Ion
Ganeta=u ]ns[ nici dup[ ce s-a ]nsurat nu =i-a schimbat n[ravurile. Zenobia l-a l[sat c`t l-a l[sat, pe urm[, v[z`nd c[
nu-i nici o n[dejde, s-a f[cut ea b[rbat =i a dus casa. Era harnic[, alerg[toare, str`ng[toare. Dac[ n-a dus-o mai bine, n-a fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi ]n zi s-au ]nglo-dat tot mai r[u. O datorie na=te pe alta. Ca s[ astupe o gaur[, st`rneau o sp[rtur[ c`t o =ur[. Azi se duce pe apa s`mbetei o limb[ de porumbi=te, mìne o livad[ ]ntreag[... Mare noroc c[ Dumnezeu nu le-a h[r[zit dec`t un singur copil. Dac-ar fi venit mai mul\i poate c-ar fi ajuns de minunea lumii...
C`nd au murit p[rin\ii Zenobiei, Glaneta=u st[tea tocmai
]n dou[ porumbi=ti ciop`r\ite =i ]n dou[ vaci sterpe. Moartea b[tr`nilor iar i-a mai ridicat pu\in deasupra nevoilor: vreo zece capete de vite, vreo cinci locuri buni=oare =i casa cea nou[...
Aceasta au =i v`ndut-o ]ndat[ lui Iftode Condratu, ca s[ se mai u=ureze de datorii.
M[car acum de-ar fi pus um[rul Glaneta=u... Dar nu l-a pus.
S-a l[sat de fluier =i s-a apucat de be\ie. C`t e Armadia de mare, toate cr`=mele le b[tea. }n loc s[ munceasc[ la coas[ ori la plug pe p[m`ntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovi\a, s[ fac[ bani, iar banii s[-i bea. Nu se ]mb[ta ]ns[ niciodat[ r[u =i era bl`nd la be\ie; r`dea ]ntruna =i povestea fel de fel de minciuni, de-\i era mai mare dragul de el... A=a apoi, ]n c`\iva ani, iar s-a ]ncu-scrit cu s[r[cia. }n zadar se jura Zenobia pe to\i sfin\ii din calen-dar, dup[ fiecare ciop`r\ire de mo=ie, c[ mai cur`nd se sp`nzur[
dec`t s[ mai v`nd[ o palm[ de loc. Picau h`r\oagele de judecat[ =i trebuia s[ dea de bun[voie, dac[ nu vrea s[ vin[ cu toba s[-i fac[ haram =i pu\inul din care-=i mai t`rau via\a.
C`nd s-a ridicat Ion, st[teau numai ]n trei petice de p[m`nt: f`nea\a, spre care se gr[bea acuma, =i dou[ porumbi=ti, dincolo de =osea, tocmai ]n hotarul satului S[r[cu\a. Ce-ar fi trebuit s[ fie Glaneta=u, a fost feciorul. Era iute =i harnic, ca m[-sa.
Unde punea el m`na, punea =i Dumnezeu mila. Iar p[m`ntul
]i era drag ca ochii din cap. Nici o brazd[ de mo=ie nu s-a mai
]nstr[inat de c`nd s-a f[cut d`nsul st`lpul casei. }n schimb, cum 51
Liviu Rebreanu
necum, ]n doi-trei ani a pl[tit =i datoriile ce le aveau la
„Some=ana“ din Armadia, ]nc`t a putut a\`\a focul cu c[r\uliile verzi =i ro=ii care pricinuiser[ Zenobiei at`tea zile fripte...
Fl[c[ul sosi ]nc[lzit de drum. Se opri ]n marginea delni\ei, pe r[zorul ce-o desp[r\ea de alt[ f`nea\[, tot a=a de lung[ =i de lat[, pe care Toma Bulbuc o cump[rase acum vreo zece ani de la Glaneta=u. Cu o privire setoas[, Ion cuprinse tot locul, c`nt[rindu-l. Sim\ea o pl[cere at`t de mare v[z`ndu-=i p[m`ntul, ]nc`t
]i venea s[ cad[ ]n genunchi =i s[-l ]mbr[\i=eze. I se p[rea mai frumos, pentru c[ era al lui. Iarba deas[, gras[, pres[rat[ cu trifoi, unduia ostenit[ de r[coarea dimine\ii. Nu se putu st[p`ni.
Rupse un smoc de fire =i le mototoli p[tima= ]n palme.
Se a=ez[ pe r[zor, ]n\epeni nicovala ]n p[m`nt, potrivi t[i=ul coasei =i apoi ]ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, ap[sat, cu ochii
\int[ la o\elul argintiu.
C`nd ispr[vi, se scul[, scoase de la brù gresia, o ]nmuie bine ]n apa din toc =i apoi m`ngìe ascu\i=ul coasei cu gresia, schimb`nd mereu degetele mìnii st`ngi. Pe urm[, cu un pumn de iarb[, =terse toat[ coasa. }n clipa aceea privirea i se odihnea pe delni\a lui Toma Bulbuc, cosit[, cu f`nul adunat ]n c[pi\e care st[teau ]ncremenite ici-colo, ca ni=te mormoloci speria\i.
P[m`ntul negru-g[lbui p[rea un obraz mare ras de cur`nd...
Privindu-l, Ion oft[ =i murmur[:
— Locul nostru, s[racul!...
Se g`ndi pu\in de unde s[ ]nceap[ =i hot[r] s[ porneasc[
brazda de la cap[tul dinspre sat, cu fa\a c[tre r[s[rit, s[-l vad[
soarele c`nd se va ]n[l\a de dup[ dealurile V[r[rei. }ncerc[
]ntì coasa ]n col\, f[c`ndu-=i loc, apoi croi brazda ]n latul locului ca s[ se usuce mai deodat[ =i mai repede.
C`nd ajunse la marginea delni\ei, se opri s[ mai netezeasc[
coasa cu gresia. Acuma st[tea cu fa\a spre satul care, sub o cea\[ str[vezie, tremura u=or, se ]ntindea =i se str`ngea, ca =i c`nd s-ar feri de ]mbr[\i=area r[coroas[ a dimine\ii. Vedea casa lor peste drum de a ]nv[\[torului Herdelea, chiar ]n capul satului dinspre Jidovi\a, desp[r\ite prin Uli\a Mare ce coboar[
52
Ion
p`n[ la Avrum, suie iar p`n[ pe la preotul Belciug, mai merge drept o bucat[ =i apoi urc[ dealul, gr[bindu-se spre S[r[cu\a.
L`ng[ casa nou[ a lui Vasile Baciu porne=te Uli\a din dos care face un ocol mare ca s[ treac[ prin fa\a bisericii =i s[ se arunce iar ]n Uli\a Mare, dincolo de gr[dina popii, printre bordeiele
\ig[nimii. Fund[tura pleac[ din Uli\a din dos, de l`ng[ biseric[, se ad`nce=te mereu ]ntre dealuri =i, la +tefan Ilina, se des-pic[ ]n dou[. Un bra\ mai scurt o ia la st`nga, numai printre vreo trei-patru c[su\e, apoi se face drum de car, se ca\[r[ pe coast[ =i se pierde ]n c`mp; cellalt ]ns[ merge ]nainte, cu casele tot mai rare, pe urm[, mereu pe l`ng[ P`rùl Dracului, din ce
]n ce mai =erpuit, p`n[ ce intr[ ]n P[durea Fulgerat[...
Satul p[rea mititel s[-l cuprinzi tot ]ntr-un pumn =i s[-l pui
]n traist[, ca o juc[rie pentru copii. Hotarul ]ns[ se ]ntindea at`t de mare, ]nc`t Ion nu se mai s[tura privindu-l, ca o slug[
credincioas[ pe un st[p`n falnic =i ne]ndur[tor.
