Erau pe la strofa a treia, c`nd Ghighi =opti misterios:

— Uite pe Toma Bulbuc =i pe George!...

70

Ion

Laura =i b[tr`nul Herdelea ]ncetar[ brusc c`ntecul, curio=i s[ vad[ victima b[t[liei de-asear[. Doamna Herdelea ]ns[ nu voia s[-=i piard[ seriozitatea pentru un lucru de nimic =i continu[ singur[ toat[ strofa urm[toare. Totu=i, c`nd Toma =i feciorul se oprir[ la poart[, intr`nd ]n vorb[, ]=i domoli =i ea glasul, biruit[ de curiozitate, l[l[ind doar melodia ca s[ poat[

auzi ce spun pricina=ii.

Toma ar fi putut cobor] de pe hotar de-a dreptul acas[. A vrut ]ns[ ]nadins s[ treac[ pe-aici, s[ povesteasc[ =i

]nv[\[torului pozna. Se aprinse repede =i ]ncepu s[-=i laude feciorul =i s[ oc[rasc[ pe Ion. }n cele din urm[ puse pe George s[-=i ridice c[ma=a, s[ arate domnilor v`n[taia din spinare.

— Sudui, m[i Toma, sudui =i nu te temi de Dumnezeu, care vede =i aude toate! strig[ atunci Zenobia, de peste drum, din mijlocul ogr[zii.

|[ranul, speriat de gura Glanet[=i\ei, se potoli ]ndat[. Nu mai r[spunse nimic, ci ]=i lu[ doar r[mas bun de la Herdelea

=i plec[ plouat =i gr[bit, urmat de George. Zenobia ]l petrecu

]n afurisenii p`n[ ce ]l pierdu din ochi. Pe urm[ ie=i ]n uli\[, se apropie p`n[ pe pod.

— Nu se mai satur[, m`nca-l-ar pe=tii Dun[rii de zg`rcit =i afumat! }mi ponegre=te b[iatul parc[ i-ar fi pr[p[dit averea, =i nu alta!

Familia ]nv[\[torului r`se cu mare poft[ de p[\ania lui Toma, iar Herdelea r[spunse z`mbind femeii:

— Ehei, Zenobio, crezi tu c[ cei boga\i vor s[ =tie de necazurile altora?

— Da s[-i ard[ focul, c[ prea-s cìno=i la suflet... Din tind[

l-am auzit cum se ]mb[la =i n-am mai putut r[bda, z[u a=a...

Mai sporov[i pu\in, verzi =i uscate, apoi fugi acas[ aduc`n-du-=i aminte c-a l[sat m`ncarea ]n clocot =i o fi dat ]n foc...

— |eap[n l-a pocnit =i Ion, zise ]nv[\[torul dup[ un r[stimp.

— Cum nu, dac[ l-a lovit cu un l[tunoi! s[ri Ghighi, vr`nd s[ le povesteasc[ iar toat[ ]nt`mplarea.

D[sc[li\a ]ns[ ]ncepu Hora Grivi\ei mulcomind astfel zelul fetei. Dar nici asta n-avu parte s-o c`nte p`n[ la sf`r=it, c[ci ]n 71

Liviu Rebreanu

cur`nd veni Belciug cu Vasile Baciu. Popa fusese la c`mp s[

supravegheze munca la o livad[ a bisericii. }i era cald =i mai ales ]l chinuia o sete cumplit[. Ghighi ]i aduse c`t ai bate din palme un pahar de ap[.

Vorbir[, fire=te, despre b[taia de azi-noapte care aprinsese tot satul. Preotul fierbea de indignare.

— De mult tot aud c[ feciorul Glaneta=ului s-a f[cut un becisnic, dar tot n-am crezut. Isprava de acum ]ns[ le-a pus v`rf la toate. Trebuie s[ se ispr[veasc[ odat[ ]n sat cu b[t[u=ii, altminteri mìne-poimìne ne-om pomeni c[ au ]nceput s[

omoare oameni!...

To\i t[cur[, p[trun=i de revolta lui. Numai Ghighi ]ntreb[, copil[re=te:

— Dar dac[ nu se =tie care-i de vin[?

— Cum nu se =tie, domni=oar[? se mir[ Belciug. Crezi dumneata c[ poate s[ fie George vinovat?

— Eu cred, r[spunse fata hot[r`t.

Popa z`mbi acru, dezvelindu-=i din\ii p`n[ la gingii.

— Eu ]ns[, cu voia dumitale, nu cred, zise apoi pu\in batjocoritor.

Doamna Herdelea, nemul\umit[ c[ vede pe Vasile Baciu

]mpreun[ cu preotul, dup[ necuviin\ele de la hor[, interveni, uit`ndu-se peste capul lui Belciug:

— }n orice caz, Ion e b[iat cumsecade. E muncitor, e harnic, e s[ritor, e iste\. Omul mai gre=e=te, c[ doar de-aceea-i om. Nu trebuie s[ os`ndim a=a u=or.

Preotul z`mbi iar, mai acru =i ]ncurcat, neg[sind repede un r[spuns potrivit.

— Amu m-a= amesteca =i eu, ca omul prost, de! ]ncepu Vasile Baciu =terg`ndu-=i gura cu m`necile c[m[=ii.

Dar d[sc[li\a ]i t[ie vorba aspru:

— Ba tu n-ai ce s[ te amesteci, Vasile!... Slav[ Domnului, m-am ]nt`mplat =i eu la hor[, ieri, tocmai cu p[rintele, c`nd ai venit beat ca un porc =i te-ai ag[\at de Ion din senin! M[ mir numai c[ p[rintele te mai rabd[ pe l`ng[ dumnealui, ]n loc s[

se fereasc[ de tine ca de cium[!

72

Ion

Baciu ]nghi\i ]n sec, se uit[ la Belciug, apoi la ]nv[\[tor, apoi la domni=oare, z[p[cit, se sc[rpin[ ]n cap =i murmur[:

— De... cam a=a-i...

}ntre timp preotul ]=i reg[sise ]ncrederea =i acuma zise, cu un sur`s care pe doamna Herdelea o sup[ra:

— Fire=te, nici Vasile nu-i u=[ de biseric[... Nu, nu... Dar omul beat e neom =i-i mai ier\i f[r[delegile...

— Da Ion n-a fost beat asear[? ]ntrerupse Ghighi.

— Nu te mai tot amesteca =i tu ]n vorbele oamenilor, o dojeni Herdelea care, de=i se du=m[nea ]ntr-ascuns cu popa, nu voia s[ ajung[ la ceart[ ca s[ nu dea pild[ rea s[tenilor.

— Mai cu seam[ — urm[ Belciug, f[r[ a \ine seama de vorbele fetei, — c[ d`nsul avea =i oarecare temei s[ dea o lec\ie b[t[u=ului...