mai jalnic:
— Ferfeni\[ ai f[cut toate ]nfloriturile =i m[rgelu\ele, =i ai
]nnegrit-o de nu =tiu z[u cum am s-o scot din boal[!... Ba ai mai umplut-o =i de s`nge... Cu cine te-ai b[tut?
Fl[c[ul se uit[ cu b[gare de seam[ =i de-abia atunci v[zu c[ pieptul =i poalele c[m[=ii erau p[tate de s`nge.
— Cu George a lui Bulbuc, morm[i, drept r[spuns, =i intr[
]n tind[. }=i lep[d[ c[ma=a, se ]mbr[c[ ]n hainele de lucru,
]nc[l\[ opincile =i pe urm[ se sp[l[ pe obraji ]n P`rùl Doamnei care se v[rsa chiar l`ng[ casa lor ]n G`rla Popii.
Era gata de drum. Zenobia ]i pusese ]n traist[ un codru de pìne de m[lai, ni=te br`nz[ =i ceap[, toate ]nvelite ]ntr-o p`nz[tur[ curat[. Lùnd de sub grind[ tocul =i gresia, fl[c[ul 48
Ion
]ntreb[ pe Glaneta=u care se tot sucea =i se-nv`rtea c[ut`nd cine =tie ce:
— Dumneata te duci la notar la lucru?
— M-oi duce, c[ m-am tocmit de alalt[ieri, de c`nd a umblat dup[ oameni prin sat...
— Apoi bine... Numai s[ nu bei banii c[ trebuie s[-i str`ngem. Ca mìne ai s[ vezi c[ ]ncepe s[ umble iar din cas[
]n cas[ subprimarul cu straja dup[ bir, ad[ug[ Ion foarte a=ezat.
— Acu las[ c[ doar nici eu nu-s copil, f[cu Glaneta=u.
— Mi-ai pus de m`ncare, mam[? ]ntreb[ iar fl[c[ul, c`nt[rind traista.
— |i-am pus, =i la pr`nz oi veni =i \i-oi mai aduce, r[spunse Zenobia sufl`nd din r[sputeri ]n t[ciunii din vatr[ care f`=ìau, afumau =i nu se aprindeau deloc.
— S[ vii nesmintit s[ ]ntorci dumneata pologul, s[ nu m[
mai ]nt`rzii eu =i cu asta, altfel nu ispr[vesc cu cositul, c[
delni\a-i m[ricic[, murmur[ Ion ]nchin`ndu-se =i ie=ind.
— Umbl[ s[n[tos!
}n tind[ fl[c[ul ]=i lu[ coasa din cui, ag[\[ traista ]n coas[
=i coasa pe um[r, =i porni. Trecu repede pe dinaintea casei
]nv[\[torului Herdelea, care dormea dus[, ]n vreme ce g[inile
]n cote\ul de l`ng[ gard s[reau, c`rìau =i se sf[deau. Merse pe =oseaua r[venit[ de rou[ p`n[ unde se desparte drumul cel vechi, apoi coti ]n dreapta =i sui ]ncet pe o c[rare lin[, printre porumbi=ti care mai late, care mai ]nguste, desp[r\ite de r[zoare crescute cu iarb[ gras[. P[=ea gr[bit s[ ajung[ mai cur`nd, s[ apuce a cosi o bucat[ c`t mai zdrav[n[ ]nainte de r[s[ritul soarelui, c[ci iarba umed[ se taie mai bine =i mai lesne.
Hotarul era ]nc[ pustiu. Doar pe Simion Lungu ]l g[si cosind de zor ]n livada ce o \inea cu arend[ de la Avrum, l`ng[ o hold[
de ov[z a lui Vasile Baciu. Trec`nd, ]i strig[ ]n loc de bine\e:
— Harnic, harnic!
Simion mai trase c`teva brazde, pe urm[ se opri s[-=i as-cut[ coasa =i r[spunse lui Ion, care se dep[rtase de-a binelea,
]nc`t nici nu-l mai auzi:
49
Liviu Rebreanu
— Apoi ce s[ facem?... Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat Dumnezeu pe lume...
2
Mai urc[ Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai ]n inima hotarului; o f`=ie lung[ =i ]ngust[, de vreo trei care de f`n. At`ta r[m[sese din livada de dou[sprezece care ce mersese p`n[-n Uli\a din dos =i care fusese zestrea Zenobiei. }ncetul cu ]ncetul Glaneta=u ]l tot ciop`r\ise... }i cam pl[cuse b[tr`nului rachiul, iar munca nu prea ]l ]ndemnase. }n tinere\ea lui a fost mare c`nt[re\ din fluier, de i se dusese vestea p`n[ prin Bucovina.
Zicea at`t de frumos din tri=c[, parc-ar fi fost clarinet. De aceea l-a =i poreclit lumea „Glaneta=u“. Fusese b[iat cur[\el =i iste\, dar s[rac iasc[ =i lenevitor de n-avea pereche. Fugea de munca grea. Se zicea c[ ]n via\a lui n-a tras o brazd[ cumsecade, ad`nc[ =i c`t trebuie de lat[, c[ nici nu =tia \ine bine coarnele plugului; coasa iar[=i ]l dobora repede =i-i st[tea ]n m`n[ ca un b[\. I-au pl[cut mai mult lucrurile muiere=ti: s[patul, pologul, c[ratul, sem[natul. Dar =i mai bucuros tr`nd[vea prin ogr[zile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la ]nv[\[tor =i chiar pe la ovreii din Armadia =i din Jidovi\a. Niciodat[ nu i-au crescut b[t[turi ]n palm[ de munc[, nici nu i s-a pl[m[dit p[m`ntul ]n piele... Norocul lui a fost Zenobia, o femeie ca un b[rbat. F[r[ de ea cìnii l-ar fi m`ncat. S-a m[ritat cu d`nsul f[r[ voia p[rin\ilor, care-i ziceau c[ din frumuse\e nu se face porumb =i din iste\ime m[m[lig[. Singur[ la p[rin\i =i din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea ]ns[ l-a vrut pe Glaneta=u =i p[rin\ii, ca s[ nu-i ias[ din voie, ]n cele din urm[
au dat-o =i au ]nzestrat-o cu patru table de porumb =i dou[ de f`nea\[, trec`ndu-i =i casa din capul satului cu gr[dina dimprejur. C`nd s-au mutat tinerii ]n casa unde st[tuse b[tr`nii p`n[
=i-au cl[dit-o pe cea de peste drum de-a popii, au g[sit p`n[
=i oalele pe foc, iar ]n ograd[ o pereche de boi =i dou[ vaci, o droaie de g[ini =i vreo cinci ra\e... Gospod[rie deplin[, numai Glaneta=u s[ fi fost b[rbat, s-o ]ngrijeasc[.
50
