}i arunc[ pe sub spr`ncene c`teva priviri m`nioase, apoi, ascu\indu-=i coasa, o ]ntreb[ peste um[r:

— Dar cu cine te-ai oprit pe coast[?

— Cu Ion, r[spunse fata f[r[ ]nconjur.

— Mhm, cu Ion, morm[i Vasile Baciu. Apoi vezi bine c-a=a... Se vede c[ degeaba ]\i spun eu \ie, ca un p[rinte, c[

tu faci tot cum te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine c[

=tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a, apoi eu \i-s popa...

59

Liviu Rebreanu

Vorbind se ]nfurie din ce ]n ce mai tare =i se porni pe oc[ri

=i sud[lmi. Coasa ]ns[ n-o l[sa din m`n[; ba parc[ tr[gea brazdele mai zdrav[n. Cei doi lucr[tori, vr`nd-nevr`nd, trebuiau s[ urmeze pilda lui, c[ci el mergea ]n frunte. Astfel omul se r[venea ]njur`nd, dar ]n aceea=i vreme nu ]ng[duia pe muncitori s[ leneveasc[.

Ana scotea oalele din co=, ]n umbra unui m[r p[dure\ la marginea f`ne\ei... Vorbele grele ce o plesneau ]n fa\a oamenilor o chinuiau. R[bda totu=i cu inima ]mp[cat[, zic`ndu-=i c[

sufer[ pentru Ion. Cu g`ndul acesta ]n minte, se a=ez[ l`ng[ co=

=i ]ntoarse privirea ]n vale, unde =tia c[ munce=te el. }l z[ri tot acolo, dar parc[ nu mai era singur... O zgudui un fior. Clipi de c`teva ori, ca =i c`nd i s-ar fi l[sat o cea\[ pe ochi. Vedea ]ns[

bine. Ion str`ngea ]n bra\e o femeie. Pe ea n-a s[rutat-o, iar pe cealalt[ o ]mbr[\i=eaz[. Tot s`ngele i se adun[ ]n obraji =i, parc-ar fi avut un ochean, at`t de bine v[zu acum pe Florica. O durere mare i se sfredelea ]n piept =i ochii nu =i-i mai putea smulge de la d`n=ii. Auzea ca prin vis amenin\[rile tat[lui ei:

— Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s-ajungi b[taia de joc a Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am omor`t...

Glasul lui ]ns[ nu-i p[trundea ]n suflet, c[ci sufletul ei se

]mpietrise de am[r[ciune. Se sim\ea neputincioas[ =i p[r[sit[.

}mbr[\i=area celor doi i se p[rea nesf`r=it[, ]i sorbea toat[ lumina ochilor. Doar buzele sub\iri, ]n[lbite, mai puteau murmura, tremur`nd de durere:

— Nu m[ iube=te... Tot nu m[ iube=te... Of, Doamne, Doamne!...

4

Satul fierbea. Cearta de la hor[ =i mai ales b[t[lia de la c`rcium[ treceau din cas[ ]n cas[, din ce ]n ce mai umflate.

Dis-de-diminea\[ Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul Belciug =i i s-a pl`ns c[ Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a indignat, fiindc[ Toma era un st`lp darnic al bisericii, =i i-a 60

Ion

f[g[duit c[ duminica viitoare are s[ dojeneasc[ pe b[t[u=ul Glaneta=ului de pe amvon, ca s[-l ]nve\e omenie. Toma, foarte mul\umit cu r[spunsul, a povestit tuturor oamenilor ce i-a

]nt`lnit, cum s-a sup[rat preotul =i ce i-a spus, apoi a ie=it la lucru ]mpreun[ cu George care, ]n afar[ de o dung[ v`n[t[ pe spinare, lat[ de vreo palm[, era bun teaf[r, ca =i c`nd nici n-ar fi p[\it nimic.

Femeile mai cu seam[, care unde se z[reau, n[scoceau am[nunte noi. Multe se jurau c-au fost de fa\[ =i au v[zut cum a cr[pat \easta lui George, c`nd l-a izbit Ion cu l[tunoiul, cum i s-au ]mpr[=tiat creierii prin colbul uli\ei... Altele =tiau c[ feciorul Tomii trage s[ moar[, iar c`teva mai ]ndr[zne\e strigau c-a murit ]nc[ de azi-noapte =i c[ Toma s-a dus la popa pentru

]nmorm`ntare...

}n familia ]nv[\[torului Herdelea nu s-a vorbit toat[ ziua dec`t despre ]nt`mpl[rile grozave de ieri. Titu, care de obicei nu se c[r[b[nea din pat p`n[ pe la amiazi, acuma s-a sculat pe la nou[ =i numaidec`t a aruncat ]ntrebarea:

— A\i auzit ce b[taie a fost azi-noapte?

To\i =tiau. Herdelea, fiindc[ se culca totdeauna odat[ cu g[inile, se scula ve=nic cu noaptea-n cap, ie=ea ]n ograd[ =i schimba nout[\i cu to\i trec[torii. Vestea cea mare o aflase de la Macedon Cerceta=u, care ]n toate lunile ]=i g[sea de lucru pe-acas[ spre a-=i putea vindeca oboseala be\iei de duminic[.

— Eu tocmai m-am nimerit pe-acolo c`nd s-a ]nt`mplat...

zise Titu misterios tr[g`ndu-=i ghetele.

Laura =i Ghighi, mezina familiei, t[b[r`r[ pe el, s[ le povesteasc[ tot, din fir ]n p[r. Chiar =i doamna Herdelea ]=i ascu\i urechile de l`ng[ sob[, unde se ostenea cu g[tirea bucatelor pentru amiazi. Titu ]ns[ se ]nchise, ca un sfinx, ]n fa\a tuturor st[ruin\elor.

— Sta\i, sta\i! striga ]ntruna ]mbr[c`ndu-se cu o iu\eal[

milit[reasc[. }ntì s[-mi cump[r un tutun, pe urm[ v[ spun...

Se sim\ea at`t de m`ndru, parc[ el ]nsu=i ar fi fost eroul sau cel pu\in victima b[t[liei. De=i ar fi putut s[ ticluiasc[ un =irag 61

Liviu Rebreanu

de am[nunte, care de care mai cumplite =i mai mincinoase, ]l rodea totu=i ambi\ia acuma s[ se documenteze ]nainte de-a vorbi. De-aceea pretextul tutunului, Avrum, izvorul cel mai autentic, ]i va ]mprumuta toate =tirile.

C`rciumarul ]ns[ se posomor] ca o zi de ploaie c`nd Titu vru s[-l descoase. N-a v[zut nimic, nu =tie nimic... }i era fric[

s[ nu aib[ urm[ri b[taia, ]n care s[ fie amestecat =i d`nsul, risc`nd poate chiar s[ i se ]nchid[ pr[v[lia. Poate s[ vie jandarmii sau vreo judecat[... cine =tie? T[cerea negustorului e totdeauna de aur...

Norocul lui Titu a fost c-a ]nt`lnit pe Dumitru Moarc[=, un client credincios al c`rciumii, de la care a aflat at`ta ]nc`t s[

poat[ ]nflori o povestire mai senza\ional[. Astfel a ]mpuiat apoi urechile mamei =i surorilor sale cu am[nunte p`n[ la pr`nz.

Toat[ familia Herdelea era cu trup =i suflet de partea lui Ion.

Ziceau c[ bine a f[cut dac[ a zg`l\ìt pu\in pe butoiul cela de George. De ce s[-=i bat[ joc de un b[iat cumsecade ca Ion?...

P[rtinirea nu era cu totul dezinteresat[. }nv[\[torul f[cuse o clac[

iarna trecut[, s[-i aduc[ satul lemne de foc. Au lipsit tocmai bog[ta=ii, ]n frunte cu Toma Bulbuc. De atunci familia n-avea la inim[ nici pe tat[ =i nici pe fiu. Herdelea chiar a spus odat[, de fa\[ cu mai mul\i \[rani: „Las’ c[-mi pic[ ei ]n m`n[, =i Toma

=i ceilal\i... +i am s[-i joc =i eu cum se cuvine...“

C`nd sleir[ de-a binelea toat[ ]nt`mplarea cu b[taia, Titu sim\i ]ndemnul s[ duc[ vestea mai departe. Fr[m`nt[ bine ]n cap hot[r`rea, iar la pr`nz, dup[ ce m`nc[ zdrav[n =i b[u c`teva pahare de ap[, strig[ ]nc`ntat:

— S[ vede\i ce-o s[ se mai mire cei din Armadia =i din Jidovi\a!

Se scul[ de la mas[ ]naintea tuturor, se ]mbr[c[ tacticos ]n hainele cele mai bune, se ferchezui ca o p[pu=[ =i plec[