`nirea mai avan ca ]nainte.

Titu venise mai ales ]mpins de curiozitate. Avea o presim\ire c[ cearta de la hor[ nu va r[m`ne f[r[ urm[ri =i nu s-a putut 38

Ion

st[p`ni s[ nu treac[ pe la Avrum, s[ vad[ ce se mai petrece?

La cin[ familia Herdelea dezb[tuse am[nun\it ]nt`mplarea =i cu to\ii c[zuser[ de partea lui Ion, =i pentru c[ li-era vecin, =i pentru c[ feciorul Glaneta=ului era mai de=tept dec`t to\i fl[c[ii din Pripas. Discu\ia o ]ncheiase Titu, declar`nd grav:

— Bine-ar face s[-i trag[ o sf`nt[ de b[taie!

Dar n-a spus cui s[-i trag[ =i nimeni din cas[ nu l-a mai

]ntrebat, c[ci se f[cuse t`rziu =i pe to\i ]i cuprinsese somnul, iar ]nv[\[torul chiar adormise ]mbr[cat ]n timpul convorbirii.

Dup[ ce s-a culcat toat[ familia, Titu s-a a=ezat s[ lucreze, pentru tat[l s[u, la ni=te registre de ]nscriere. A lucrat ce-a lucrat, pe urm[ nu =i-a mai putut opri ner[bdarea. +i, cum tutunul ]i era pe ispr[vite, =i-a luat p[l[ria =i s-a dus glon\ la c`rcium[.

D[du m`na cu Avrum, cum obi=nuia totdeauna c`nd lua ceva pe datorie, ceru un tutun, ]i spuse s[-l treac[ la cont =i apoi, ca s[ mai poat[ z[bovi, vorbi cine =tie ce cu ovreiul, tr[g`nd cu ochiul spre mesele fl[c[ilor. }l rodea s[ ]ntrebe ce s-a mai ]nt`mplat, dar se sfia. Ce-ar zice oamenii s[ afle c[ el se intereseaz[ de h`rjonelile pra=c[ilor? }n sf`r=it porni m`ngìndu-se cu g`ndul c[ nu se poate s[ fi fost nici o

]nc[ierare de seam[, altfel n-ar fi to\i ]mpreun[.

Trec`nd pe l`ng[ masa lui Ion, z`mbi prietene=te. Fl[c[ul se scul[ ]n picioare =i-i zise respectuos, ]ntinz`ndu-i un pahar de rachiu:

— F[ bine, domni=orule, =i ]nchin[ cu noi un p[h[ru\!

Titu se codi pu\in, mai mult de ochii lumii, c[ci prilejul i se p[ru bun s[ afle c`te ceva. A=tept[ deci s[ st[ruiasc[ =i ceilal\i,

=i atunci lu[ paharul =i-l ridic[ ]n sus ]n semn c[ vrea s[ ]nchine. Ion strig[ deodat[ poruncitor s[ se fac[ t[cere, =i toate glasurile se stinser[ ]ntr-o clipire. Domni=orul ]ns[ acuma se z[p[ci, nefiind me=ter ]n hiritisirile lungi =i ceremonioase care plac \[ranilor.

— S[ tr[ie=ti, Ioane!... S[ tr[i\i cu to\ii =i... noroc! zise d`nsul, dup[ o pauz[, cu vocea r[gu=it[ u=or de emo\ie.

39

Liviu Rebreanu

B[u =i d[du ]napoi paharul, abia st[p`nindu-=i un fior de grea\[. Ion ]i r[spunse cu o ]nchinare foarte iscusit[, dar acoperit[ de g[l[gia care re]ncepuse. Titu ]i ]ntinse m`na:

— Noapte bun[, Ionic[, =i mul\umesc!

— Mul\umim noi de cinste, domni=orule! f[cu fl[c[ul petrec`ndu-l p`n[ afar[.

}n fa\a c`rciumii, pe prisp[ =i ]n uli\[, p`lcuri-p`lcuri de oameni ]nchinau, povesteau sau se sf[deau. Fete mai curioase

=i copii mai neostoi\i c[scau gura pe la ferestrele dinspre gr[din[, lipindu-=i nasul de geamuri. Macedon Cerceta=u, mort de beat, comanda milit[re=te, tol[nit ]n marginea =an\ului, de vuia satul.

— Ai v[zut ce mi-a f[cut badea Vasile, domni=orule? zise Ion ]ncetinel, s[ nu-l aud[ =i al\ii.

— Da, =i-\i spun drept, m-am mirat cum ai putut sta a=a, cu mìnile ]n s`n, r[spunse Titu cl[tin`nd din cap.

— Ce puteam face, domni=orule? =opti Ion scr`=nind din\ii.

Dac[-i plesneam, poate-l omoram =i ]nfundam temni\ele...

+-apoi, vezi dumneata, nu-i de vin[ cine face, ci de vin[-i cine-l pune s[ fac[!...

Titu se apropie s[ nu piard[ cumva vreo =oapt[. Iar fiindc[

Ion t[cu, ]l scormoni:

— Z[u, m[? Adic[ tu crezi c[ l-a pus cineva?

— L-a pus, pot s[ jur pe sf`nta cruce... Dumneata nu =tii c[

vrea s[ dea pe Ana dup[ George a lui Toma Bulbuc.

— Aa? Dup[ George?

— Vezi bine c-a=a. Doar mereu o spune ]n gura mare, s-aud[

to\i cìnii... Apoi amu vezi =i dumneata cine-i de vin[...

Titu, ca s[-l ]nt[r`te, ]l mulcomi:

— Bine, dar poate c[ George nu l-o fi ]ndemnat s[...

Ion, c[tr[nit, ]l ]ntrerupse:

— Vai de mine, domni=orule, cum po\i gr[i a=a? C[ doar eu =tiu bine c[ George nu m[ sufer[ ca sarea-n ochi... Nu =tii dumneata cum umbl[ d`nsul dup[ Ana, =i ]nc[ de c`nd? Anu\a nu-l vrea, c[ nu-i place, =i-apoi el cat[ s[ se r[zbune pe mine...

40

Ion