Ascult`ndu-l, Titu se posomor] de tot. Iat[ cine are parte de o comoar[ de femeie ca Rozica! }l c`nt[ri cu dispre\. Lang avea ni=te must[\i ungure=ti, un nas gros, ochii vii negri =i un p[r 66

Ion

cre\ negru t[ciune. Acuma ]ns[ era at`t de t[b[cit la fa\[, c[

p[rea cu zece ani mai b[tr`n, de=i ]nc[ nu ]mplinise treizeci.

De necaz, Titu pierduse =i pl[cerea de a-i mai povesti b[t[lia.

— Atunci te las, zise, d`ndu-i m`na. }mi pare r[u c[ n-am g[sit pe nevast[-ta... Transmite-i complimentele mele!

— Da, da, c[sc[ Lang. M[, i-ascult[, bei un coniac?

— Nu, nu, morm[i Titu ursuz, ie=ind. Sunt gr[bit... Trebuie s[ m[ duc =i prin Armadia...

— Bine, drag[, cum vrei, vorbi ]nv[\[torul; lu[ o sticl[ de pe mescioara de noapte, b[u o du=c[ \eap[n[, ]=i trase plapuma peste cap =i ]ncepu ]ndat[ s[ sfor[ie ca o dihanie.

}n uli\[ Titu se r[zg`ndi. Ce s[ se mai osteneasc[ prin Armadia? Cum e pornit azi pe ghinion e ]n stare s[ nu ]nt`lneasc[

nici pe doamna Lang, nici pe Lucre\ia Dragu. Iar asta i-ar mohor] sufletul pentru o s[pt[m`n[ ]ncheiat[... Dar nici acas[ nu voia s[ se ]ntoarc[. Ce s[ fac[, ce s[ fac[?

Era tocmai ]n fa\a cancelariei comunale. Soarele ardea s[

topeasc[ zidurile. Fierbin\eala ]l chinuia. Urc[ repede ]n cancelarie, s[ mai stea de vorb[ cu notarul Stoessel. Dar g[si numai pe practicantul Hornstein, un fl[c[iandru sl[bu\, sfrijit, cu ochelari, cu o tremur[tur[ nervoas[ din cap, care f[cea sfor\[ri eroice s[ vorbeasc[ ungure=te. „N-am noroc, degeaba“, ]=i zise Titu, a=ez`ndu-se la biroul notarului, r[spunz`nd numai din v`rful buzelor la salutarea practicantului pe care nu-l putea suferi, cu toate c[ nu-i gre=ise nimic.

Aici cel pu\in avea gazete =i putea s[ citeasc[ p`n[ se va mai ]nsera =i se va mai potoli z[pu=eala. Ziarele ]l pasionau, de altfel ca =i pe b[tr`nul Herdelea. Lor ]ns[ nu le mai venea nici unul, c[ci nu le ajungeau banii s[ pl[teasc[ abonamen-tele. Au \inut acum c`\iva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea

]=i rupsese de la gur[ =i achitase un sfert de an, primind-o apoi un an ]ncheiat =i pun`nd pe foc toate soma\iile cu care ]l asalta administra\ia, c[ „la caz contrar vom ]nceta trimiterea foii“.

Pe urm[ Titu a descoperit ceva mai bun: s[ cear[ abonamente de prob[ de la ziarele ungure=ti. C`te o s[pt[m`n[, dou[ pri-67

Liviu Rebreanu

mea jurnalul gratis. C`nd nu mai venea, se adresa altuia pentru abonamente de prob[. Astfel, ]n schimbul unei c[r\i po=tale, au avut ziare aproape un an de zile. Dup[ ce le-au ]ncercat pe toate, au vrut ei s-o ia de la ]nceput, dar zadarnic; c[r\ile lor po=tale au r[mas f[r[ r[spuns. }nc`t acum erau nevoi\i s[ ]mprumute gazeta preotului Belciug, care pl[tea regulat abonamen-tul, dar numai spre a dovedi c[ e bun rom`n, c[ci el n-avea vreme s[ citeasc[ minciunile ziarelor. Titu, umbl`nd mai ]n fiece zi prin Jidovi\a, o lua de la cancelarie =i nici n-o mai d[dea popii.

+i notarul \inea vreo trei ziare ungure=ti, de asemenea f[r[ a le citi, dar p[str`ndu-le pentru a\`\atul focului, a=a c[ Titu nu le putea duce acas[, ci doar s[ le soarb[ ]n cancelarie.

Scufund`ndu-se ]n gazete, Titu ]=i uit[ cur`nd necazul. Citi p`n[ se ]ntunec[, iar ]nainte de a pleca, sim\indu-se ]nviorat, povesti totu=i ]nt`mpl[rile din Pripas, ba ]nc[, spre marea fericire a practicantului, i le povesti pe ungure=te...

5

C`nd se ]ng`na ziua cu noaptea, familia Herdelea se afla

]n p[r ]n pridvor, ca totdeauna ]n zilele frumoase de var[.

Herdelea, ]n vacan\[, pierdea vremea mai cur[\ind c`te un pom prin gr[dina din spatele casei, mai plivind c`te o buruian[, iar dup[ mas[ se odihnea un ceas, dou[ ]n stupin[, alintat de zumzetul harnic al albinelor. Doamna Herdelea robotea toat[

ziua cu buc[t[ria. N-ar fi ]ng[duit fetelor pentru nimica-n lume s[ se apropie de cuptor. Doar sp[latul vaselor =i c[ratul apei c[deau ]n sarcina Ghighi\ei, pe c`nd cur[\enia casei r[m`nea

]n st[p`nirea Laurei, care, fiind fat[ mare, avea ambi\ia s[ potriveasc[ toate astfel ]nc`t s[ se observe pretutindeni gustul ei delicat... Treburile se ispr[veau ]ns[ p`n[ pe ]nserat. Urma odihna ]n pridvor, unde femeile, brod`nd sau cro=et`nd, vorbeau =i r`deau, ]n vreme ce Herdelea, cu pipa-n gur[, r[sfoia c`te-o carte. Satul ]ntreg =i jum[tate din hotar se ]ntindeau ]n fa\a lor ca o hart[ mare cu reliefuri ]n culori. Oamenii care se 68

Ion

]ntorceau de la c`mp sau mergeau spre Jidovi\a, tr[surile care umblau ]ntre Armadia =i Bistri\a defilau pe dinaintea lor, oferindu-le prilejuri mereu noi de vorb[. Apoi c`nd venea ]ntunericul, fetele, ]n frunte cu mama lor, ]ncepeau s[ c`nte roman\e vechi rom`ne=ti cu ni=te voci simpatice de sopran, acompaniate uneori de basul ]nv[\[torului...

Doamna Herdelea era c`nt[rea\[ ]nfl[c[rat[ =i o femeie foarte evlavioas[. Toat[ ziua, \in`nd tig[ile de coad[ =i amestec`nd ]n oale, l[l[ia c`ntece sau rug[ciuni, iar duminica, fiindc[ n-avea r[gaz s[ mearg[ la biseric[, c`nta singur[, acas[, toat[ liturghia. De altfel a avut o tinere\e glorioas[. Fat[

de \[rani s[raci, r[mas[ de mic[ orfan[ de tat[, a ajuns sub obl[duirea unchiului ei, Simion Munteanu, ]nv[\[tor pe vremuri ]n Monor. De la unchiul ei i s-a tras tot norocul ]n via\[.

Munteanu a fost un dasc[l harnic =i un rom`n ]nfocat. Ca s[

fereasc[ de ungurizare t`rgu=orul, re=edin\[ de var[ a unei fa-milii de con\i, a muncit din r[sputeri. Din „irozii“ de Cr[ciun el a f[cut un fel de teatru religios, cu costume, cu c`ntece =i cu dialoguri. Maria Drujan ]ntruchipa pe }ngerul Domnului,

]mbr[cat[ ]n alb. }i =edea foarte bine =i s-a distins prin r`vna =i iste\imea cu care ]ndemna pe cei Trei Crai de la r[s[rit s[ se

]nchine ]n fa\a M`ntuitorului ce se na=te ]n fiecare an.

Spre fericirea Mariei, ]nv[\[torul Munteanu nu s-a mul\umit numai cu „irozii“. }ncurajat de buna primire, a organizat mai pe urm[ reprezenta\ii de teatru, recrut`nd dintre fetele =i fl[c[ii mai de=tep\i pe interpre\ii operelor lui Alecsandri, care atunci

]ncepeau s[ p[trund[ mai bine =i ]n Ardeal. S-a dus vestea acestor reprezenta\ii ]n tot \inutul Some=ului. Oamenii veneau din toate satele s[ vad[ =i s[ aud[ teatru rom`nesc, dornic de-a se

]nsufle\i. +i diletan\ii lui Simion Munteanu jucau cu at`ta inim[

]nc`t uimeau lumea. Sufletul lor ]ns[ era t`n[ra =i dr[g[la=a Maria Drujan care, ]n scurt[ vreme, a cucerit admira\ia tuturor, fiind cea mai istea\[. }n Piatra din cas[ =i mai cu seam[ ]n Rusaliile a cules succese neuitate. La un banchet, dup[ re-prezentarea Rusaliilor, protopopul din +oimu=, om foarte ]nv[\at 69

Liviu Rebreanu

=i umblat prin lume, a \inut un toast ]n care, sl[vindu-i ]nsu=irile artistice, a proclamat-o, ]n aplauzele tuturor, primadon[ dile-tant[. Maria a pl`ns de bucurie, de=i n-a ]n\eles ce ]nseamn[

porecla ce i-a h[r[zit-o. }n urma cuv`nt[rii, protopopul a ]ncercat s[ ciupeasc[ pu\in[ curte primadonei, dar zadarnic...

Azi d[sc[li\a ]=i aminte=te cu lacrimi ]n ochi de vremile acelea de aur. Cum au pierit, parc[ nici n-ar fi fost! Atunci a ]nv[\at ea c`ntecele pe care acuma le ]nva\[ de la ea fetele ei. Atunci!

Treizeci de ani au trecut de-atunci... Dup[ Rusaliile a cunoscut pe Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor cu mult viitor ]n Lechin\a, s-a m[ritat, a avut nou[ copii, i-au murit =ase, to\i dup[ ce i-a scos din nevoi, a muncit ca o roab[, a uitat toate veseliile =i petrecerile =i a ]mb[tr`nit. Din frumuse\ea ei de odinioar[ n-au mai r[mas dec`t urme =i amintiri. +i c`ntecele, s[rmanele, scrise de m`na ei ]ntr-un caiet mare, ca s[ nu le uite. M`ngìerea o g[se=te acuma ]n credin\a ]n Dumnezeu, fierbinte =i neclintit[, =i ]n bucuria c[-=i vede copiii mari, gata s[-=i ia zborul

]n via\[...

Noaptea se ]n[l\a din ascunzi=uri, sugrum`nd cele din urm[

zv`rcoliri de lumin[. Peste sat alb[streau valuri de fum, iar hotarul respira greu, ]nv[luit ]ntr-o boare u=oar[. Zgomotele se deslu=eau din ce ]n ce mai limpede. Se auzeau cìnii cum

]=i r[spundeau l[tr`nd, chem[rile scurte pe \arin[ sau din casele

]ndep[rtate, =oaptele oamenilor ce soseau de la lucru pe =oseaua alb[, r[scolind colbul cu pa=ii lor grei =i osteni\i, sc`r\ìtul carelor goale ]ntov[r[=ite de \[rani slei\i de munc[ =i urmate de cìni cu botul ]n p[m`nt =i cu coada ]n v`nt, mirosind

=an\urile =i gardurile... Ajung`nd la crucea din capul satului, trec[torii ]=i curmau vorbele, se ]nchinau descoperindu-se =i apoi d[deau „bun[ seara“ familiei Herdelea care c`nta neobosit[. To\i s[tenii ascultau cu drag c`ntecele. Copiii se opreau pe podul de peste P`rùl Doamnei, c[scau gura c`te-o bucat[

de vreme =i pe urm[ porneau ]n goan[...